Demult, demult, la școală, am învățat că Lacurile Como, Garda și Maggiore sunt amplasate într-un decor mirific, în nordul Italiei. Como, Garda și Maggiore, atât. Niciodată n-am auzit (și nici n-am avut curiozitatea să caut pe hartă) că mai există și un al patrulea lac în zonă, Lacul Iseo sau Sebino.

Acesta se află între surorile sale mai mari, Garda și Como și are aceeași formă îngustă, alungită de la nord spre sud. Lacul măsoară 24 km în lungime și 5 km în lățime. La Lacul Iseo se poate ajunge cu mașina sau autobuzul în aproximativ o oră de la Bergamo sau o oră și jumătate de la Milano.

Se pare că pe coasta de est sunt orășelele mai frumoase. Pe coasta de vest (mai accesibilă din Bergamo, care oferă curse pentru Sarnico și Lovere) malul lacului este mai stâncos. In nord (unde nu am ajuns de data asta) se află Monte Isola, o mică insulă locuită, la care se poate ajunge cu un ferry. Localitățile de pe coasta de est a lacului sunt deservite mai bine de Brescia.

Lacul este bogat în pește, care ajunge proaspăt pe mesele din restaurantele pentru turiști. In afară de pește, micile vii oferă materia primă pentru vinuri locale. Mai sunt livezi cu migdali și aluni și ciuperci prin păduri. Pe Monte Isola s-a dezvoltat o mică industrie locală, producătoare de plase pentru pescuit. In anii din urmă ei produc însă și plase pentru tenis și volei, precum și hamace.

Insula Iseo este mai puțin vizitată chiar de către italieni și aproape deloc de către străinii care se îndreaptă spre lacurile mari, mai cunoscute. De aceea, ea se bucură de liniștea calmă pe care o dă absența aglomerației.

Sarnico, Lombardia

 

Aflat chiar la sudul Lacului Iseo, Sarnico privește, din timpuri preistorice, cum lacul se transformă în râul Oglio. Intr-un document din 861 se atestă că pescăria de aici a fost donată de către Ludovic al II-lea, Mănăstirii  Santa Giulia din Brescia.

In Evul Mediu, Sarnico era înconjurat de ziduri, cu trei porți și vegheat de pe înălțimi de un castel.

In 1796 a făcut parte din Republica napoloniană Cisalpina. Un pod din lemn lega Sarnico de Paratico, în 1817, acesta fiind înlocuit cu unul de fier, în 1889.

In oraș se mai poate vedea Turnul cu Ceas din sec.al XV-lea și o biserică din sec.al XIV-lea, San Martino Vescovo. Aceasta este ridicată pe zidurile unei biserici mai vechi și a suferit ea însăși, în timp, diverse modificări. O remodelare importantă a avut loc în 1505, sub conducerea arh. Luca Lucchini. Statuile de pe fațada bisericii poartă semnătura unui notabil sculptor lombard din secolul 18, Giovanni Sanz. Campanila a fost ridicată în 1592 și supraînălțată în 1869.

Străduțele înguste, coboară spre lac. Mici prăvălioare, restaurante, cafenele, gelaterii, fac plimbarea foarte agreabilă. Se pot practica sporturi legate de apă sau se fac plimbări pe promenadă (Lungomare). Este o așezare foarte liniștită, potrivită pentru relaxare.

Eu am fost acolo într-o după amiază. Mai multe autobuze pleacă zilnic din Bergamo spre Sarnico. Costul unui bilet dus-întors este de 6.30 euro, iar drumul durează o oră și un sfert.

I’ve Been In Sarnico Too, On Iseo Lake

Lake Iseo or Sebino is situated in Northern Italy, in Lombardy, between Lake Como and Lake Garda. It measures 24 km in length and 5 km in width, being oriented north/south, like the others.

A bus from Bergamo to Sarnico takes 1.15 hours and a return ticket costs 6.30 euros. There are more buses in a day.

The little streets, full of restaurants, little shops, caffes, ice-cream parlors, descend to the lake. An iron bridge connects (since 1889) Sarnico with Paratico. The little town is very quiet, appropiate for relaxation.

Sarnico

San Martino Vescovo

centrul nou al orașului