din seria Saranghaeyo, Seoul!

Fiindcă presupun că toată lumea s-a săturat de sarmale, friptură și cârnați zilele astea, acum, la început de an vă propun a tură virtuală prin bucătăria coreeană, postare care încheie de altfel seria articolelor despre cea de-a doua călătorie a mea prin Coreea de Sud, săvârșită în mai 2013

Am mai scris despre mâncarea coreeană și aici dar, de data asta, am gustat-o mai mult, la propriu și la figurat:)

la Arirang Garden, Insadong – Seoul

Desigur, cea mai cunoscută mâncare coreeană este, pentru străini, bibimbap, mâncare din legume diverse, frumos aranjate pe culori și încununate cu un ou, crud sau prăjit. Coreenii îl preferă pe cel crud, pe care îl amestecă cu legumele. Occidentalii optează mai des pentru cel prăjit. Un sos foarte picant, aflat la îndemână, pe masă, desăvârșește opera. Omniprezentul orez îți mai potolește senzația arzătoare din gură. Am mâncat acest fel de mai multe ori:

• în excursia la Muntele Seorak, unde am mâncat într-un restaurant care oferea mâncare călugărească (exclusiv vegetariană), unde bibimbapul a fost însoțit de ban-chan, garnituri constând din murături diverse și kimchi, precum și de supa miso; garniturile se servesc automat, la orice ai comanda

restaurant vegetarian în parcarea de lângă telecabina de la M.Seorak

bibimbap cu ban-chan și supă miso, M.Seorak

• într-un mic local din Myang-dong, Seoul, unde pe lângă bibimbap (servit cu kimchi și daikon murat – ridiche coreeană uriașă) am mâncat și ramen, cea mai simplă și obișnuită supă, foarte condimentată, așa că am însoțit-o cu orez. Bibimbap a costat 5000 won și ramen – 3000 won, deci a fost un prânz ieftin, la îndemâna oricui.

în Myang-dong

ramen și bibimbap, cu kimchi și daikon

In prima fotografie observați pe mese niște cutii din lemn. Acolo se află linguri și bețe, pe care ți le iei singur. Coreenii folosesc bețe metalice, care mi se par mai greu de mânuit decât cele din lemn, din alte țări asiatice. Apa se aduce obligatoriu la masă, fără a o cere. Dacă totuși e nevoie, bul este cuvântul de care aveți nevoie. Ceea ce eu apreciez în mod deosebit este faptul că nimeni nu te va întreba ce bei, așa cum se face – insistent și agasant – în Occident. Dacă vrei, ceri dacă nu, e OK.

Coreenii sunt mari amatori de carne și la Suwon am mâncat niste delicioase copane de pui Suwon, acoperite cu o glazură foarte condimentată, într-un restaurant specializat doar pe pui. Deși la început m-am dat mare, spunând că nu vreau nimic de băut, a trebuit să cer ajutorul unui Pepsi, care să stingă focul…Dacă puiul mi-a plăcut mult, nu pot spune același lucru despre ban-chan! Vedeti și voi de ce…Nu sunt chiar atât de curajoasă să mănânc așa ceva dar prietena mea m-a asigurat că sunt crocanți și nu au nici un gust deosebit. Eu m-am multumit cu daikonul.

în Suwon

observați, ca peste tot, curățenia

garniturile…

deliciosul pui de Suwon

Pui la fel de bun, cu mult usturoi (de care coreenii sunt mari amatori) și cu garnituri comestibile și pentru mine, am mâncat la un mic restaurant din preajma stației de metrou Euljiro, în Seoul.

în Euljiro, Seoul

pui cu usturoi

La un restaurant din mall-ul de la gara nouă din Seoul am mâncat într-o atmosferă mai elegantă (care s-a simțit și la preț) și mai europeană. Supa, al cărei gust nu l-am putut identifica ne-a fost oferită automat, împreună cu felul principal pe care îl comandasem. Șnițelul meu a fost atât de bun, încât am uitat să îl fotografiez, așa că am pus o poză cu cel din vitrină, din plastic:)

Când am vizitat Muzeul de Artă Gansong, în Seongbuk-dong, am mâncat la un restaurant din apropiere, numit Slow Garden. Un mușchi de vită, cu ciuperci, sparanghel, ceapă și usturoi copt, m-a făcut să scot din buzunar 22000 won, ceea ce nu a fost tocmai ieftin.

Slow Garden, Sengbuk-dong, Seoul

buuuuun

La Jeonju, am ales un restaurant cu specific italian, Cafe 76-11, cu o grădină încântătoare. Mobilierul din lemn negru dă o notă de eleganță, de restaurant cu pretenții. Satul tradițional coreean fiind un obiectiv turistic aglomerat, prețurile nu sunt tocmai blânde așa că mă așteptam din nou la o notă de plată mai piperată. Am comandat un gratin cu ciuperci shiitake și o limonadă, dar mi s-a adus mai întăi o supă cremă, o salată de andive și niște castraveți murați, de o formă mai altfel decât la noi. Când am protestat, spunând că nu am comandat așa ceva, mi s-a explicat că asta face parte din ceea ce am comandat. Așa că, până la urmă, cei 13500 won pentru toate astea + 6000 won limonada, nu mi s-a mai părut mult!

la Jeonju

Un loc unde se poate mânca nu chiar ieftin ca în micile restaurante de cartier dar nici prea scump, sunt localurile Paris&Baguette. Iți alegi singur ce dorești să mănânci, apoi plătești la casă. Oricum, în Coreea, ca și în alte țări din Asia, nu se dă bacșiș. O salată Caesar (6500 won), o salată de fructe (4500 won) și un ceai verde (2000 won) au constituit un prânz satisfăcător.

