Cunoscută de către franci sub numele de Malvisia, Monemvasia este un bloc uriaș de stâncă, desprins de continent în urma unui cutremur puternic, care a avut loc în anul 375. Ea are 1.8 km lungime și o înălțime de 300 m.

In secolul al VI-lea, locuitorii Laconiei, care fugeau din cale arabilor, au construit aici o cetate pe care au înconjurat-o cu ziduri. “Monemvasia” înseamnă “o singură intrare” și, într-adevăr, în cetatea orașului-stat bizantino-venețian se poate intra pe o singură poartă. De altfel, de la distanță sau privită din diverse unghiuri, stânca pare goală, nedezvăluindu-ți cetatea.

“Stânca”, “Gibraltarul Estului “- Monemvasia

De la Mavrouvouni la Monemvasia am făcut mai puțin de o oră. Inainte de Valtaki am admirat de la înălțimea șoselei epava unei nave eșuate pe plajă. Ne-am învârtit mai multă vreme în jurul golfului care adăpostește Gythio. In Skala am trecut, pe un pod îngust, peste râul Evrotas și apoi am traversat “degetul” cel mai estic al Peloponezului, lăsând în stânga Capul Gerakas, pentru a ajunge în Gefyra, noua Monemvasie.

la ieșirea din Gythio

epava de lângă Valtaki

în zare se mai zărește Gythio

portocali în Skala

traversând “degetul” estic

la orizont, Capul Gerakas

în apropiere de Monemvasia

Geffyra, noua Monemvasie

După ce am trecut podul spre Monemvasia, am lăsat mașina la poalele cetății și ne-am apropiat de cetate, mergând pe jos cam un kilometru. Drumul între stâncă și mare a fost încântător. Cerul se înseninase și în aer se amestecau mirosul mării cu cel al ierburilor uscate.

Ajungem și la poarta cetății, până unde se înșiră mașinile parcate. Monemvasia are planul unei cetăți bizantine, cu o fortăreață în cel mai înalt punct – unde acum sunt doar ruine – și orașul fortificat, mai jos, împărțit în Orașul de Sus, care servea drept centru administrativ și unde erau locuințele nobililor și Orașul de Jos, centrul comercial și al atelierelor.

zidurile Monemvasiei

unica intrare în cetate

poarta, văzută din interior

Fortăreața era căutată de turiști mai ales pentru Agia Sophia, o biserică bizantină construită în 1150. Biserica a fost activă până în perioada venețiană, când a fost cunoscută sub numele de Madonna del Castello. In timpul stăpânirii otomane, a fost transformată în moschee. A mai trecut o dată sub stăpânire venețiană apoi iar otomană, până în 1821. După eliberarea orașului, a fost denumită Agia Sophia, Ințelepciunea Domnului, fiindcă era considerată a fi asemănătoare cu Agia Sophia de la Constantinopol. Frescele din sec. 12-13, parțial conservate, îi asigurau renumele. Când am intrat însă în cetate, un anunț ne comunica că intrarea în biserică a fost interzisă de către Ministerul Culturii, datorită gravei deteriorări care pune în pericol viața turiștilor. Astfel, am renunțat să mai urcăm în partea de sus a orașului.

Imediat de la intrare ni se arată străduțele înguste, pietruite, așezate în pantă și pline de mici magazine, gândite special pentru turiști. Imi inchipui că vara e o mulțime de lume pe aici. In septembrie însă, turiștii sunt foarte puțini și proprietarii magazinelor au timp să stea afară, la soare. In micile restaurante se mai zărește câte cineva. Un număr mic de locuitori mai sunt încă în oraș și aceștia trebăluiesc pe lângă case. Alte case se refac, cu scopul de a fi transformate în pensiuni. La uși și geamuri, de multe ori flancate de flori, zâmbesc perdele frumos brodate de mână. Fiindcă Monemvasia se lasă însă mai bine văzută decât povestită, vă las în compania fotografiilor.

Din plimbarea prin Monemvasia nu poate lipsi, desigur, plateia, unde se află catedrala, Christos Elkomenos (Christos în lanțuri). Deși ea este mai mereu legată de Andronicus II Palaeologus, construcția este mult mai veche, datând din secolul al 12-lea. De-a lungul timpului, biserica a suferit diverse transformări. Domul de deasupra sa a apărut în 1697 și clopotnița la începutul secolului al 20-lea. Interiorul post-bizantin aparține secolelor 17-18.

catedrala văzută de lateral

clopotnița din plateia

intrarea în catedrală

Pe drumul de întoarcere m-am gândit la cât de frământată a fost istoria acestor locuri și la câte amintiri păstrează stânca aceasta păzită de mare.

Intrarea în cetate este liberă.

Around Peloponesse  18. Monemvasia, “the Gibraltar of the East”

 “The Rock” or “the Gibraltar of the East” are the nicknames of Monemvasia, a walled Byzantine-Venetian town, situated on the Eastern “finger” of Peloponesse. This is a rocky land, detached from the mailnland by an earthquake, in 375.

The most of the population lives now in Gefyra, the new Monemvasia, but ther still are families living in the walled town. Their occupation is mainly in tourism.

This is an enchanted place, with narrow, cobbled streets. Many flowers, glimpses to the sea, small cafes and restaurants, little shops, this is Monemvasia! The plan of the town is typical for a Byzantine town. On the top of the hill stay the ruins of the once mighty fortress. Unfortunately, its most valuable building, the Agia Sophia Church can not be visited anymore because the danger for the people lives. The construction is too much damaged.

In the lower parts, there are two enclosures: The Upper Town, which belonged ot eh nobility and served as administrative center and The Lower Town, which was a commercial centre.

The entrance into the town is free.