Povestiri din Rajahstan. 36. Cazare în Jaipur

Posted on by November 22, 2015
16
Ultimul loc de cazare pe care vi-l arat este Tordi Haveli din Jaipur. La Agra nu am facut fotografii fiindca am ajuns foarte tarziu la hotel si dimineata, cu toata agitatia, am uitat sa fac!

Tordi Haveli este situat destul de departe de centru. Daca va cazati acolo, va trebui sa mergeti cu tuk-tukul la obiectivele turistice si asta va costa bani in plus. Ne-am cazat de indata ce am ajuns in Jaipur si am plecat imediat la Amber Fort. Apoi, Bhawar ne-a adus in Orasul Vechi, unde urma sa vizitam City Palace si Jantar Mantar, dupa care sa luam un tuk-tuk care sa ne duca la hotel.

Bhawar era din Jaipur, deci l-am lasat sa plece mai devreme acasa, la familia sa, desi – in mod normal – ar fi trebuit sa stea cu noi pana la sfarsitul zilei. Inainte de a pleca, ne-a zis sa nu dam mai mult de maximum 100 Rp la tuk-tuk si ne-a aratat care sunt cele “de incredere” (cele vopsite cu verde si galben). Dar lucrurile nu au mers chiar asa!

Cand am plecat de la City Palace, cam la ora inchiderii sale, tuk-tukurile dispareau deja rapid din zona. Primul pe care l-am abordat ne-a cerut 500 Rp si nici n-a vrut sa stea de vorba… Am gasit apoi un baiat cu care negocierea a mers rapid: el – 300, eu -150, el – 250, eu – cel mult 200 si…am plecat. Ne-a chemat inapoi. Probabil as mai fi putut scadea din pret dar nu mai aveam chef sa ma joc: 200 Rp sunt 3 euro! Mai erau 2-3 tuk-tukuri in zona si alea negre! Daca nu plecam cu baiatul, riscam sa ne cautam hotelul, mergand pe jos.

Ne-am urcat in tuk-tuk si baiatul, dupa ce si-a luat cu el si fratele, a pornit. O buna bucata din traseu am recunoscut drumul pe care venisem spre Orasul Vechi. Apoi, la un moment dat a iesit de pe bulevardul principal si a virat la dreapta, dupa care s-a oprit. A intrebat pe unul, pe altul, dar nu parea prea lamurit. Nu stia unde trebuie sa ne duca! I-am dat cartea de vizita de la hotel, ca sa-i sune si sa intrebe de directii. Am crezut ca s-a lamurit dar, dupa vreo 2-3 strazi, a oprit din nou sa intrebe. Si inca o data la coltul urmator…dupa care am ajuns!

In camera de hotel ardea lumina doar in baie si cearsaful trebuia schimbat. Am semnalat neajunsurile la receptie, cand am coborat din nou sa iau pasapoartele si, cam in 10-15 minute, s-a rezolvat. Camera avea si o mica terasa draguta dar privelistea, inghesuita de case, nu era cine stie ce.

mica terasa a camerei

In sfarsit, ne puteam odihni!

Dimineata, inainte de a suna ceasul, am auzit 3-4 voci feminine pe culoar, exprimand ceva cu cateva tonuri mai sus decat normal… Am crezut ca se vor opri la un moment dat dar, cand am auzit si rasete, am inteles ca nu se cearta ci ca isi povestesc ceva….Si a cotinuat, a continuat, pana am renuntat sa sper ca mai pot fura cateva minute de somn si m-am sculat. Pe culoar, de fapt pe scari, 3 doamne in sariuri frumos colorate, care m-au privit tare mirate, ca si cand locul meu nu ar fi fost deloc acolo, stateau la taifas…la 6.30 dimineata.

Abia la plecare am observat ce frumos decorate erau holul de la receptie si culoarele, utilizandu-se elementele traditionale ale stilului haveli.

holul de la receptie
culoarul de la etajul 2
Stories of Rajahsthan 36. Accommodation in Jaipur

Tordi Haveli from Jaipur is the last accommodation I am showing you. We had a hectic time in Agra and I forgot to take pictures there, and the last night we slept in Delhi at the same hotel.

