Un templu mai mic și mai îndepărtat de Angkor Wat este Banteay Samre, construit tot în timpul domniei regelui Suryavarman II, la mijlocul secolului al 12-lea. Nu s-au găsit informații cu privire la data exactă de construire a sa, el fiind datat mai ales după stilul de construcție și al ornamentării.

In limba khmeră “banteay” înseamnă “fortăreață”, iar Samre era numele unui trib local, înrudit cu khmerii.

Intrucât templul a fost dedicat inițial zeului hindus Vishnu vom găsi referiri sculpturale la acesta dar și la budhism, așa cum se întâmplă și la alte temple.

Secolul al 20-lea a găsit templul cotropit de junglă, așa că, între 1936-1944, Maurice Glaize s-a ocupat de “curățarea” sa.

Pentru a vizita templul, lăsăm mașina la o oarecare distanță și facem câteva sute de metri pe jos, printr-un târg improvizat, unde localnicii vând produse meșteșugărești, lucrate în sat și în împrejurimi. “Vând” e un fel de-a spune fiindcă, în afara noastră, mai sunt foarte puțini turiști aici. Templul este mic și unii îl ocolesc în favoarea mult mai mediatizatului Banteay Srei.

Ne apropiem de templu, mergând de-a lungul zidului său înconjurător.

Ajungem pe terasa estică, păzită de lei. Pentru că în Regatul Khmer nu trăiau lei, sculptorii au cam avut de furcă cu reprezentarea animalului, care a ieșit cam funny.

Drumul pavat cu laterit care conduce la terasă și apoi la intrarea în templu, indică importanța sa.

Intrăm în templu. Pe o mică platformă, în centrul său, se ridică un singur turn, înconjurat de galerii care au câte o poartă (gopura) la mijlocul lor. Pe părțile laterale, sunt nelipsitele două “biblioteci”, cu scene din Ramayana. La cea din partea porții de est a existat o figură a lui Budha, care a fost însă distrusă. Baza zidurilor și intrările, inclusiv stâlpii, sunt toate frumos sculptate.

In turnul central se află ceea ce pare a fi un mormânt de piatră, cu un capac, ca un sarcofag – dar de mici dimensiuni. Ghidul ne-a explicat că dimensiunile se datorează obiceiului de a înmormânta morții în poziția ghemuit!

Tot aici vedem și un mic postament, având marcat în centrul său locul în care s-a aflat linga, care îl reprezenta pe Shiva.

Ne mai învârtim puțin prin perimetrul templului, făcând fotografii și ascultându-l pe ghid povestindu-ne legenda Regelui Castravete.

Se spune că un fermier local care cultiva niște castraveți foarte gustoși, i-a oferit câțiva regelui, din prima sa recoltă. Acestuia i-au plăcut atât de mult, încât i-a spus fermierului să îi păzească cu strășnicie și chiar să-l omoare pe cel care ar încerca să intre în ferma sa ca să îi fure. Doar el, regele, avea voie să mânânce asemenea bunătăți.

Intr-o noapte, făcându-i-se poftă de castraveți, s-a dus la ferma omului, să-și ia câțiva. Fiindcă era întuneric, fermierul nu l-a recunoscut și l-a ucis.

Regele nu avea copii așa că cineva a venit cu ideea, ca cel care îl va alege pe viitorul rege, să fie elefantul regal. Când elefantului i s-a dat drumul, acesta s-a dus direct la ferma de castraveți și a îngenunchiat în fața fermierului, care a devenit astfel, rege.

Curtenilor nu le plăcea însă noul stăpân și îl tratau cu dispreț și lipsă de respect. De aceea, fostul fermier a părăsit curtea regală și s-a retras să trăiască la Banteay Samre.

We Start the Second Day with Banteay Samre

Banteay Samre was built during the reign of Suryavarman II but the right data is not known. The temple is not big, so many tourists leave it aside, favouring the more advertised Banteay Srey. It is a pitty because this is a little real jewel of stone.

The ornaments of the lintels and pediments are very nice and rich.

There is only one tower in the centre of the yard, with a library at each side, connected by low galleries. In the middle of the tower you can see a kind of sarcophagus, and not far from there a place were a linga (representing the God Shiva) was placed.

Near the temple, a small market is a place where you can buy some souvenirs.