O excursie în “vârful” Pelionului, ca un vis albastru

Deși, calendaristic, venise deja toamna, cerul neverosimil de albastru și soarele strălucitor care încălzea termometrul, te făceau să crezi că ești în plină vară. Asta, dacă nu țineai cont de liniște și de plajele ademenitoare de pe care lipsea înghesuiala specifică sezonului tocmai încheiat.

Iată-ne, așadar, în drum spre “vârful” Pelionului, capătul cel mai îndepărtat al peninsulei, care se află la Trikeri. Fiecare zvârcolire a șoselei ne aduce sub ochi o altă plajă, unde ne-ar plăcea să poposim. Noi stăm însă cu ochii ațintiți pe harta care ne ademenește spre “marea cea mare”, adică acolo unde Pelionul se sfârșește.

plajele Pelionului de vest

Fiecare cotitură a drumului se termină, parcă, în mare. Pe alocuri, soarele transformă apa în oglindă. In alte părți, munții de pe malul opus unduiesc cețuri albăstrii. Ierburi uscate foșnesc pe maluri și satele ni se dezvăluie agățate de pante verzi. Am deja atâtea fotografii cu marea și continui să fotografiez cu frenezie, ca și când aș vrea să iau fiecare colțișor cu mine, acasă, să păstrez fiecare nuanță a ei! Mereu mi se pare că văd o nunață nouă, pe care n-am reținut-o pe peliculă. Mai rar întorc ochii și spre deal și atunci văd case frumoase, ridicate în plantații de măslini sau străjuite de chiparoși.

De la Milina spre sud, dacă privești pe hartă, nu vezi semnalate alte localități, până la Trikeri. Nu pot însă ignora mica peninsulă de la Tzasteni, care desparte două golfulețe, pe care casele cu lemnăria vopsită în albastrul grecesc tipic par un vis alb ce plutește pe ape.

Tzasteni

Ne apropiem de Trikeri, spre care urcăm în serpentine. E îngrămădit în vârful unui deal și foarte liniștit, acum. Străduțele par că dorm, toropite de căldură. In secolul al 18-lea, aici era un centru naval prosper. Căpitanii își ridicaseră case frumoase (unele părăsite), de unde priveau marea. In centru, lângă plateia acum pustie, se ridică mica biserică Sf. Treime (1739).

Trikeri, cocoțat pe deal

Trikeri, Biserica Sf. Treime (1739)

Chiar sub sat, la 4 km, se află Ag. Kyriaki, portul actual. Pe malul apei, mai multe taverne, atrag mușterii cu peștele proaspăt capturat. Aici am prânzit și noi, după cum ați văzut în postarea anterioară. Trecem pe lângă port și ajungem la chei, între case de piatră, cu ochi albaștri.

Ag. Kyriaki, văzut de sus, de pe șosea

La întoarcere, ne mai oprim la un foișor pentru a admira priveliștea, ca să o purtăm în suflet și în memorie până anul viitor, când sigur vom reveni.

A Trip at the Margin of Pelion, Like a Blue Dream

A trip to Trikeri, the southernmost point on western Pelion, means a lot of little, secluded beaches, with water of different shades of blue. They were deserted in September, so more appealing. A short walk in Trikeri, and then a lunch in Ag.Kyriaki, were the highlights of this trip.


Comments

O excursie în “vârful” Pelionului, ca un vis albastru — 2 Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published.