Vedi Napoli, e poi muori

Zicala din titlu îi aparține lui Goethe dar eu nu o pot valida. Se spune că Napoli e un oraș murdar, un oraș periculos sau invers. Nu l-am văzut nici (prea) murdar, nici periculos, probabil fiindcă nu mi-a îngăduit timpul.

Cele câteva ore petrecute acolo într-un așa-zis tur de oraș mi-au oferit doar imagini din partea centrală a orașului, cu palate și clădiri impresionante, câteva ocheade aruncate insulelor din jur de pe faleza unui cartier mai elegant și o plimbare solitară, preț de vreo oră, chiar în centru, în Piazza del Plebiscito.

Napoli, tolănit la picioarele Vezuviului
dealul Vomero, cu Castelul Sant’Elmo
culorile echipei locale de fotbal SC Napoli, arborate peste tot, înaintea unui meci important
viața orașului este fotbalul
Diego Maradona, sufletul și idolul orașului
Continue reading

La Vila San Michele, pe insula Capri

Ne-am întâlnit la Capri într-o seară,

 Când stelele sus pe cer străluceau

Cei din generația mea sigur își amintesc cuvintele acestui cântec…N-am ajuns la Capri nici seara, nici cu stele, ci într-o zi senină de mai. Nu insula în sine m-a atras, supra- aglomerată cu turiști, exact cum îmi închipuiam (not my piece of cake), ci vila lui Axel Munthe, despre care citisem în tinerețe în Cartea de la San Michele, memoriile medicului suedez, publicate în 1929, tradusă în 40 de limbi. In 1962 s-a turnat și un film după această autobiografie romanțată.

splendida loggie a vilei
cu celebrul Sfinx
vila-muzeu
Dr. Axel Munthe
Continue reading

Herculaneum, un Pompei mai mic

Inainte de a pleca pe Coasta Amalfitană, citisem mai multe articole despre Herculaneum comparativ cu Pompei, care m-au făcut curioasă. Majoritatea afirmau că Herculaneum prezintă o serie de avantaje precum ar fi: întinderea sa mai mică, deci o mai bună accesibilitate și mai puțin de umblat; ruine mult mai bine conservate; număr mai mic de vizitatori; mai multă umbră; perspectivă mai frumoasă, Herculaneum aflându-se în mijlocul orașului; orientare mai ușoară și altele.

Cum se face atunci că Herculaneum are doar 300000 de vizitatori pe an, față de cei 3.8 milioane de la Pompei?! Una dintre cauze pare a fi publicitatea mult mai intensă care s-a făcut Pompeiului și alta, descoperirea mai târzie decât a Pompeiului. In timp ce ruinele Pompeiului au fost descoperite la sfârșitul secolului al 16-lea, cele din Herculaneum au ieșit la iveală abia în 1707 (sec. 18).

Ceea ce a influențat modul în care au pierit cele două orașe a fost modul diferit în care s-a manifestat erupția vulcanică. Herculaneum se află la 7.1km de Vezuviu și Pompei la 10.3km. In primul loc, cenușa piroclastică (un amestec de gaze toxice, cenușă și roci vulcanice) s-a prăvălit direct asupra orașului, la o temperatură de incinerare, oamenii suferind o moarte instantanee, sufocați și de gazele toxice. Orașul a fost acoperit dintr-odată de 25m de asemenea cenușă (spre deosebire de Pompei, unde au fost doar 5m) care s-a solidificat imediat. La Pompei a existat întâi “o ploaie” de pietre ponce care a distrus acoperișurile caselor, prăbușindu-le și care a și declanșat alarma. Astfel, o parte din populație s-a putut salva.

Continue reading

Ravello, prețios ca Boleroul lui Ravel

Am scris deja că distanța dintre Amalfi și Maiori am parcurs-o pe apă, pentru a vedea coasta dinspre mare. Dacă vremea ar fi fost frumoasă, drumul, deși scurt (aprox. 20 minute), ar fi fost minunat: o paletă de culori, oscilând între albul predominant al clădirilor și verdele închis al chiparoșilor și pinilor de pe coastele dealurilor. Așa, norii negri și amenințători, care puneau sub semnul întrebării însăși reușita deplasării noastre la Ravello, creau contururi și umbre întunecate, care ne răpeau aproape bucuria acestui drum.

Am debarcat la Maiori (un orășel cu 5500 de locuitori, așezat între Amalfi și Capo d’Orso), trecând pe lângă plaja considerată a fi cea mai lungă de pe coasta amalfitană și pe lângă Biserica San Francesco (1405), distrusă de turci și de furtuni, mereu refăcută și care se prezintă azi cu o fațadă din 1938. Timpanul de deasupra intrării ni-l arată pe sfânt, folosindu-se de plăci de majolică colorate.

Ajunși iar în autocar, am început să urcăm pe serpentine întunecate și stropite din loc în loc de ploaie, spre următorul nostru obiectiv, Ravello. Așezat la 365m altitudine deasupra Mării Tireniene, orașul numără doar puțin peste 5500 de locuitori.

acostăm la Maiori
Biserica San Francesco (1405)
în drum spre Ravello
am ajuns la Ravello, în fundal satul Scala
Continue reading

Domul din Ravello

Când ni se dă timp liber la Ravello, merg mai întâi să vizitez Domul, dedicat Sf. Pantaleone Vindecătorul. Acesta a fost un medic, decapitat după ce s-a convertit la creștinism.

