Valea Viilor (Wurmloch, adică “gaura de vierme”) este locul în care găsim o biserică fortificată săsească, aflată în patrimoniul UNESCO, poate una dintre cele mai frumoase din câte au mai rămas. Satul, atât de liniștit încât ai impresia că este nelocuit, are case frumoase și e plin de flori, ca toate celelalte prin care am trecut deja.

la intrarea în sat

casă tradițională din Valea Viilor

chiar dacă culoarea nu este potrivită mediului rural, casa este frumoasă

In apropiere de Mediaș, o biserică fortificată săsească, începută în secolul al XII-lea și terminată în jur de 1520, îmi stă la dispoziție doar mie, după ce plătesc cei 4 lei taxa de intrare.

biserica săsească fortificată din Valea Viilor

Imediat ce trec de poartă, am impresia că timpul a stat în loc și pătrund pe un alt tărâm, unde personaje medievale pot apărea deodată în fața mea, după oricare colț.

Biserica, care are hramul Sf. Petru, este înconjurată de ziduri înalte de 6-7 metri, cu o cale de veghe din lemn și turnuri de apărare.

Biserica însăși are turnuri și contraforți masivi, la care se adaugă porticul de intrare prevăzut cu grătar de apărare. Ea pare astfel, mai degrabă, o cetate pregătită pentru apărare în fața unui atac neașteptat, decât un loc de reculegere și rugăciune.

In interior se păstrează stranele vechi de la 1528, amvonul acoperit de coroană (1746), altarul împodobit cu sculpturi executate de Johann Folbarth din Sighișoara (1779) și o orgă din 1807.

  Vizitez și micul muzeu de artă populară săsească și apoi mă îndrept spre ieșire.

Pe o băncuță de lemn, lângă poartă, bătrâna săsoaică care are grijă de biserică, poate ultima din neamul ei, a adormit. Probabil e fericită, căci se visează tânără, când numeroșii sași din sat veneau la biserică să asculte slujba sau se întâlneau în Tanzplatz, să danseze în zilele de sărbătoare. Ies încet, să nu-i tulbur visele, căci doar ele i-au mai rămas.

 

The Saxon Fortified Chuch in Valea Viilor, Protected by UNESCO

The fortified church in Valea Viilor is under UNESCO protection. The construction begun on the 12th. century and was finished in 1520. The church is dedicated to St. Peter and it is one of the most beautiful of those which still are to be seen in Ardeal.

The church itself looks like a fortress ready to fight the enemies. The pews from 1528, the altar (1779), the organ (1807) and the pulpit (1746) are to be appreciated in the interior.

The church looks to be guarded by an old Saxon woman, who take a nap in the sun while I was strolling around the yard. She is, may be, the last one in her family.