This haveli is a nice one, full of color at the interior. What was a little inconvenient is the fact that it is far from the Pink City, where many objectives are.So, if you do not want to give money for tuk-tuk, you have to look for a more central accommodation.

Povestiri din Rajahstan 35. Jaipur

Posted on by November 22, 2015
24

La numai 262 km de New Delhi se afla Jaipur, capitala Rajahstanului, oras intemeiat de Jai Singh al II-lea, in secolul al XVIII-lea.

Dupa cum explica wikitravel, de unde puteti afla mai multe despre Jaipur, acesta este primul oras indian a carui constructie a fost planificata. N-as putea spune ca, dupa ce am intrat in oras, am avut aceasta impresie. Mie mi s-a parut destul de haotic, cu case saracacioase, langa care au aparut si unele mai noi, mai ingrijite si chiar constructii moderne care insa sunt fie hoteluri, fie sedii de companii.

Nici curat nu este Jaipurul. Vezi pe strazi aceleasi resturi aruncate, praf, o circulatie nebuna. Si totusi, turistii sunt atrasi de acest oras care face parte din asa numitul triunghi de aur: Delhi-Jaipur-Agra. De ce? Pentru ca in Jaipur se gasesc numeroase obiective turistice: forturi (Amber, Jaigarh, Nahargarh), cunoscutul Oras vechi sau Oras roz cu al sau Hawa Mahal (Palatul Vanturilor), City Palace, Jantar Mantar – cel mai mare dintre cele cinci observatoare astronomice construite de Jai Singh al II-lea, numeroase temple.

Jumatate de zi intr-un asemenea oras este mult prea putin dar doar atat avem la dispozitie. Tulburarile din zona, despre care vi-am vorbit deja, ne cam dau peste cap programul. Bhawar vorbeste mereu la telefon cu colegi de ai sai care au fost cat mai recent, daca se poate chiar azi, pe drumurile care se apropie de Agra. Fiecare ii da cate un nou detaliu sau ii indica o ruta “mai sigura”, care sa nu fie ocupata de demonstranti. Pentru ca va trebui sa ajungem mai devreme la Agra, nu mai avem la dispozitie si a doua zi dimineata, asa ca trebuie sa comprimam vizitele sau sa le facem nu tocmai in cel mai potrivit moment.

Deocamdata insa, ne indreptam spre locul de cazare, aflat intr-un cartier mai linistit si mai curat, spre care strabatem insa mare parte din orasul mult intins pe orizontala.

Jaipur are aproximativ 3.5 milioane de locuitori, dintre care, o foarte mica parte, raman fixati in fotografiile mele. Am facut mai multe, din masina, pentru a va arata macar putin cum arata Jaipurul vazut de mine.Iata:

constructii mai noi…
…sau mai vechi
hoteluri
sau temple
un loc frumos de promenada
si el e un cetatean al orasului
urinal
Stories of Rajahsthan 35. Jaipur

The capital of Rajahsthan, Jaipur, is a city with over 3.5 million inhabitants. Erected by Jai Singh II, it is the first planned Indian town, says wikitravel. A distance of only 262 km separates Jaipur from New Delhi.

My impression was that of a chaotic place, not too clean, with a lot of people and heavy traffic. What make the tourists to come here? The great number of objectives like: forts (Amber, Jaigarh, Nahargarh), the Old City or the Pink City with the famous Hawa Mahal or The Wind Palace, numerous temples, and Jantar Mantar, the most important astronomical observatory of the five ones, erected by Jai Singh II.

I told you at the beginning of my stories that some turbulence caused by the Gujar men and their demonstrations, affected our visit plans during the last days. Their fief is between Jaipur and Agra and we have to find a way to avoid them. Bhawar, our driver, is constantly speaking with his fellow drivers, to find out which is the best route to avoid the crowds. This is the reason we only had half a day at disposal and we have to visit under not so auspicious conditions. But, for the moment being, we are traveling across the city toward our hotel. I took some photos from the car, trying to fix some of the inhabitants and their day to day life in Jaipur. Here are the pictures!

Povestiri din Rajahstan 34. Palatul din Bundi / Stories of Rajahsthan 34. Bundi Palace

Posted on by March 14, 2011
28
Taragarh or Star Fort is visible from everywhere in town. It was constructed by Rao Bar Singh, in 1354. A steep way leads to the fort, in the middle of abundant vegetation and unfriendly monkeys. Nobody went there when we were in Bundi, so we also skip it. The entrance is free.