S-a întâmplat când ne-am dus să vizităm Muzeul de Artă Ho-Am, să luăm taxiul spre oraș din față, de la Everland. Nu era nici un restaurant acolo (ele erau în parcul de distracții, unde noi nu am intrat) așa că m-am mulțumit cu un prânz cu adevărat frugal, încropit cu ce am găsit într-un magazin e-mart de acolo: un suc de fructe, o pungă cu castane coapte și trei feluri de jeleu, foarte bune. La nevoie, se poate și așa și se mai echilibrează și bugetul!

“prânz ” lângă Everland

In Bukchon, am găsit un restaurant slow food, cu un interior pitoresc. Am mâncat allio&olio, adică paste cu usturoi și ulei de măsline (12000 won) și am băut o limonadă (5000 won) și, de pe mica terasă, am privit acoperișurile Bukchonului.

în Bukchon

allio&olio

Vi-am spus că am mers des în Insadong, fiindcă locuiam la doi pași. Acolo, în două restaurante diferite, am mâncat bulgogi, o altă mâncare mai cunoscută străinilor, un fel de stew de vită, foarte bun și carne de vită cu legume și tăiței în hot pot (vas fierbinte), însoțită de nelipsitele ban-chan.. O porție de împărțit între două persoane, costă 15000 de won.

Primul restaurant, are o zonă cu mese obisnuite, iar restul este tradițional, adică mănânci la măsuțe joase, stând pe jos. Un detaliu drăguț e că poți să-ți iei un șorț de pe un cuier, dacă vrei să nu te murdărești cumva. Cred că nu mai trebuie să spun că la intrare, te descalți. Acest lucru nu este însă obligatoriu peste tot. Vezi și te conformezi!.

e cam complicat numele, nu?

toate astea doar 15000 de won așa că, cu 7500 won am mâncat pe săturate

bulgogi, stew de vită

carne de vită cu legume și tăiței

Tot în Insadong, la Arirang Garden, mâncăm din nou bulgogi. Această grădină a fost construită la sfârșitul perioadei Joseon. O porție de bulgogi în hot pot, având drept ban-chan kimchi,alge, daikon și usturoi murat a costat aici 8000 won.

intrarea la Arirang Garden, Insadong

mica alee de bambuși de la intrare

ban-chan și orez

bulgogi în hot pot

Un alt fel de mâncare care mi-a plăcut mult și pe care l-am mâncat pe Insula Nami, a fost dak galbi, adică carne de pui cu varză, morcovi, cartofi dulci, ceapă și un sos picant, totul făcut sub ochii tăi, la masă. Lângă vasul foarte mare, gata pregătit, se aflau și garniturile, de data asta niște ardei micuți foarte iuți și un tofu mătăsos, cu pastă de ardei iute. Am mâncat împreună cu ghida și șoferul nostru, acestuia din urmă revenindu-i sarcina să amestece și să decidă când mâncarea e gata. De altfel, asta a durat doar 10 minute!

și aici, pe pereți, afișe cu Winter Sonata

dak galbi așteaptă pe masă, doar să dăm drumul la foc

ghida și șoferul nostru

tofu

După cum vi-am povestit și arătat și în călătoria anterioară, în Seoul poți savura niște prăjituri minunate. Cafenelele abundă și majoritatea sunt aranjate în stil occidental. Coreenii călătoresc cu plăcere în Europa, pe care o recreează în restaurante și cafenele, mai ales în zonele elegante sau boeme ale orașului.

cafenea în stația de metrou Anguk

cafeneaua TOM n TOMS, în French Village

Nu lipsește din Seoul nici mâncarea stradală (din care nu am gustat de data asta) și nici cortul de seară, acele corturi pe care le vedem în serialele coreeane, care se ridică seara, la lăsarea întunericului, unde se bea soju și se mănâncă mâncăruri simple, pentru ca dimineața să dispară.

Acestea fiind zise, a venit și vremea despărțirii de acest oraș atât de viu, care oferă călătorului care vrea să-l înțeleagă, atât de mult! Știu că nu mă mai pot întoarce acolo și de aceea vreau să-i spun încă o dată, Saranghaeyo, Seoul! – te iubesc, Seoul!

36. Again About the Korean Food

of the series Saranghaeyo, Seoul!

This last post about my travel to Seoul is about food. It is not much to say. I just described the different places were I ate, and what I ate. I also gave prices, for orientation, if you plan a trip there. They are for usual food, not that from some fancy places, ranging between low and medium. Some of the most popular dishes are bibimbap, ramen, bulgogi, dak galbi and, of course, ban chan, the compulsory side dishes.