La doar câteva luni de la întoarcerea mea de la Bergamo, iată-mă acum, în martie, din nou în Italia, de data asta în sud, chiar “în tocul cizmei”.

Călătorii știu că îți poți planifica totul (transport, cazare, itinerar și obiective) dar nu poți planifica vremea care, dacă nu e bine dispusă, îți dă totul peste cap! De data asta însă, de cele mai multe ori, cerul a fost de un albastru desăvârșit și câțiva norișori pufoși au apărut, uneori, exact în cantitatea necesară!

Bari, aflat la o oră de zbor de Timișoara (WizzAir), m-a transportat rapid de la sub 10 grade la 18-20, pe lângă șirul de palmieri din jurul aeroportului. Nici că se putea mai bine! De acolo, un microbuz (Tempesta, 4 euro pe sens) m-a depus în Piazza Aldo Moro, chiar în fața gării Bari Centrale.

Bari Centrale

Piazza Aldo Moro, Bari

Mica hartă, printată de pe internet, care îmi arăta că, în unghiul drept format de Corso Cavour și Corso Vittorio Emanuelle II, cele două artere importante din Bari, străzile orașului modern sunt aranjate tip rețea (grid), m-a călăuzit – fără probleme – până la hotel. Problemele legate de cazare au apărut, de data asta, din altă parte dar despre asta vă voi povesti în altă postare.

Bari este o destinație interesantă, care merită măcar două zile dar împrejurimile sale sunt atât de ofertante, încât majoritatea turiștilor care vin aici îi alocă doar câteva ore, preferând locații învecinate, mai ales deja foarte cunoscutele Matera, Alberobello și Polignano a Mare.

Pentru că mă aflam pentru prima dată la Bari, am decis să nu plec fără a vedea ce este demn de semnalat în oraș, iar dintre localitățile din jurul său, m-am hotărât pentru Lecce, Ostuni și Trani și. doar în trecere, Polignano a Mare.

In două zile, când am revenit mai repede în oraș, m-am plimbat prin partea sa modernă, iar în ultima zi de ședere la Bari, m-am îndreptat spre Barivecchia, Orașul Vechi, căruia i-am dedicat o după amiază întreagă.

Sigur că voi povesti despre fiecare și vă voi arăta fotografii, aici fac doar o mică trecere în revistă.

Deplasările le-am făcut, pe toate, cu trenul, cumpărându-mi toate biletele dus-întors chiar în ziua sosirii la Bari, pentru a nu pierde timpul cu ele mai apoi. In Bari există un ghișeu de informații, iar afișajul electronic vă arată când pleacă trenul. In general, trenurile care se îndreaptă spre sud, vin din Foggia (asta trebuie să caăutați pe tabelă), iar cele care merg spre nord, vin de la Lecce sau Brindisi. Nu uitați să validați biletul, în gară sau pe peron.

In toate aceste orașe m-am deplasat pe jos, ghidându-mă după hărți printate de pe internet. Nu a fost nevoie de altceva. Când nu m-am descurcat, am întrebat. Unii știu puțină engleză, la alții funcționează câteva cuvinte italienești și limbajul semnelor.

Lecce, primul oraș pe care l-am vizitat, se află la două ore de mers cu trenul, la sud de Bari. Uneori, traseul trenului se apropie puțin de mare dar, în cea mai mare parte a timpului, a mângâiat livezile de măslini care se înșiră de-a lungul său. Ici-colo, am zărit câte un pomișor, îmbrăcat în roz sau alb.

Biletul de tren a costat 21 euro, dus-întors.

In oraș se găsesc puncte de Informare turistică la Castel și în Piazza St. Oronzo. De acolo puteți lua broșuri și o hartă gratuită a orașului.

Amfiteatrul roman din Lecce

Castelul din Lecce

Orașul este renumit pentru clădirile sale baroce, construite din piatră de Lecce, un material de construcție local. După ultimul recensământ (2015), aproape 100000 de locuitori însuflețesc bătrânele ziduri ale orașului. Prin culoarea sa gălbuie, asemănătoare mierii, mie mi-a adus aminte de…Malta!

