O carte citită demult, în adolescență, numită Stelele din Eger, scrisă de romancierul și jurnalistul Geza Gardonyi și după care s-au turnat două filme, în 1923 și în 1968, mi-a rămas în amintire nu atât ca subiect (Eger sub ocupație turcească, în prima jumătate a secolului al 16 – lea), cât ca eroism al celor care, copleșiți numeric, s-au opus cu curaj – timp de 25 de zile – armatei turcești asediatoare. Cartea a produs atunci o puternică impresie asupra mea și numele orașului mi-a rămas adânc întipărit în minte. De aceea, când am făcut planul acestei călătorii, m-am gândit că ar fi bine să mă întâlnesc, pe final de excursie, cu acest oraș eroic, să văd cum arată el în zilele noastre.
Puțini dintre cei care vizitează Budapesta știu că, la nici 30 de km de ea, se află un frumos palat regal, care a aparținut împărătesei Sissy. Noi l-am vizitat primăvara aceasta, în drumul nostru de la Vișegrad la Eger.
Localitatea Godollo este una nu prea mare (30000 locuitori) dar asta nu o împiedică să fie oraș universitar. Aici se află principala Facultate de Agricultură din Ungaria.
Dunărea intersectează Ungaria în drumul său spre Serbia și formează un segment pitoresc în nordul țării, numit Cotul Dunării. Aici se află două orașe interesante din punct de vedere turistic, Esztergom și Vișegrad.
Numele de Vișegrad este de origine slavă, însemnând “așezarea/castelul de sus”.
Am ales să ne cazăm două nopți în Vișegrad, o localitate mică, marcată de dealuri împădurite, care îi dau cumva un aspect de stațiune. Suntem pe malul Dunării, la 100m altitudine, într-un orășel care abia numără către 2000 de locuitori. Cele două obiective principale ale sale sunt Cetatea și Palatul Regal.
Cotul DunăriiPunctul de informare turistică din VișegradCetatea/Citadela din VișegradContinue reading →
In drumul nostru de la Szekesfehervar la Visegrad, am făcut o oprire la Esztergom. Intenționam să rămânem acolo 3-4 ore pentru a vizita principalele obiective ale orașului: castelul, bazilica, Orașul apelor, podul Maria Valeria și Muzeul Artei Creștine. Pentru că ploua, am renunțat la planul nostru și am vizitat doar bazilica.
Situat în nordul Ungariei, la doar 50km de Budapesta, acesta este unul dintre cele mai vechi orașe ale Ungariei. In castelul de aici, ridicat în 1070 pe ruinele unui fort roman, a domnit primul rege al Ungariei, Regele Ștefan, devenit apoi Sfântul Ștefan, încoronat în Bazilica din Esztergom la 1 ianuarie 1001. Aceasta este considerată și data fondării Ungariei.
Regele, născut aici, a stabilit în oraș sediul arhiepiscopiei și a poruncit construirea castelului. Până în secolul al 13-lea, când regele Bela al IV-lea a dispus mutarea capitalei la Buda, Esztergom a fost considerat oraș regal.
Pe dealurile din nordul orașului Szekesfehervar, într-un cartier rezidențial, se află o surpriză: Castelul Bory sau Bory-var.
Este deschis pentru vizitare zilnic, între orele 9-17. Biletul de intrare costă 2000Ft., iar pentru studenți și pensionari numai 1500 Ft.
Din oraș se poate ajunge acolo cu autobuzul nr. 26, care te lasă chiar la castel. Biletele se pot cumpăra la șofer (310 Ft.). Noi am mers cu mașina, așa că nu pot spune exact de unde anume se ia autobuzul, din zona centrală.
Nu este o construcție veche, istorică, ci una ridicată de-a lungul a patruzeci de veri de către Jeno Bory (1879-1959), un localnic care a fost sculptor și arhitect dar și profesor de sculptură la Facultatea de Arte Frumoase și la Universitatea Tehnică din Budapesta.
Povestea a început în 1912, când Jeno Bory a cumpărat un teren pe care se afla o pivniță pentru vin și o presă de struguri. Incet-încet, a mărit-o și a transformat-o în locuință, la care a adăugat un studio de lucru pentru el. De abia după ce a adunat niște bani, pe care îi câștiga din vânzarea statuilor sale, după Primul Război Mondial, a început construcția castelului.
La 50km sud-vest de Budapesta, în drum spre Balaton, se află un oraș cu aproape 100000 de locuitori, care a jucat un rol important în istoria Ungariei. Este Szekesfehervar, următorul nostru popas.
Locuit încă din secolul al V-lea înainte de era noastră, mai târziu în timpul stăpânirii romane a purtat numele de Gorsium sau Herculia. Când în secolul al V-lea au venit aici triburi slavice, numele s-a schimbat în Belehrad, pentru ca în Evul Mediu să fie cunoscut drept Alba Regalis.