Below the fort, the Palace of Bundi, in fact more little palaces: Chhatra Mahal, Phool Mahal, Badal Mahal and Chitrasala or Sheesh Mahal, awaits the visitors with art treasures. But beside 3 young Indians, we have been the only visitors. The entrance ticket is 100 Rp/ person and 50 Rp are for one camera.

The Hathi Phol is a magnificent gate, erected in 1607. Bundi Palace is still the property of the Maharaja of Bundi. Not so far ago, it was a deserted place but the Maharaja hired a company to clean the palace, which was a bats’ hole, and then opened it for the public.

At the first floor, we saw the white marble throne and the first murals. Then, we climbed to the second floor, where the Chhatra Mahal, erected in 1644, presented us with the first murals. The terrace offers nice view offer the town and the Nawal Sagar lake.

The next level represented the Phool Mahal, erected in 1907. The most important painting there represents a royal procession.


Then we visited Badal Mahal or the Clouds Palace. Every inch of wall is covered with paintings. The most common motifs are the peacock (national bird) and Lord Krishna. It’s pretty dark in the room, like everywhere in the palace. The painting is deteriorated in many places. It is a pity that such a valuable art may be lost. The international crisis and the fact that so few foreigner tourists are coming here, in Bundi, does not help either.


We left the palace through Hathi Phol and went to Chitrasala or Sheesh Mahal, a palace built in the XVIII-th century. The entrance is included in the ticket. There are many monkeys here. Right at the entrance, I shoot a photo of one, looking over the valley. Abruptly he or she run furiously toward me, trying to attack. Lucky that my husband had a stick which taught her/him respect!


In Chitrasaa we found first a nice garden  courtyard, with a small altar and…more monkeys. I was already afraid of them…The kind guardian opened the door of the terrace for us. He keeps it locked because of the monkeys. He also told us that the royal family comes here very often, sitting in the garden and looking over the town, while they drink coffee or tea.


Sheesh Mahal has a lot of mural paintings too. The background is usually vernil (a shadow of green). The main themes are: music and dancing, the court life but we also see Ganesh or Krishna dancing or singing to the flute, after he stole some maids’ dresses. 


I left with regrets this beautiful place, one of my favourite in Rajahsthan. Jaipur, the Pink City awaits us!

Vizibil din tot orasul, Fortul Taragarh sau Fortul Stea, numit astfel din cauza formei sale, a fost construit in 1354 de catre Rao Bar Sngh. Pana la el poti urca pe un drum abrupt, prin vegetatia salbaticita si feirndu-te de maimutele cam agresive aici. Intrarea este libera. Cand am fost noi in Bundi, nu am vazut insa pe nimeni urcand acolo.

Palatul din Bundi, de fapt mai multe palate mai mici: Chhatra Mahal, Phool Mahal si Badal Mahal, se afla mai jos, pe acelasi deal. El este inca proprietatea Maharajei din Bundi. Dupa ani de stat in paragina, l-a dat in grija unei companii care l-a curatat si apoi l-a deschis pentru public. Poate de aceea zidurile sale sunt inca innegrite si aspectul general nu este unul de ingrijit si vizitat intens ca la Udaipur, de exemplu. Acesta pare inca, oarecum, salbatic. In afara de noi si de paznici, drumul nostru s-a mai intersectat cu un grup de 3 tineri indieni si….atat!

Dupa ce iti cumperi bilet ( 100 Rp/persoana + 50 Rp pentru fotografiat), urci domol pe o strada pietruita, ridicandu-te deasupra orasului. In fata, ai privelistea zidului fortului si a unui mic templu, iar jos, in urma, se vede orasul.

In curtea principala se intra prin Poarta cu Elefanti sau Hathia Phol, construita in 1607, trecand prin holul cu elefanti.

