Peranakan și Baba&Nyonya sunt cuvinte pe care le veți auzi deseori în Malaezia în general și în Malacca în special. La ce se referă ele?

Până în secolul al 14-lea Malacca a fost un neînsemnat sat de pescari. Atunci, spune legenda, un prinț hindus din India  (nici asta nu e prea sigur), Parameswara, a fondat Sultanatul Malacca, la strâmtoarea cu același nume și s-a convertit la islamism. Alții cred că Parameswara era un refugiat politic din Java. Oricum, el este cel care a consolidat legăturile cu China, contribuind la dezvoltarea economică a zonei. Malacca era un port foarte activ în acea vreme. La un moment dat, o prințesă din China i-a fost trimisă în dar. Cei 500 de nobili care au însoțit-o împreună cu anturajul lor, s-au căsătorit cu localnice, din această unire rezultând populația numită Peranakan. Cuvântul îi desemnează pe acei descendenți chinezi care, păstrându-și originea etnică și religioasă, au adoptat și elemente din cultura malaeziană.

In limbile malaeziană și indoneziană, cuvântul “peranakan” înseamnă “descendent”. Descendenții bărbați ai acelor chinezi își spuneau baba, iar femeile se numeau nyonya. Deci, Peranakan, Baba și Nyonya sau “chinezii din Strâmtoare” se referă la același lucru. Fiindcă printre elementele de cultură ale unei nații se află și arta culinară, iar acei descendenți chinezi au adoptat în rețetele lor ingrediente și condimente tipice zonei, în Malacca veți întâlni și o bucătărie Baba&Nyonya.

Prințesa chineză este o poveste dar fapt istoric este tratatul prin care Malacca a devenit vasală a Imperiului Ming din China, în schimbul protecției oferită de acesta împotriva Siamului.

O altă legendă spune că Parameswara a fondat orașul și i-a dat numele pe care îl poartă, după un copac sub care s-ar fi odihnit în timpul unei vânători (melaka, Phyllanthus emblica sau coacăzul indian). Cuvântul arab “malakat”, adică “piață”, ar sta la originea numelui orașului, după alții. Cert este că sultanatul a atras mulți negustori arabi și nu numai, ceea ce a dus la propășirea sa.

aici am mâncat în Malacca

Mai târziu au apărut și influențe portugheze, olandeze și britanice, care, împreună, conferă originalitate culturii Peranakan și celei malaeziene.

Chinezii au venit în Malaezia în cinci valuri succesive, începând cu secolul al 15-lea și terminând cu cel mai mic val, în anii 1990 din China Populară. Sunt aproape șapte milioane de chinezi în Malaezia, aceștia reprezentând proporția cea mai mare din populația țării, după malaezieni.

Aceasta ar fi o istorie mai mult decât prescurtată a apariției influenței chineze în Malacca. Internetul vă poate oferi însă cât de multe detalii doriți.

Până să ajungem la restaurant am străbătut o stradă care mi s-a părut nesfârșită din cauza căldurii. Clădirile mici, majoritatea cu un singur nivel, indicau că ne aflăm în cartierul chinezesc nu doar prin firmele pe care le vedeam cât mai ales prin detaliile arhitectonice.

gratii din bambus

Multe case au un soclu placat cu faianță multicoloră, cu motive geometrice sau florale, care îți fură ochii.

La restaurantul Peranakan unde am servit prânzul, am admirat mai întâi interiorul. In holul de la intrare m-am simțit de parcă aș fi vizitat o expoziție de  mobilă chinezească, o mobilă așa cum am văzut în Macao, la Casa Mandarinului.

Interiorul este simplu. Mesele sunt rotunde, înlesnind o mai bună comunicare între meseni. Pe pereți sunt imagini din Malacca veche. Ați remarcat desigur în fotografii pardoseala realizată din gresie colorată, aranjată în motive geometrice.

  Meniul, alcătuit din rețete din fusion cuisine malaeziană și chineză, a fost delicios. Nu știu dacă realizați asta privind fotografiile dar trebuie să mă credeți pe cuvânt! După obiceiul chinezesc, am primit la început un pahar cu apă caldă. Se spune că băut, înainte de mâncare, ajută la digestie. Ce am mâncat? Evident, orez. Orez cu carne de vită și de pui, însoțite de legume diverse. La desert, pepene și ananas.

După prânz, ghidul ne-a dus pe strada Armoniei, o stradă oarecum neobișnuită. Veți vedea data viitoare de ce.

Chinese Heritage in Malacca

The Chinese, the biggest ethnic population in Malaysia after the Malays, arrived in the peninsula in five waves, starting with the 15th. century, the last one being in the ’90s when people with citizensship of Popular China moved here.

There are a lot of legends concerning the founder of the Malacca town. It seems that in the 15th century, Parameswara, who was a Hindu prince, the last king of Singapoura, after some or a political refuge from Java, after others, founded the town. He also named it after a tree, an Indian gooseberry named meleka, were he rested during a hunt.

Another legend says that a Chinese princess was sent for the Sultan, and she came together with 500 Chinese nobles. They married local girls and their descendants became the Peranakan. This word means “descendant” in Malay and Indonesian language. The males were “baba”, and the female,”nyonya”. We had the opportunity to eat at a Baba&Nonya restaurant in Malacca, tasting the wonderful fusion cuisine, Malay and Chinese. As the restaurant was located on a street in the Chinese part of the old town, we had the possibility to see the old Chinese houses and their colorful decorations.