Castelul Golubac

De la Smederevo am plecat mai departe. Trecand prin Pozarevac si Veliko Gradiste, ne-am apropiat din nou de Dunare. Satele prin care trece drumul au case noi, frumoase, pline de flori. Unele au nume austriece, semn ca proprietarii lor au lucrat in Austria.

La intrarea in satul Golubac, vedem insirati pe malul Dunarii o multime de pescari. Pe marginea soselei, o multime de masini din Italia, Franta, Germania, Austria, Ungaria si, desigur, Serbia. Mai tarziu ne prindem ca este vorba despre un conscurs international de pescuit sportiv, apoi vedem si un panou care anunta evenimentul. Ne-am oprit doar pentru niste poze. De aici se vedea bine si cetatea, care, din acest unghi, parea sa inchida valea Dunarii. In acest loc, Dunarea are o latime de 5.7 km. Isi aduna puterile, inainte de a intra in Cheile Djerdap.

 Golubac

Dincolo de satul Golubac intram pe teritoriul Parcului National Djerdap. Acesta a fost infiintat in1983 si este unul dintre cele mai importante din Europa. El ocupa o suprafata de 64000 ha, mergand paralel cu Dunarea, pe o fasie cu latimea intre 2-8 km.

Acum suntem deja langa cetatea Golubac. Nu se stie exact cine a construit-o, se presupune ca ar fi fost slavi din Branicevo. Prima mentiune documentara dateaza din 1335, cand era cetate militara maghiara. Apoi, timp indelungat, cetatea este controlata de regele sarb Dragutin, pana la batalia de la Kososvo cand trece sub stapanire turceasca. Insusi temutul Baiazid a luptat aici. In final, in secolul al XIX-lea, ea a revenit din nou Serbiei. Cetatea are 9 turnuri cu o inaltime de 25 m. Golubac este considerata a fi una dintre cele mai importante cetati-oras din Balcani.

 
 spre malul romanesc, stanca Babacai

Langa cetate, o placa comemorativa, atasata unei fantani, aminteste de cavalerul polonez Zawisza Czarny, care a murit aici, aparand cetatea de turci.

Dupa ce trecem de cateva tunele scurte si parcurgem 2-3 km, ajungem intr-un alt loc frumos, facut parca pentru popas. Avem permanent sub ochi malul romanesc, verde, acoperit de paduri. Intr-un sat, apar si ruinele unei cetati pe varful unui deal, aproape vis-a-vis de Golubac.

In parcarea larga unde oprim, Kafana Still este un loc unde se poate manca bine si chiar dormi. Proprietarii, familia Ielics, sunt romani din Banatul Sarbesc si vorbesc romaneste cu accentul specific. In gradina umbroasa, o ciorba de peste, o portie de peste cu garnitura si doua sticle mici de Fanta costa, in total, doar 700 dinari (7 euro).  Am intrebat si de cazare: in camere de cate 4 locuri dar si de 2, in sezon se platesc 15 euro/noapte/persoana si in extrasezon, 10 euro. Micul dejun este inclus. Cine doreste 2-3 zile de relaxare sau este pescar amator, este binevenit aici. Pana s-a facut pestele, am coborat si noi malul inalt al Dunarii, sa o vedem mai de aproape. Acolo am dat peste un mic rai pescaresc.

 Kafana Stil

Dupa popas, cu forte noi, urmam in continuare soseaua, care ne dezvaluie alte peisaje minunate inspre malul romanesc al Dunarii. Norii, care la Golubac, amenintau ca se scutura peste noi, sunt mai pufosi acum.

Donji Milanovac, un mic sat sarbesc, unde Dunarea are 2 km latime, este considerat localitatea cu cele mai multe ore de soare pe an, din Serbia. El dateaza din 1690 si a fost fondat de sarbii care fugeau de turci si au locuit o vreme pe o mica insula, la 10 km in amonte de acest loc.

Soseaua pe care ne aflam este destul de buna, chiar daca e carpita din loc in loc (dar e!) si deloc aglomerata. Ea duce mai departa pana la Negotin, de unde se poate cobori pe Valea Timocului, locuita de romani, spre autostrada. Noi nu dispunem insa de atat de mult timp, asa ca la Donji Milanovac ne despartim de ea, mergand spre interior, pe drumuri impadurite, pana la  asezarea miniera Majdanpek. Ajungem acolo spre apusul soarelui.

