Frumusețea satelor de munte din Pelionul de Sud

Poate unul dintre elementele de atracție ale Pelionului este și faptul că, pe lângă Marea Egee și Golful Pagasitikos, aflate de o parte și de alta a sa, cu salba lor de plaje felurite, sus, pe dealuri, se răsfiră numeroase sate, mai mari sau mici, cercetate sau nu de turiști.

Toamna, spre sfârșitul lui septembrie, când am fost noi în Pelion, soarele blând și aerul albastru de atât senin și atâta mare, se combină cu veșmintele tot mai ruginii ale pădurii și cu verdele pinilor Greciei, pentru a-ți da o stare de bine, de liniște și pace, indescriptibilă.

Azi vă voi vorbi doar despre trei dintre aceste sate: Metochi, Lefko și Promyri precum și despre suprafețele întinse acoperite de Erica sau Calluna (iarba neagră), acest mic arbust pe care noi îl găsim doar în ghivece, la Crăciun și atunci vopsit, aurit sau argintat… Movul său îmbracă dealul în unele locuri, stârnindu-ți curiozitatea și făcându-te să oprești mașina pentru a o privi mai de aproape.

Metochi

Lafkos

acoperișuri la Promyri

în drum spre Promyri, cu ochii la Marea Egee

Erica sau Calluna

Mai sunt însă și alte plante pe acolo și, desigur, mereu ai sub ochi marea!

Dacă vrei să mergi de la Potistika spre plajele din sud-vestul peninsulei, la Marea Egee, la Mourtias de exemplu, nu trebuie neapărat să cobori până în șoseaua principală. Poți alege un traseu printre dealuri, care trece prin Metochi, Lafko și Promyri și îți oferă o privire de ansamblu asupra satelor de munte din această parte a Pelionului.

Metochi este un sat mic, cu sub 200 de locuitori, așezat în pante, la altitudinea de 180m. Casele tradiționale sunt construite din piatră și păstrează un aer auster. Unele dintre ele au fost refăcute în stil mai modern. Plateia micuță, atârnată deasupra șoselei, era pustie în septembrie. La intrarea și ieșirea din sat dar și de pe ulițele descendente, marea din Golful Pagasitikos oferă priveliști atrăgătoare. E ca și cum ai sta pe un balcon și ai privi spre ea.

Metochi

plateia din Metochi

Lafkos, un sat medieval, așezat la 310m altitudine, își exprimă esența chiar prin numele său, “glafkos” însemnând curat, luminos. Casele din piatră sunt foarte bine păstrate. Străzile, pavate cu piatră, sunt liniștite, străbătute agale de câte o pisică. Câțiva pensionari stau prin preajma pieței, “să vadă lumea”.

Câteva prăvălioare se înghesuie și ele în jurul pieței. Acolo se află, pe lângă câteva taverne și cafenele – fără mușterii acum – o fântână din piatră și Biserica Nașterea Fecioarei Maria, construită în secolul al 19-lea.

Lafkos

brutăria cu un cuptor cu lemne, funcționează din 1904

Biserica Nașterea Sfintei Fecioare Maria, Lafkos

taverne în plateia

Mai într-o parte a pieței, un mic muzeu de artă adăpostește lucrări ale pictorului și sculptorului local Thanasis Fabas. Era închis dar câteva lucrări, executate din marmoră albă de Pelion, sunt expuse în fața muzeului.

lucrări ale sculptorului local Thanasis Fabas

Mai ales la intrarea și la ieșirea din sat, se vede marea – iar dintr-un anume loc – poți vedea Milina.

Lafkos a rămas în urmă

acolo, jos, e Milina

După o pauză ceva mai lungă, pornim mai departe. Din Lafkos la Promyri sunt 6 km de parcurs, mai ales prin pădure. Trecem pe lângă castani comestibili și pe lângă arbori mediteraneeni, care cresc și la noi în zonele mai calde din Banat și Dobrogea (Cotinus -scumpia).

Uneori, ai impresia că drumul se aruncă în mare.

scumpia (Cotinus)

castan comestibil

Intrăm și prin centru la Promyri, să vedem cum arată. Drumul spre plajă trece tangențial pe lângă sat.

Văzut din șosea, satul se îngrămădește în jurul unei clopotnițe, vizibilă de la distanță. De cum intrăm în sat, dăm de străzi înguste, pietruite, care urcă și coboară, umbrite de copaci. Și aici întâlnim puțini oameni care ne privesc uimiți, ceea ce mă face să cred că turiști de prin alte țări se abat mai rar prin zonă. Observ același amestec de case mai vechi, din piatră, care respectă același model tradițional și case mai noi.

O biserică, probabil veche, ne lasă să o privim pe dinafară doar.

Pentru că șoseaua nu trece prin sat, nu există circulație, doar câte un scuter mai trece pe lângă noi. In rest, e liniște. Un sat care pare într-o siestă continuă, îmbie și călătorul la odihnă. Noi mai avem însă multe de descoperit, așa că nu zăbovim prea mult.

Promyri

da, ați ghicit, e plateia

aici sunt la adăpost, nu?

The Beauty of the Mountain Villages in South Pelion

This article describes three mountain villages we visited on our way from Potistika to Mourtias Beach: Metochi, Lafkos and Promyri. They all have in common the well preserved old stone houses, the cobbled streets, the plateia with the taverns, and the village church.


Comments

Frumusețea satelor de munte din Pelionul de Sud — 2 Comments

  1. Niciun ghid turistic nu poate să convingă turiști să viziteze Grecia mai bine decât fotografiile tale, care te invită să explorezi atâtea colțișoare din satele astea și să admiri peisajul în plimbări tihnite. Știi să alegi locuri de vacanță!!

Leave a Reply

Your email address will not be published.