Marele Prinț Geza, tatăl celui ce avea să devină regele Ștefan și apoi Sf. Ștefan, a fondat aici un oraș în anul 972. Acesta a fost menționat documentar pentru prima dată în 1006, sub numele de Alba Civitas. Regele Ștefan a extins și fortificat așezarea, care a devenit apoi locul de încoronare a 43 de regi și cel de înmormântare a 15 regi.
O bazilică a fost ridicată între 1003-1038 dar a fost distrusă în timpul stăpânirii otomane, care a durat 145 de ani, până în 1688. Otomanii nu doar au distrus bazilica dar au demolat și palatul regal și au prădat mormintele regale. Au construit moschei și au redenumit orașul, Belgrad, „orașul alb”.
Abia în 1703 așezarea și-a recâștigat statutul de oraș regal liber, iar în 1777 împărăteasa Maria Thereza i-a acordat statutul de sediu episcopal. Orașul a început să prospere.
In vremurile apropiate nouă, aici s-au dezvoltat două fabrici cunoscute prin produsele lor, Ikarus (autobuze și autocare) și Videoton (electronice).
Palatul Episcopalstatuia regelui Ștefanîn centruPrimăria orașuluiMuzeul CeasurilorContinue reading →
Să fi scris în postarea anterioară și despre aspectul spiritual al orașului, aș fi riscat un articol prea lung, așa că am preferat să vă arăt separat ce este cu adevărat acest amalgam de credințe, impus de istorie și acceptat de oameni.
In oraș sunt numeroase locuri de cult dar nu le-am vizitat decât pe cele legate de istoria și evoluția sa. Necropola paleocreștină, catedrala romano catolică, moscheea și sinagoga sunt fațete diferite ale istoriei comune a orașului, ale devenirii sale în timp.
cristogramă = monogramă sau combinație de litere care semnifică numele lui Isus Christosmihrab = locul în care se face închinarea spre Meccamenorah = sfeșnic cu șapte brațe, simbol al poporului evreu semiluna, simbolul Islamului și crucea creștinăContinue reading →
Pecs, considerat unul dintre cele mai frumoase orașe din Ungaria, se află în afara autostrăzii care leagă România de vestul Europei și, de aceea, cred că este mai puțin vizitat de către compatrioții mei. Totuși, el este legat de Budapesta printr-o cale ferată construită în 1882, precum și de M6 și M60.
Aflat în sud-vestul țării, al cincilea oraș ca mărime din Ungaria (145000 locuitori la ultimul recensământ, 2016), a fost Capitală Culturală Europeană în anul 2010.
Am alocat două zile pentru vizitarea sa dar, fiind atât de multe de văzut, ar fi trebuit să mă gândesc la trei! In consecință, n-am reușit să văd Complexul Cultural Zsolnay, cu un muzeu de ceramică și porțelan foarte bogat. Poate cu ocazia vreunei vizite ulterioare.
Distanța dintre Szeged și Pecs, următoarea noastră oprire, fiind de sub 200km, m-am gândit că ar fi interesant să facem o mică abatere în direcția localității Satorhely, pentru a vizita Memorialul de la Mohacs.
Bătălia de la Mohacs suna un clopoțel în mintea mea dar, în afară de faptul că a însemnat ceva important pentru Europa, nu-mi aminteam altceva din anii de școală. Și fiindcă la fața locului n-am găsit prea multe informații sau explicații, am citit la întoarcere – mai ales în revista Historia – pentru a vă povesti și vouă, aici.
Vremea, la momentul vizitei, era destul de amenințătoare, nori negri bulucindu-se deasupra locului, ceea ce a conferit un aer și mai dramatic vizitei.
Szeged este cel mai estic oraș al Ungariei, situat la doar 150km de Timișoara, deci un loc unde o excursie de weekend poate fi făcută foarte ușor. De data aceasta, el a reprezentat primul popas în circuitul pe care ni l-am propus în Ungaria, în primăvara acestui an.
Cu o populație ce tinde spre 200000 locuitori, din care peste 40000 sunt studenți, al treilea ca mărime în Ungaria, Szeged este un oraș plin de farmec, cu monumente, fântâni, flori și numeroase case construite în stil Art Nouveau.
O înșiruire de piețe, înconjurate de clădiri monumentale, prilejuiesc o plimbare agreabilă. Aici trebuie menționat că ruperea unui dig de pe Tisa, în 1879, a cauzat o mare inundație care a cruțat doar circa 300 de case din oraș. Totul a fost apoi reconstruit pentru a face Szegedul, așa cum a promis împăratul Franz Joseph, “un oraș mai frumos decât a fost”.
Memorialul Marii Inundații (1879), pe malul Tisei (Gyorgy Segesd, 1979)Continue reading →