 Majdanpek

De aici mai aveam destul pana acasa, asa ca m-am oprit din fotografiat si am apasat acceleratia. A fost o zi frumoasa, in care ne-am incarcat intr-adevar bateriile. Desi a trecut deja o saptamana buna, amintirea peisajelor dunarene este inca vie.

Golubac Castle
We continued our trip through Pozarevac and Veliko Gradiste, entering in the village of Golubac. An international fishing contest draw my attention for few photos. There were guests from Italy, France, Germany, Austria and Hungary. Here the Danube is 5.7 km wide. It was a moment when we thought it will rain, because it became more and more cloudy. So we rushed to enter the Djerdap Gorge, where the National Park with the same name begin and were the ruinst of the Golubac Castle are.

The National Park came to existence on 1983 and ocuppies a 64000 ha surface. It is one of the biggest in Europe.

We do not know who built the Golubac Castle but it is presumed there have been Slavs. The first documentary mention goes back to 1335, when a Hungarian military fortress existed here. The Serbian King Dragutin owned the castle till the Kosovo battle, when the Turks conquered it. To the end of the 19th century, the castle came back into Serbian possession. On a little plaque, attached to a fountain, a Polish chevalier is mentioned, who died defending the castle against the Turks.

Further, after 2-3 km, we stopped to a little restaurant called Kafana Stil, which offered good and cheap food. They also have rooms to let.

The road, a good and not so circulated one, leads to Negotin and from there, one may drive on the Timoc Valley to the motorway. We did not have this kind of time, so we parted the road in Donji Milanovac, and, on a forested road, we reached Majdanpek, a mining location. From there, I renounce taking photos, as it was nearly sunset and we still have a long way ahead us, to our home.


Comments

Castelul Golubac — 32 Comments

  1. Foarte rodnica tura de pe malul sarbesc.Mi-a placut cum arata mancarea si curtea romanilor din Serbia.Peisajele imi sunt oarecum familiare, dar nu m-as satura sa stau sa le privesc.
    Cu respect.

  2. Si eu am facut asta, Cristian dar totusi pozele nu au iesit prea bine din cauza distantei mari. Zoom-ul oricum distruge calitatea, apoi, pe de-o parte, nu am eu un aparat pr
    ea grozav si, pe de alta parte, nu sunt un fotograf atat de bun:) Pentru mine insa si amintirile mele, e OK. Nu intentionez sa deschid vreo expozitie fotografica:)

  3. Much I enjoyed this trip!
    What beautiful places, castle, Danube, mountains, lovely homes!!!
    The photos are amazing!!!
    Thank you for the interesting tour!
    Many greetings

  4. You are able to see so much with your camera. It is like we are all there with you, seeing all these things for ourselves. I especially like the image of the castle archways and the sign. Wonderful series!

  5. Hello.

     Lovely your works…
     The interchange of the artistry brings the peace of the heart.

     Thank you for your visit.
     Have a good weekend.

    Greetings, and Dear hug.
    from Japan.
    ruma

  6. Serbia ne-a fost mereu atat de aproape, si in acelasi timp, atat de departe. Acum 20 de ani voiam sa fim ca ei, acum cei mai multi fug cat pot de Serbia.

  7. Nu prea inteleg de ce, Apollo. Vorbesc din punct de vedere turistic. Sunt destule lucruri de vazut si acolo, chiar daca o faci doar in trecere fiind. Sigur ca razboiul a distrus mult dar asta parca se vede mai mult in celelalte tari ale fostei Yugoslavii, decat la sarbi. Oricum, pentru noi, cei din vestul tarii e o destinatie aproape, deloc de neglijat, iar oamenii sunt foarte amabili daca stii cateva cuvinte sarbesti:)

  8. Cred ca merita de plimbat pe toata clisura dar pentru asta trebuie mai mult timp. Daca tu treci pe la Severin, ca e mai aproape de tine, poti vedea partea si mai spectaculoasa, unde noi nu am ajuns acum.

Leave a Reply

Your email address will not be published.