Sunt numeroase obiectivele pe care turistul le poate vizita aici: Amfiteatrul și Teatrul Roman, Catedrala, Seminariul, Basilica Santa Croce (alături de numeroase alte biserici, cel puțin 40 doar în perimetrul Orașului Vechi), Castelul, cele trei porți ale Orașului Vechi și, desigur, punctele centrale: Piazza Sant’Oronzo și Piazza del Duomo.

Cu 11.20 euro (dus-întors), poți merge să vizitezi Ostuni, aflat pe aceeași linie, la jumătatea distanței dintre Bari și Lecce. In timpul iernii, el numără cam 30000 de locuitori dar vara, populația sa se triplează!

Orașul, care se află la 8 km de mare, își urcă casele albe pe un mic deal, părând  – de la distanță – o localitate mai degrabă tunisiană decât italienească. I se și spune “Orașul alb” și nu degeaba.

Ostuni

în labirintul străduțelor din Ostuni

rozeta Catedralei

Piazza Liberta sau Oronzo, Palazzo Lofino, Municipio, Catedrala, Palazzo Vescovile și Palazzo del Seminario sunt câteva dintre obiective dar, cel mai frumos, este să te pierzi pe străduțele întortocheate și să te lași surprins de ceea ce descoperi la fiecare colț.

Nu vă bazați pe punctul de Informații turistice, fiindcă nu-și respectă orarul. Am așteptat până m-am plictisit, am plecat să explorez și abia când am revenit în Piazza Liberta, era deschis. Nu mai aveam însă nevoie de el.

Fiindcă mai aveam timp berechet la dispoziție, am hotărât să mă opresc puțin și la Polignano a Mare așa, “de gustare”. N-a prea fost de bun augur decizia mea, chiar în ceea ce privește gustarea dar asta vă povestesc altă dată.

Nu am intrat în partea mai turistică pe drumul indicat, preferând să ocolesc pe alte străzi, să simt aerul orașului. Liniște, rufe întinse la uscat, străzi pietruite.

Polignano a Mare

Ultima locație vizitată, Trani, mi-a plăcut mie cel mai mult. Poate din cauza atmosferei vechiului port, unde vin dimineața pescarii, să-și descarce marfa. Drumul cu trenul, dus-întors, la Trani, costă doar 6.40 euro

Orașul, aflat la 40 km de Bari, se apropie de 60000 de locuitori. Intâmplându-se să mă aflu acolo în zi de sâmbătă, l-am găsit plin de viață și forfotă. Oamenii ieșiseră la cumpărături dar și la plimbare, adăstând pe bănci, în parcuri sau la terase, răsfățați de un soare deja destul de cald!

Trani

în port

dintre palmieri, răsare Catedrala

Catedrala și Castelul sunt cele două puncte forte, din punct de vedere turistic. Alături de ele se află însă, ca pretutindeni în Italia, numeroase biserici dar și vechiul cartier evreesc, fiindcă aici, la Trani, a existat o comunitate puternică de evrei.

Aici, marea e nesfârșită. Pe chei, se pescuiește, se face jogging, oamenii își plimbă câinii. E liniște, briza adie, miroase a apă sărată de mare. E perfect!

City Break in Bari, on March

After several months since I returned from Italy, here I am again (on March) – this time in Southern Italy, visiting Bari and surroundings, during a city break.

Since more low-cost flights come to Bari, more and more tourists, including Romanians, are coming here due to the many places they can visit here, enjoying history, nature, architecture and Italian food and wine.

Many of them neglect Bari, alocating few hours for their visit, preffering Matera, Alberobello, and Polignano a Mare, for a bath.

Being for the first time here, I decided to start with places less visited like Lecce, Ostuni and Trani, and also to spend more time in Bari itself because, from my point of view, Barivecchia is not to be neglected!

In the articles to follow I will tell you more about those locations.