Domul fost ridicat în 1087 și este renumit pentru porțile sale din bronz și portalul din marmoră cu trei arcuri. Familia Rufulo a contribuit din plin la edificarea sa. Stilurile romanesc și baroc sunt predominante. De-a lungul timpului, catedrala a trecut prin numeroase transformări. Fațada sa de astăzi datează din 1931. Clopotnița, al cărei stil de construcție are influențe maure și bizantine, datează din secolul al 13-lea.

Domul/Catedrala din Ravello, sec. 11
Clopotnița, sec. 13
Sf. Arhanghel Mihail învinge Diavolul, sec. 16, Giovanni Angelo d’Amato
Continue reading

Orașul Amalfi și Catedrala sa

In 1997, Coasta Amalfi a fost declarată Patrimoniu Mondial al UNESCO și asta s-a datorat, cu siguranță și orășelului Amalfi, aflat la jumătatea coastei, între Sorrento și Salerno, fondat pe râul Canneto, care, la sfârșitul secolului al 19-lea, a fost acoperit.

Numărând astăzi circa 7000 de locuitori, Amalfi a fost locuit încă din timpul romanilor. Mai târziu, aici a ființat prima Republică Maritimă, care rivaliza cu Pisa, Genoa și Veneția pentru putere în bazinul Mediteranei. Republica a existat între secolul al 9-lea și începutul secolului al 12-lea.

Datorită peisajului, climei blânde în tot timpul anului, viilor și livezilor de lămâi, precum și micuțelor plaje, Amalfi este un loc foarte căutat de turiști. Dacă în mai, când l-am vizitat, era atât de multă lume, îmi pot închipui ce mulțime este aici în lunile de vârf!

Continue reading

Amalfi Drive

Acesta este numele unui segment de șosea de 60 km lungime, care leagă Sorrento de Vietri sul Mare, în apropiere de Salerno, pe costiera amalfitană. Este și numele unei zile de excursie pentru numeroasele grupuri de turiști, care se cazează o săptămână în zona Sorento, pentru a vizita frumoasele obiective din zonă.

Intr-o asemenea excursie organizată am fost și eu, în luna mai a acestui an.

Ziua așteptatului eveniment a fost una însorită și îmbietoare la început și mohorâtă spre sfârșit, de unde și fotografiile diferite pe care le veți vedea aici, pe blog. Faptul că mergeam în întâmpinarea soarelui n-a ajutat prea mult, în acest sens.

Insulele Li Galli sau Sirenusas
Amalfi Drive
Positano
în apropiere de Amalfi
Continue reading

Lalele și orhidee pe “Insula florilor”, Mainau

Pentru mine, Insula Mainau sau Insula Florilor după cum i se spune a reprezentat o vizită de multe ori amânată și, în sfârșit, întâmplată! Deși plănuiam de mult timp să ajung acolo, nu s-au aliniat planetele până în acest an. In luna aprilie, tocmai bine pentru a vedea parada florilor de primăvară în plină desfășurare! După cum veți vedea din fotografii, erau toate acolo dar vedeta era LALEAUA.

45 de hectare de pădure-parc, cu flori care se schimbă după sezon și un castel baroc din secolul al 18-lea, cu o mică grădină zoologică și o Casă a Fluturilor, reprezintă acest paradis numit Insula Florilor.

Imensul parc este împărțit pe diferite zone precum zona fântânilor, scara cu flori, grădina cu trandafiri, grădina cu ierburi (mirodenii și medicinale), etc. Florile se schimbă după sezon, accentul căzând fie pe bulboase (primăvara), pe trandafiri (vara, când înfloresc 9000 de trandafiri din peste 400 de soiuri) sau pe dalii și crizanteme (toamna). In felul acesta, vizitatorul are mereu în fața ochilor un alt peisaj, putând face mai multe vizite pe insulă. Poate asta și explică cei 1 milion de vizitatori pe an, deși biletul de intrare costă 27 euro!

Continue reading

Meersburg – o fortăreață, un palat baroc și un centru medieval

Noi l-am vizitat în fugă, în aceeași zi cu Salem și Basilica Birnau dar sunt sigură că nimeni nu ar regreta dacă ar adăsta o zi întreagă în oraș, bucurându-se de atmosfera sa. Dacă pleci din Salem și cobori dealurile spre șoseaua principală care se desfășoară de-a lungul lacului Constance/Bodensee, după 10 km ajungi la Meersburg.

Conform unui document din 1548, înființarea așezării s-ar fi făcut în timpul lui Dagobert I din dinastia Merovingiană, în anul 628. Fortăreața de aici, care există și în zilele noastre, a fost asediată de nenumărate ori dar niciodată nu a fost cucerită. Este cea mai veche cetate locuită din Germania.

Reședință a prinților-episcopi de Konstanz, Meersburg este o așezare istorică cu un centru vechi fermecător. De la clădirilor construite în stil Fachwerk/Tudor, la străduțe întortocheate și mici piețe cochete, cu un burg medieval și un palat baroc, precum și cu rute de ferry spre Konstanz și spre Insula Florilor Mainau, are ce arăta turiștilor care îl vizitează.

Meersburg
Continue reading

Palatul și Mânăstirea Salem

Salemul este un loc pe care trebuie să îl vizitezi dacă poposești câteva zile la Bodensee. Aflat la 9 km în nordul lacului, la altitudinea de 440 m, un întreg complex îți oferă suficiente motive pentru a petrece aici cel puțin jumătate de zi. Chiar numele său înseamnă “locul bucuriei” și i se mai spune și “Ierusalimul ceresc”.

Spre Salem am urcat printre dealuri domoale, cu vii, livezi și pâlcuri de pădure.

Continue reading