Așa cum obișnuiesc în fiecare an, am tras și acum o fugă de câteva zile în Apuseni, să trag cortina peste stagiunea din acest an. Pornită într-o plimbare fără adresă precisă, pe Gârda Seacă în sus, am dat peste un drum nou-nouț care, cale de 7 km se avântă în sus, spre satul Ghețar.

Mai exact, am plecat din centrul comunei Gârda se Sus, pe drumul si el acum asfaltat, care se îndreaptă voinicește spre Casa de Piatră. La 3.2 km de centru, apare deodata, spre dreapta, panglica ademenitoare de asfalt nou, tivită cu frunze ruginite. Decizia nu e deloc greu de luat…

Serpentină după serpentină, ne ridicăm deasupra văii, privind după fiecare cotitură dealurile adormite cu botul pe labe.

valea Gârdei Seci

Motorul toarce mulțumit pe soseaua netedă dar îi dăm câteva minute de răgaz când, în dreapta, zăresc vârful pereților din Cheile Ordâncușei. Am ajuns în satul Munună și popasul lângă un câmp de brândușe de toamnă, de un mov atât de pal încât pare transparent, devine obligatoriu, măcar pentru câteva poze.

sus, la Munună

Acum, după ce valul migrator al turiștilor a trecut demult, șoseaua aparține carelor și furgonetelor cu fân, care duc jos, lângă case, agoniseala verii. Aici iarna e lungă și animalele au nevoie de cantități serioase de hrană până ies în primăvară.

Sus, la Ghețar, oamenii pun în pământ cartofii sau rânduiesc lemnele tăiate pentru iarnă. Peisajul s-a schimbatt, coroanele înfocate ale foioaselor cedând locul molizilor înalți. Case noi, frumoase, schimbă înfățișarea satului.

In parcarea de lângă drumul spre ghețar, stau de vorbă cu o pereche de tineri – ea rusoaică, el texan, veniți cu o mașină închiriată din Grecia. Au vizitat Maramureșul și acum au venit să vadă Ghețarul de la Scărișoara. Mănâncă și ei, ca și mine, o plăcintă cu gem de afine și se răsfață puțin la soare. Sunt ultimele zile frumoase de toamnă, înainte de a începe ploile.

Seven km of Autumn in the heart of the Apuseni Mountains

As usual, I spent some days in the Apuseni Mountains to close the trips season. I started from the center of the Gârda de Sus village, and after 3.2 km on the Gârda Seacă Valley, I saw a newly asphalted road, which said ” 7 km to the Scărișoara Ice Cave”. The wood is wonderful in this part of the year, and I enjoyed the rich colors and the autumn flowers. There are no more tourists now, and the farmers are transporting the hay for the animals, from the top of the mountains to their homes, in the village. It was one of those beautiful last days before the rains begin.