Hathi Phol
vedere spre curtea interioara din Hathi Phol
In mica curte interioara era un grup de indieni care se pregateau sa plece. In jurul nostru, pereti inalti, innegriti, nu prea imbietori.
Hathi Phol, vazuta din interior

Urcam la etaj si ne aflam intr-o galerie acoperita, sprijinita pe stalpi de piatra. La marginea sa, un tron din marmora alba, de unde perechea regala putea urmari ceremoniile din curte. In cele doua incaperi intunecate, incep sa ni se infatiseze miniaturile pictate pe pereti, care fac faima palatului.

 tronul regal

La etajul superior, unde ne conduce o scara ingusta, iesim pe o terasa. Din nou, o priveliste minunata spre oras si spre lacul Nawal Sagar. Aici se afla un mic bazin, in care odinioara susura apa.

Stalpi cu elefanti sprijina tavanul terasei de la Chhatra Mahal, construit in 1644. Pardoseala de mosaic si stalpii cu oglinzi si faianta confera spatiului, eleganta. Si aici, o suita de picturi murale, reprezentandu-l, mai ales, pe Krishna.

Chhatra Mahal
Phool Mahal, urmatorul palat, a fost construit in 1607 de catre Maharaja Rao Bhoj Ji, care a condus Bundi intre 1585-1607. Alaturi de Badal Mahal, ambele au cele mai valoroase picturi din Bundi. Cea  mai importanta pictura murala din Phool Mahal reprezinta o procesiune regala.
Phool Mahal
Printr-o mica terasa, pe al carei zid se plimba nestingherita o maimuta, trecem in Badal Mahal, Palatul Norilor, construit in timpul domniei aceluiasi Maharaja. Fiecare centimetru de spatiu al acestei incaperi este pictat. Tavanul, de inspiratie chineza (dupa cum ne lamureste Lonely Planet), este impartit in petale de flori. Motivele care se repeta sunt paunul si Krishna. Incaperea, ca si celelalte nu este luminata decat prin usa deschisa si mai ales tavanul este greu de fotografiat. Mare parte din pictura este deteriorata dar tot ramane o suprafata destul de importanta in stare relativ buna. Ar fi pacat ca, in timp, asemenea comori sa se piarda, iar criza economica mondiala si numarul foarte mic de turisti straini care merg la Bundi nu ajuta prea mult…
Badal Mahal
tavanul
Ne intoarcem la Hathi Phol, iesim din palat si urcam in continuare spre Chitrasala sau Sheesh Mahal (se intra pe baza aceluiasi bilet), construita in secolul al 18-lea de Rao Umed Singh. La intrare, o tablita avertizeaza ca este interzisa filmarea. De ce? Probabil pentru ca, dupa cum ne spune paznicul amabil de acolo, familia regala vine aici din cand in cand si petrece cateva ore in frumoasa gradina. Dar, chiar la intrare, o maimuta pe care o fotografiasem si care statea cu spatele, s-a repezit deodata furioasa spre mine. A indepartat-o un bat pe care il avea sotul meu la indemana. Iata agresorul:
 drumul spre Chitrasala
admira linistita peisajul sau poate supraveghea?
iat-o repezindu-se furioasa la mine !
E un loc frumos, unde poti sa te relaxezi si sa visezi. In curte, sub o Bougainvillea inflorita, e un mic altar. Nu stiam asta si era sa ma asez acolo, sa fac o fotografie dar strigatul inspaimantat de sacrilegiu al paznicului, m-a oprit! Sunt multe maimute aici si le urmaresc cu coada ochiului: mi-e frica de ele acum!
altarul
Paznicul ne deschide usa terasei d ela Sheesh Mahal si o inchide dupa noi. Trebuie sa fie atent, sa nu intre maimutele acolo, fiindca ar produce stricaciuni.
Sheesh Mahal

Tematica picturilor de aici este bogata: povesti de dragoste, viata la curte, dansul si muzica. Fondul multor picturi este vernil. Il vedem pe Ganesh, pe Krishna, care danseaza sau canta la flaut ucat intr-un copac, dupa ce a furat hainele unor fete.

Ganesh
Krishna dansand
Krishna cantand la flaut in copac

Palatul din Bundi si Chitrasala reprezinta unul dintre locurile care mi-a placut cel mai mult in Rajahstan. Pacat ca aproape peste tot, cu exceptia Fortului Mehrangarh din Jodhpur unde am avut un excelent audio-ghid si a Fortului din Jaisalmer, unde Prashar a fost de asemenea un ghid de exceptie, nu am beneficiat de ghizi locali. Cei care se invarteau pe langa casele de bilete si isi ofereau serviciile nu faceau impresia unor ghizi autentici. De altfel, la Pokaran am avut un astfel de ghid care ne spunea efectiv ce vedeam, fara a ne da vreo explicatie si care ne-a costat 50 Rp pentru nimic! A trebuit sa ma bazez pe documentarea proprie, facuta pe internet si din Lonely Planet, care sunt totusi sumare si, mai ales, seci, fara acele povesti pe care ti le poate spune un ghid.

