La castel în poartă, oare cine bate?

In landul Baden-Württemberg se află câteva dintre cele mai frumoase castele ale Germaniei, cele mai vizitate fiind – de departe – Castelul Hohenzollern și Castelul Sigmaringen, legate cumva și de istoria noastră. Mi-am propus și eu, luna trecută, să realizez un mic circuit cu mașina, în care să le vizitez, adăugând și Castelul Lichtenstein, un castel mai mic și mai puțin căutat de turiștii srăini.

Castelul Lichtenstein, Baden-Württemberg

poarta principală

poarta principală, văzută din curte; aici se află casa de bilete și un mic stand cu suveniruri

 

In apropiere de Reutlingen, la Honau, se află “castelul din povești” sau “fratele mai mic al Castelului Neuschwanstein”, după cum a fost denumit Castelul Lichtenstein. El a fost construit în frumoasa vale Echaz, la o altitudine de 820 m, cu 250 m deasupra satului Honau, în secolul al 19-lea. De la Stuttgart, ajungi la castel în mai puțin de o oră de condus.

Deși pare vechi, nu este. Castelul este rodul imaginației și dragostei pentru lumea cavalerilor medievali ale fondatorului său, Contele Wilhelm de Württemberg, Duce de Urach. Acesta a construit ceea ce vedem astăzi pe ruinele unei fortărețe medievale din 1388, una dintre cele mai puternice din regiune, care a rezistat unor numeroase atacuri. In 1802 a fost ridicată aici o cabană de vânătoare, folosită de Regele Württembergului. In 1840, Contele Wilhelm de Württemberg, Duce de Urach a cumpărat-o, a demolat-o și a construit castelul. Una dintre principalele sale funcții a fost aceea de a adăposti vasta sa colecție de arme medievale. Arhitectul care a proiectat castelul a fost Karl Alexander von Heideloff.

Sursa de inspirație principală a fost  romanul “Lichtenstein” (1826) al lui Wilhelm Hauff (cunoscut mai ales pentru poveștile sale, între care se remarcă Micul Muck), scriitor născut la Stuttgart. Eroul romanului este Ducele Ulrich de Württemberg, personajul principal al unei legende locale care povestește că, fugit din calea oastei dușmane, s-a adăpostit într-o peșteră din apropiere, iar noaptea se refugia la Lichtenstein.

din parcare la castel sunt doar câteva sute de metri

Cavalerul de la Lichtenstein

Castelul se află în proprietatea descendenților, care trăiesc undeva, la granița cu Olanda dar petrec aici timp în fiecare an. Vizitele se fac doar în grup și doar în Turnul Wilhelm, nici acela în întregime. In interior, fotografiatul este interzis și ghida veghează ca această regulă să se respecte.

Deși pe net am citit că ghidajul este doar în limba germană, chiar când am ajuns acolo urma să intre în castel un grup de limbă engleză.

în această parte a castelului, fotografiile se opresc la intrarea în turn

în prim plan, Turnul Wilhelm

intrarea în Turnul Wilhelm, de pe podul suspendat

Ce putem vedea?

Mai întâi, o încăpere care prezintă colecția de arme medievale. Punctele de atracție sunt o armură pentru un copil precum și cea purtată de Wilhelm, inclusiv la o nuntă princiară din Stuttgart, unde a dorit să sublinieze astfe puterea sa de stăpân la Lichtenstein. Tot aici se găsește și o bucată de rocă albă din Cretacic, reprezentând stânca pe care este construit castelul. De la culoarea sa deschisă, luminoasă, se trage numele de “Lichtenstein”, care tocmai asta înseamnă.

Salonul vânătorilor este locul în care Ducele petrecea cu tovarășii săi de vânătoare, fiecare lăudându-se cu isprăvile sale, desigur. Piesa de rezistență din această încăpere este un pahar imens de șampanie, care atârnă din tavan și în care încap trei sticle de șampanie. El are 1.93 m, adică înălțimea Ducelui. Paharul i-a fost dăruit de către prima sa soție, Theodolinda. Colecția de pahare cuprinde exemplare din sticlă venețiană și de Bohemia.

