Am ajuns la Methoni după ora 14. Am parcat lângă castel și ne-am dus la o tavernă din apropiere, să mâncăm. Astfel am aflat că la castel se închide la ora 15! Era prea cald, mi-era prea foame și  oricum era prea târziu, așa că a rămas să văd castelul doar pe dinafară…

castelul Methoni, aripa de est

Castelul de la Methoni este unul dintre cele mai mari de la Marea Mediterană, cu ziduri o dată puternice, acum parțial prăbușite în mare. El a fost construit de venețieni în secolul al XIII-lea, pe Capul Akritas. Un turn octogonal, bourtzi, a fost construit pe o mică insulă lângă castel și a servit drept far și închisoare. In marea din jurul castelului se află unul dintre cele mai adânci locuri din Mediterană, 5200 m. Se crede că celebrul Miguel de Cervantes ar fi fost prizonierul otomanilor, în Bourtzi. In timpul stăpânirii venețiene, așezarea se numea Modon și devenise o cetate puternică pe drumul care lega Marea Adriatică de Creta. Capturată de turci în 1500 a fost din nou câștigată de către venețieni care au ținut-o până în 1715. O luptă  violentă a avut loc aici între Ibrahim Pașa și grecii care luptau pentru eliberarea țării lor (1825-1828).

la orizont plaja și castelul Methoni, cu turnul Bourtzi, în stânga

Am zărit linia castelului pe drumul de la Koroni la Methoni și am încercat să mă apropii de Bourtzi mergând pe plajă, de-a lungul zidului. Drumul însă se sfârșește înainte de a apuca să văd turnul, la o mică marina pentru bărci, în al cărei dig sunt înfipte țevi de tun capturate de la otomani.

zidul de vest al cetății

la capăt, se zărește puțin din Bourtzi

pe dig, țevi de tun capturate de la otomani

Methoni, marina pentru bărci

Pe plaja întinsă, cu nisip fin, Caro ne-a apropiat de o pereche de tineri, jucându-se cu cățelușa lor. Așa am aflat că o cheamă Marmelada, nume care mi s-a părut foarte simpatic pentru o cățelușă. In timp ce ei se jucau în nisip, noi am stat de vorbă. Am aflat astfel că pe ea o cheamă Justinia și e de fel din Creta, iar el e Ioannis, din Atena. De fapt, Ion, fiindcă era de origine română, născut la București și stabilit în Grecia cu părinții când avea mai puțin de un an. Vorbea bine românește și ne-a spus că este prima lui zi de “libertate”, fiindcă abia cu o zi în urmă se eliberase din armată. Am povestit multe, tinerii erau foarte deschiși.

plaja Methoni

Mă îndrept spre partea de est a cetății. Intrarea principală are forma unui pod lung, cu mai multe arcuri. Pe zidurile groase se vad efigii cu leul venețian. Apa mării în nuanțe de verde și albastru închis, lovește încet țărmul, ascunzând atâtea și atâtea povești. Un țărm frământat de atâtea lupte navale și terestre este astăzi liniștit  Casele albe dorm, toropite de căldura soarelui mediteranean. Methoni visează la oaspeții de anul viitor.

Aș fi fost mai înțeleaptă dacă aș fi vizitat Methoni mai de dimineață și aș fi lăsat Koroni pentru după-amiază, fiindcă acolo se poate intra oricând…Așadar, dacă mergeți în Peloponez și vreți să vizitați cele două castele, rețineți că Methoni se închide la ora 15, ca să nu pățiți ca mine…

intrarea principală în castel

Around Peloponesse 11. Two Venetian Fortresses in Messenia: Methoni

Methoni Castle is one of the largest in the Mediteranean Sea. It was built by the Venetians at Akritas Cape, in the 13^th. century. One of the deepest point in this sea is somewhere near the castle, 5200 m. It is believed that the Spanish writer Miguel de Cervantes was imprisoned in the tower of the castle (bourtzi), on a small stony island.

The entrance is a long, arched, bridge. Unfortunately we arrived too late for the visit because the castle closes at 15. So I only walked around, admiring the powerful walls and the Venetian lion on them. I would have been wiser to visit Methoni first and then Koroni, where one may enter whenever he likes.

The beach is nice. Fine sand and quiet waters as well as a boat marina full of coloured boats. On the beach, our Caro met Marmelada, a little she-dog and they played together. We spoke with Justinia, a young Cretan and Ioannis from Athen, to find out that he is of Romanian origins and left the military service just a day before. Even if he left Bucharest with his parents when he was very young, he speaks very well Romanian.

The village is not so big and at those hours it was almost deserted. The taverns were dreaming to the visitors of next year.