Ce au lăsat portughezii în Malacca?

Deși au adăstat în această zonă timp de 130 de ani, urmele portughezilor în orașul Malacca nu sunt prea multe. Ei au sosit în 1509 pe urmele condimentelor și dorind să-și extindă și întărească comerțul cu negustorii chinezi. Malaezienii din sultanat i-au atacat și i-au capturat. De abia în 1511 a reușit Alfonso de Albuquerque să cucerească orașul, iar sultanul s-a refugiat în Johor.

DSCN6568în așezarea portugheză, cu ochii spre Strâmtoarea Malacca

In continuare, sultanatele Johor și Negeri, precum și Aceh din Sumatra au atacat de mai multe ori Malacca. In 1641 însă, după un asediu de 8 luni, orașul a încăput pe mâna olandezilor și așa a rămas vreme de 150 de ani. Urmele acestora, mult mai numeroase, le voi prezenta într-un alt articol.

Deocamdată, intrăm în ceea ce pompos se numește “așezarea portugheză”. M-am așteptat la ceva mai substanțial, de genul celor văzute în Macao, unde moștenirea portugheză e chiar notabilă și foarte vizibilă (vezi articolul despre Dealul Guia și cele referitoare la Largo do Senado și Largo do Lilau, ). Dar nu e așa. Vedem doar câteva construcții care amintesc un vag stil portughez, chiar la malul mării, unde veghează și un tun, adus din vreun muzeu, pentru a crea iluzia unui loc pregătit de apărare, unde oamenii stăteau cu ochii ațintiți spre gurile Strâmtorii.

De fapt, prin anii ’30, britanicii au permis așezarea aici a unui sat pescăresc, la cca. 3 km de actualul centru al orașului. Satul se numea Sf. Ioan și era menit să permită descendenților portughezilor, care formau comunitatea Kristang, să-și păstreze cultura și religia. Aceștia vorbesc limba cristao, un dialect portughez din secolele 16-17 și sunt catolici. Populația este una creolă, rezultată din mariajele dintre portughezi și localnice. Acest gen de creoli se întâlnesc numai în Malaezia și Singapore. Este vorba despre cca. 1000 de persoane care trăiesc în Piața Portugheză (Medan Portugis) și câteva străzi din jurul acesteia. Zona este cunoscută mai ales pentru restaurantele care servesc mâncare picantă, tradițional portugheză. Peste zi, locul e aproape pustiu dar se pare că seara devine foarte aglomerat. Noi n-am apucat să-l vedem așa, deci impresia n-a fost grozavă.

 DSCN6562intrarea în așezarea portugheză

DSCN6573Hotel Lisabona, Lalacca

DSCN6580DSCN6565DSCN6577DSCN6576DSCN6585la orizont, Strâmtoarea Malacca

DSCN6582Imediat după cucerirea orașului, Albuquerque a început construirea unei fortărețe, Fortaleza de Malacca, alintată A Famosa, pentru care a desemnat o garnizoană formată din 500 de soldați. Numeroase asedii au pus la grea încercare fortăreața care însă a rezistat cu succes, vreme de 150 de ani..

In anul 1806 britanicii au hotărât distrugerea lentă a fortăreței care nu-și mai avea rostul. Distrugerea a fost stopată la intervenția lui Sir Stamford Raffles (părintele orașului modern Singapore). Din păcate, n-a mai rămas mare lucru. Din cele 4 porți, doar una singură a ajuns până în zilele noastre, Porta de Santiago. Olandezii și-au pus blazonul propriu chiar la intrare.

 DSCN6672 DSCN6676Porta de Santiago, Malacca

DSCN6660 DSCN6664

DSCN6677 DSCN6681 DSCN6687Urcând dealul din spatele porții, printre vânzători de suveniruri și morminte portugheze, se ajunge la ceea ce se numește astăzi Biserica Sf. Paul. Inițial, căpitanul Donato Coelho a construit aici o capelă, unde a locuit timp de opt ani și Francis Xavier. După ce a murit, corpul său a stat aici timp de 9 luni, înainte de a fi dus în Goa pentru a fi înmormântat. In 1556 biserica a fost redenumită Biserica Inălțării, iar în 1590 s-a construit alături un turn de veghe, cu rol de far.

Olandezii au fost cei care i-au dat numele de Biserica Sf. Paul și au transformat-o în biserică protestantă. Când, în 1753, au construit Christchurch (în centru), această biserică nu a mai fost folosită. Acum au mai rămas doar pereții și parte din cimitirul olandez de alături. In interior sunt expuse mai multe plăci funerare. Ruinele domină orașul și oferă o priveliște frumoasă spre mare.

DSCN6689

ruinele Bisericii olandeze Sf. Paul, fostă capelă portugheză

DSCN6694 DSCN6721 DSCN6728

Malacca, văzută de sus

DSCN6732 DSCN6719 DSCN6703 DSCN6700 DSCN6701 DSCN6704 DSCN6702 DSCN6699 DSCN6722 DSCN6724

What Have the Portuguese Left in Malacca?

The Portuguese came in Malacca in 1509, looking for spices and trying to extend their commercial relations with the Chinese. The Malay attacked and captured them, and it was only in 1511 when Alfonso de Albuquerque conquered the town and the Sultan take refuge in Johor. The Portuguese built immediately a strong fortress, Fortaleza de Malacca to protect the town. Of the four gates only the remnants of one, Porta da Santiago can be seen nowadays. Uphill, captain Donato Coelho erected a small chapel. Francis Xavier lived here for 8 years and when he died his body rested here for 9 month before to be buried in Goa.

The Portuguese settlement (Kampung Portugis) in town used to be, in fact, a small fishing village permitted to settle here in order to preserve the traditions and culture of the Portuguese descendants. They are creoles, born from the mixed marriages between Portuguese and locals. They are named Kristang and speak an old Portuguese dialect, cristao. The place is worth to be visited in the evening, when many restaurants and taverns are open there, offering spicy Portuguese food.


Comments

Ce au lăsat portughezii în Malacca? — 8 Comments

  1. Hello Adriana,
    old and new have nice interspersed in this post, and I think they all really wonderful to see. What you will experience culture so. I love that I can watch it this way in ancient times all over the world.

    • I’m always looking for the old, Helma. In Malacca there are many traces of the history. Next post will be about the Dutch heritage in Malacca:)

  2. Este laudabil ca se straduiesc sa pastreze vestigii ale istoriei lor. Poate ca o fac si datorita prezentei descendentilor spanioli.

    • Aha! Mi s-a mai întâmplat și mie chestia asta când am comentat pe alte bloguri. Oricum, Malaezia pare orientată în această direcție a păstrării moștenirii culturale pe care o și exploatează turistic. Ar trebui să facem și noi asta, în mai mare măsură și mai bine.

Leave a Reply

Your email address will not be published.

*

code