Unul dintre cei mai excentrici străini din Bali, cel mai renumit pictor din Indonesia, artistul de origine spaniolă Antonio Blanco, supranumit “Dali din Bali”,  s-a născut în 1911, în Manila. După ce a studiat artele la New York, a călătorit prin lume, stabilindu-se la Ubud în 1952, îndrăgostit fiind de cultura balineză. Regele din Ubud i-a dăruit un teren de 2 ha pe dealul Campuan, deasupra râului cu același nume, pentru a-și construi un studio în care să lucreze. Don Blanco s-a căsătorit cu o faimoasă dansatoare balineză, Ni Rondji și a avut cu ea patru copii. Singurul său băiat, Mario, pictează și el și administrează acum domeniul familiei. Acesta cuprinde, pe lângă reședință, clădirea muzeului, un restaurant, un amfiteatru unde au loc spectacole ocazionale, un magazin cu suvenruri și un templu de familie, cu o pagodă cu un acoperiș cu 12 nivele.

Toate aparțin acum de Blanco Rennaisance Museum, unul dintre locurile foarte vizitate în Ubud. Artistul a început construcția sa cu puțin timp înaintre de a muri, în 1989. Printre vizitatorii și colecționarii care i-au admirat arta se numără Ingrid Bergman, Președintele Sukarno, Michael Jackson, Juan Carlos, Regele Spaniei care i-a acordat titlul de “don”.

Muzeul este deschis zilnic între 9-17, iar taxa de intrare este de 50000 Rp.

 deasupra râului Campuan, Ubud

pagoda templului familiei Blanco

intrarea rotundă amintește de tărâmul hobbiților

Deși suntem în Bali, două intrări succesive mă duc cu gândul la hobbiți. După ce trecem de o statuie a lui Ganesh, zeul hindus al prosperității, norocului  și bunăstării, la casierie ne întâmpină o balineză zâmbitoare.

 Ganesh și ofrandele aduse în acea zi

Pătrundem în grădină și nu știm spre ce să ne îndreptăm atenția mai întâi: spre micile ochiuri de apă, umbrite, spre câte un altar mai mic sau mai mare, spre mijlocul pajiștii unde alți vizitatori își fac fotografii, spre frumoșii papagali, lăsați liberi și care pozează parcă cu plăcere.

  minunatele flori de frangipani (Plumeria)

Clădirea în care este adăpostită colecția de artă apare din vegetația luxuriantă, care mustește de sevă. Vedem la început pe cornișa ei câteva statui aurite de dansatoare balineze, apoi ne găsim în fața unei scări monumentale, străjuită de uriași șerpi naga. Un portal impresionant din marmoră verzuie cu înălțimea de 15 m reprezentând ziua sa de naștere (15 septembrie), despre care se spune că este modelată după semnătura maestrului – cea mai mare din lume -, ne conduce spre intrare.

Interiorul este și el extravagant. Iluminarea savantă, concentrată mai ales pe tablouri și lăsând restul în penumbră, creează a atmosferă intimă. Locul pare punerea în scenă a unui scenograf iscusit. Lumina mai pătrunde prin uriașa cupolă de sticlă vitrată. Totul este parcă gândit pentru a crea o intimitate în care pot fi savurate pe îndelete tablourile, multe cu tentă erotică, între care predomină portrete și compoziții cu femei balineze. De altfel, atracția sa spre corpul femeii și redarea lui în pictură s-a manifestat de timpuriu în opera lui Blanco. Cele 300 de lucrări sunt expuse în ordine cronologică, pentru a-i putea urmări devenirea ca artist. Tablourile sunt pictate în manieră renascentistă, perioadă din istoria picturii de care se simțea atras. In același timp, elemente de modernitate îl plasează alături de Miro și Dali, pe care îi consideră maeștrii săi. Ramele tablourilor, gândite tot de artist, sunt ele însele opere de artă, unice în felul lor.

Părerile celor care vizitează muzeul sunt împărțite. Unora nu le place nimic: nici stilul flamboaiant, nici excentricitatea ramelor, nici păsările din curte; alții par încântați. Fotografiatul în interior este interzis, așa că veți vedea… doar puține poze…Cum ai putea însă să convingi pe cineva că merită să viziteze un loc, dacă nu îi arăți câteva fotografii? Intreb și eu, retoric.

autoportretul artistului

Ieșim și pe terasă pentru a vedea mai de aproape statuile, prinse în poziții caracteristice dansului balinez.

Inainte de a pleca, ne odihnim puțin la Restaurantul Rondji, unde suntem servite cu o băutură răcoritoare, inclusă în costul biletului. De aici, de sus, priveliștea se deschide spre sat și spre câmpurile de orez.

Bali, “The Island of Gods” 8. Reality and Fantasy at the Blanco Rennaisance Museum in Ubud

Don Antonio Blanco, nicknamed “Dali of Bali” is the most renowned painter in Indonesia. Born in Manila, Phillipine, in 1911, he established himself in Bali, at Ubud, after studying arts in New York and traveling extensively around the world. Enchanted by Balinese culture, he married a renowned dancer, Ni Rondji. As the king of Ubud granted him a piece of land, he started to work there, in his own studio, developing a gallery. Shortly before his death, in 1989, he started the construction of the museum but died before the inauguration.

His paintings, inspired by the Rennaisance period but also by Miro and Dali, are either loved or hated. His main subject are the women, and many of the paintings are erotical. The museum presents 300 works of the artist, arranged cronologically.

The building as the whole surrounding are interesting. In my opinion, a place worth to see. But you may have another opinion. Anyhow, being in Ubud, 50000 Rp. (aprox. 5 US$) is not a big price to pay for seeing this place in which extravagance mingles with excentricity to present the reality of an artist’s life and creation.