Momente din Seul 4. Mancarea / Seoul Moments 4. The Food

Not much to explain about this post, which is about food. I am not the right person to speak about it because I don’t like to try new food. I know traditional cuisine is also a culture element, but I am not very eager to do this!

In Korea, I tried kimchi, the national hot side-dish, served with everything, even in the soup, at every hour of the day, including breakfast. I also ate street food like “galbi” chicken, “bungeoppang” – a fine pastry field with sweet red bean paste, “Gyeongyu bread” – also a pastry with the same filling, made in Gyeongyu, and some very tasty cakes.

Dupa cum am mai scris pe undeva un comentariu, nu sunt cea mai potrivita persoana sa povestesc despre cum este mancarea prin alte parti. Nu am curiozitati culinare (prefer sa adancesc cultura unui popor in alt fel, desi si asta este o varianta) si sunt destul de mofturoasa, sunt multe lucruri pe care nu le mananc deloc, cum ar fi pestele sau fructele de mare (stati, nu sariti, stiu ca sunteti multi amatori!). Ma rog, cu unele exceptii, cum ar fi pastravul si calcanul…

Totusi, in Coreea m-am “aventurat” sa gust cate ceva.

De exemplu, simbolul care este “kimchi” mi-a devenit cunoscut inca din avion, cand ne-a fost servit intr-o portie redusa, e drept. Exista multe feluri de a prepara kimchi, care este, de fapt, varza chinezeasca, murata cu usturoi, ceapa verde si  ardei iute. Se serveste drept garnitura picanta la orice, inclusiv la supa si se mananca la orice ora a zilei, chiar si la micul dejun. Este cuvantul care serveste drept “cheese” coreenilor, cand fac poze.

L-am mai mancat, alaturi de alte garnituri, cu costita de porc, intr-un restaurant coreean din Insadong (un cartier mult frecventat de straini, foarte turistic). O asemenea portie costa 35000 won, adica 22.50 euro, cu bere cu tot.

In restaurantele coreene nu se da bacsis. O data cu mancarea primesti si bonul pentru consumatie, pe care il achiti la casa inainte de a pleca. Era ultima mea zi in Seul si mi-am permis sa ma rasfat.

 costita de porc
 kimchi
 frunze de spanac murate
 germeni murati
 o bere locala

Mancarea stradala este la indemana oricui, este foarte variata si buna…se spune. Ce am mancat eu pe strada?

 “galbi” de pui
 cartofi fierti si prajiti

O portie de “galbi” de pui, usor picant, costa 2000 de won, iar portia de cartofi – 3000 de won si deci, cu 5000 won (3.20 euro) am servit o portie foarte satioasa. In Coreea se consuma mai mult cartofii dulci si am avut impresia ca cei obisnuiti sunt mai scumpi.

In drum spre Turnul Namsan mi-a atras atentia o taraba, in jurul careia se inghesuia multa lume. Eu doar am privit si am pozat. Costita aceea presata si prajita costa 1000 won (0.65 euro). Oamenii o mananca ca atare, fara altceva si mi s-a parut foarte uscata. Caracatita prajita este 2000 won (1.30 euro).

 costita presata si prajita
caractite mici, prajite
Tot pe strada se vand in multe locuri carnati prajiti dar nu i-am incercat.
Se pare ca in Coreea sunt foarte apreciate castanele. Am vazut in multe locuri, pe strada, castane coapte, care se vand gata descojite. De 3000 won (1.95 euro) am primit o cantitate remarcabila. Si cand ma gandesc ca la Viena dai 2 euro pentru 9 castane, cu coaja!
Pe drumul spre hostelul meu erau multe restaurante mici, mai ales cu specific pescaresc. Materia prima era proaspata in fiecare seara si se putea inspecta in fata localului.
 ati manca asa ceva? nu stiu ce erau dar dispareau primii!
Dintre dulciuri, am mancat cu placere “bungeoppang” sau “ingeopang”, un aluat in forma de peste, umplut cu pasta dulce de fasole rosie. Mi s-a spus ca se mananca mai ales in sezonul rece dar mie mi-a placut si acum. Doua bucati costa 1000 de won si tin loc de o gustare.

La Gyeongyu exista un dulce celebru, tot cu pasta dulce de fasole rosie, numit “paine de Gyeongyu” sau “paine hwangnam”. Se vinde ambalat in cutii speciale, de diverse marimi sau poate fi cumparat la bucata. In mod traditional, deasupra se imprima o flaore de crizantema.

Se poate manca bine si in malluri. Eu am mancat la mallul de la COEX, la un restaurant numit O’Kim’s Brauhaus. In ciuda numelui nemtesc, servesc mancare coreeana. Snitel de porc cu susan, garnitura de orez si varza rosie cruda, kimchi, si inca doua garnituri pe care nu le-am identificat (fiecare se serveste in cantitate mica), mi s-a servit impreuna cu un bol foarte mic de supa thai, cu taitei si o salata de mango si papaya. Am spalat totul cu un pahar mare de bere (400 ml), servit impreuna cu un bol de pop-corn. Toata distractia a costat 15000 won (9.65 euro) si, credeti-ma, a fost mai mult decat destul!

 O’Kim’s Brauhaus
m-am gandit cam tarziu sa fac o poza…
Un detaliu de retinut: in Coreea tacamurile folosite sunt betisoarele metalice si lingura. Nu se pun la masa in restaurant furculita si cutit, asa ca fiecare se descurca cum poate.
Ceea ce a fost insa cu adevarat pe gustul meu, desi toate aveau un pronuntat aer european, au fost cafenelele. De cate ori simteam nevoia sa ma odihnesc dupa prea mult umblat, intram intr-una si savuram cate o prajitura minunata.
Aceasta este o cafenea din statia de metrou Anguk. Prajitura de branza cu capsuni si o ciocolata calda – 9545 won (6.10 euro).