Capela castelului reprezintă un element neobișnuit pentru castelele medievale care nu au în interior așa ceva. Ducele a dorit însă să-i ofere soției sale acest dar. Aici se găsesc două tablouri din 1440, pictate de cel care a fost maestrul lui Dürer, Michael Wolgemut. De un deosebit efect este mica fereastră, vopsită în roșu, din stânga altarului, prin care intră lumina în zilele cu soare, colorând mica încăpere.

Sala strămoșilor prezintă arborele genealogic, cu 24 generații. Intre ei se remarcă două tablouri, așezate față în față, care îl reprezintă pe fondatorul Universității din Tübingen, primul Duce de Württemberg, Eberhardt Bărbosul și pe Ducele Ulrich de Württemberg, eroul lui Hauff.

Sala Cavalerilor este cea mai mare încăpere vizitată, folosită în mod evident pentru petreceri. Un tablou care îl reprezintă pe fondatorul castelului, la 26 de ani, atrage privirile. Pereții sunt frumos ornamentați, întreaga încăpere este luxoasă. Aici, după ce cina se sfârșea, mobila era împinsă la perete și o mică orchestră, aflată la balconul de la etaj, dădea tonul pentru dans.

Acest circuit, care durează o jumătate de oră, este susținut cu detalii interesante și mult umor, de către ghidă. De la ferestre, panorama văii Echaz, cu satul Honau este frumoasă dar…nu se poate fotografia!

In afară de biletul care îți permite participarea la tur (8 euro și 7 euro, preț redus), un bilet de 2 euro te lasă să te deplasezi liber prin curtea castelului, între celelalte structuri. Să vă arăt, așadar, cum arată acestea.

Castelul are patru turnuri exterioare, care poartă numele fiicelor Ducelui Wilhelm: Augusta, Maria, Mathilda și Eugenia. Wilhelm este numele primului fiu născut și a fost dat turnului principal, cel care se vizitează. In grădină se află un bastion denumit după cel de-al doilea fiu, Karl.

Turnul Augusta

Turnul Mathilda

șanțul de apărare care se află în fața dinspre pădure a castelului

clădirea Gero

Turnul Augusta

Turnul Maria

In grădină există și o platformă de belvedere, de unde se poate admira Valea Echaz, cu satul Honau. Se numește Lugisland.

Valea Echaz

Imediat după intrarea în curtea interioară, în dreapta, se află apartamentul ducal, ocupat când urmașii Ducelui Wilhelm vin în vacanță.

fântână din 1781

In parcarea castelului (2 euro) se află un mic restaurant, unde puteți mânca.

Castelul se poate vizita zilnic, între 9.30-17.30 în sezon (aprilie-octombrie) și între 10-16 în extrasezon. In decembrie și ianuarie castelul este închis.

Who Knoks at the Gate of the Castle?

At only 50 minutes driving from Stuttgart you may visit Lichtenstein Castle, nicknamed “the fairy tale castle” or “the younger brother of Neuschwanstein Castle”. It lies above Honau village (near Reutlingen), in the beautiful Echaz Valley.

This is a rather new castle, built in 1840 on the ruin of a 1388 medieval fortress, by Count Wilhelm of Württemberg, Duke of Urach due to his love for medieval knights. He had a big medieval arms collection, which he wanted to expose somewhere. The Hauff’s novel “Lichtenstein” served as an inspiration source.

The castle is still into possesion of the founder’s family. They come every year and spend some time here.

Only part of Wilhelm Tower is visited and only group visits are permitted.

The castle is open daily (9.30-17.30 in high season, and shorter in other months) and the entrance ticket for the tour is 8 euros. You can also visit only the courtyard, paying just 2 euros. A parking lot (2 euro) and a small restaurant with terrace is available.


Comments

La castel în poartă, oare cine bate? — 6 Comments

    • Yes, Kumiko! Even if it is not so big and you can visit only few rooms (it is privately owened by the successors), you still can have some nice hours there and in the neighbourhood.

Leave a Reply to Traveling Hawk Cancel reply

Your email address will not be published.

*

code