Si pentru ca Anguk era o statie importanta pentru multe obiective turistice si treceam deseori prin ea…am recidivat. O prajitura cu afine si o cafea espresso, 8500 won (5.45 euro).

In apropiere de statia Anguk, o alta cafenea a fost locul in care am luat micul dejun intr-o dimineata. Un fel de “paine” cu branza si nuci, foarte mare si un ceai Roiboos, de prune au costat 10300 won (6.65 euro).

Un loc care mi-a placut foarte mult, de unde cumparam o minunata paine cu nuci, este Patiseria Tous les Jours, aflata in drumul meu spre metrou. Exista insa un intreg lant, raspandit in tot orasul. Dupa o zi obositoare, m-am oprit in drum spre casa si am savurat un Tiramisu, cu un suc de mere. Mi s-a parut cel mai bun Tiramisu pe care l-am mancat vreodata. Au costat cam 6000-7000 won, nu pot spune exact, pentru ca am cumparat si altele.

Cam atat va pot povesti despre experienta mea culinara la Seul. Restul au fost banalitati.

Daca mai vreti niste preturi orientative, depinde de unde cumperi:

2 l apa plata – 1200 won
3 banane mici – 1300won
un sandwich – intre 1200-1900 won
o punga cu mandarine – 2000 won (cam jumatate d ekg, as aprecia)
suc de fructe doza mica (la automate) – 500 – 800 won


Comments

Momente din Seul 4. Mancarea / Seoul Moments 4. The Food — 38 Comments

  1. Pozele arata delicios! 😀 Si preturile (mai putin primul meniu care mi s-a parut scump) sunt cat se poate de OK. Bine spuneti cu castanele… eu am dat 4 euro, nu 2 la Viena pentru un pumn de castane cu coaja care orcum mai erau si arse…
    Mancarurile pe care le-ati pozat arata f bine, insa parca nu am observat printre ele ceva foarte specific coreean… gresesc?
    O zi minunata va doresc!

  2. Asa este Rocs, am spus ca m-am rasfatat cu mancarea aceea mai scumpa.

    Specific coreene au fost garniturile la coastele de porc si de la snitel (astea din urma erau deja mancate cand m-am gandt sa fac poza), costita presata si caracatitele prajite (pe care eu nu le-am mancat), “galbi” de pui, bungeoppang si painea de Gyeongyu.

    Nu am mancat altceva coreean.Ai fii uimita sa stii cate nu mananc aici, acasa, din care oricine mananca…Nu am mancat bibimbap sau bulgogi, de ex., daca la asta te referi.

    Mai este si faptul ca ziua umblam mult, nici nu aveam ragazul sa stau prea mult intr-un restaurant (nu faceam pauze mai lungi de 10-15 minute),iar seara eram franta, chiar nu-mi mai ardea de restaurant. Esti noua pe blogul meu si de aceea poate nu stii ca sunt in varsta, deci nu ma supun “regulilor” obisnuite unor oameni tineri:) Am pus insa aceasta postare despre mancare pentru ca si la excursia in India am fost intrebata despre ea. Stiu ca oamenii sunt curiosi dar, repet, nu sunt eu cea mai nimerita persoana sa ii lamureasca. Mancatul si shoppingul nu sunt domenii despre care pot povesti prea mult.

  3. In afara de pestii din acvarii chiar arata bine mancarea acolo. 🙂
    Prima data am auzit de “kimchi” intr-un reportaj pe Travel Channel. Am avut ocazia sa gust in Hong Kong si mi-am satisfacut curiozitatea. Cam acru pentru gustul meu dar nu pot spune ca a fost rau.

  4. Super! Imi dau seama ca n-am vazut mai nimic din Asia cu tot cu sederea mea in Japonia… Ma gandesc sa schimb situatia, macar si pentru un Kimchi care cred ca ar fi pe placul meu! Astept cu nerabdare alte impresii!

  5. I smiled reading about kimchi because here in our country, we also have our own version that goes to almost all our dishes.

    There’s a lot of koreans studying here and we have convenient stores selling so many korean products. I can’t eat kimchi but I love almost all their food. These sweets, I can eat everyday – “bungeoppang” – a fine pastry field with sweet red bean paste, “Gyeongyu bread” – also a pastry with the same filling…

  6. Hey, did you see/try the raw and alive Octopus? I saw it on TV and am wondering if I got the courage to get sucked in the mouth while eating the antenna.

  7. @ Travelling Hawk – nu sunt intr-adevar o prezenta f. veche pe blogul dvs., dar da, ghicisem din poze, mai mult sau mai putin, varsta dvs. Parerea mea este ca o persoana care calatoreste atat de mult si mai mult, are pasiunea de a impartasi aceasta placere gratuit cu lumea din jur si care refuza sa se incadreze in anumite canoane de obisnuinta si asa-zisa normalitate, nu poate fi decat o persoana cu suflet tanar! Si asta este tot ce conteaza si pentru care va felicit! Sper sa raman si eu astfel cat mai mult timp, pentru ca suntem tineri atata timp cat simtim ca putem si avem de ce sa fim astfel…

Leave a Reply to Traveling Hawk Cancel reply

Your email address will not be published.

*

code