Ne despartim cu parere de rau de Palatul din Bundi si ne indreptam spre hotel. Maine ne asteapta Jaipurul, Orasul roz, cu alte comori de basm.

Povestiri din Rajahstan 33. Cazare in Bundi

Posted on by November 22, 2015
37

Ca si in Jaisalmer sau Jodhpur si in Bundi am stat intr-o cladire de tip haveli, la poalele fortului si a palatului. Hotelul se numea chiar asa, Bundi Haveli.

Ce mi-a placurt aici au fost micutele curti interioare si spatiul din fata camerelor, frumos aranjat. Un loc in care sa te simti bine. Un personal atent si eficient si o managera…englezoaica. Obiecte decorative, atent alese, impodobeau spațiile comune.

la receptie, puteai bea un ceai sau o cafea si citi ziarul
coridor interior, in stil indian

Camera, in stil traditional, cu o gokhra generoasa, care te lasa sa privesti strada, avea toate dotarile moderne necesare.

gokhra, pentru leneveala
parte din baie
Ce mi-a placut insa cel mai mult a fost, desigur, privelistea spre fort si palat, dar si spre micul lac artificial Nawal Sagar.
Nawal Sagar
Fortul Taragarh
Palatul din Bundi
Aici, dimineata totul a fost pregatit la timp pentru micul dejun. La intrebarea unor vecini de masa daca stiu prepara o omleta de nu stiu ce fel, omul a raspuns cu demnitate: ” am certificat de bucatar de la cursul special din Jaipur”!
Stories of Rajahsthan 33. Accommodation in Bundi

What I liked most in Bundi Haveli were the little inner courtyards where you may sit and seep a tea or coffee and read a newspaper. Well choosen objects and paintings adorned the walls on the halls, and in the room. A nice gokhra offered a space for leisure and street observation.

In the morning, everything was ready for the tourists. One of the neighbours asked the man if he knows how to prepare a certain omelette and he responded with dignity: “I have a cook certificate from the special course in Jaipur”! The manager of the hotel was a British lady.

But what I really admired was the perspective from the roof-top restaurant toward the little artificial lake Nawal Sagar, and toward the Taragarh fort and the Bundi Palace.

Povestiri din Rajahsthan 32. Bundi

Posted on by November 22, 2015
32

In ziua de Craciun am plecat, dimineata la 8, spre Bundi, urmatoarea noastra escala pe drumul lung al Rajahstanului. Pe drum, am facut o mica oprire intr-un complex cochet, construit nu departe de sosea si pazit de doi militari. Aici se afla cateva mici magazine care desfac produse artizanale dar si alte lucruri care ar putea atrage turistii. Spatiul este frumos amenajat, in mod traditional si o gradina-restaurant ofera racoare si un meniu atragator eventualilor clienti. Cand am fost noi acolo nu erau alti vizitatori. Locul se numeste Manvar si poate constitui o oprire placuta, de jumatate de ora – o ora.

La marginea orasului am vazut o multime de motociclisti care se intorceau in satele lor dupa ce au vandut laptele, transportat in bidoane frumoase, din alama. Bhawar ne spune ca foarte putini turisti occidentali se abat prin Bundi. In toamna a mai fost aici cu un belgian.

Desi abia trece de 85000 de locuitori, Bundi a fost o data capitala unui stat Rajput important, care a ramas independent pana in 1947. Cunoscutul autor al Cartilor junglei, Kypling, s-a retras o vreme aici, ca sa scrie. Orasul pare unul dinamic, judecand dupa oamenii preocupati care trec pe langa masina noastra. Intram in oras si ne indreptam spre unul dintre obiectivele sale, Rani ki Baori.

Despre baori, acele puturi pentru apa, cu trepte, vi-am povestit deja in postarea despre Mandawa, la inceputul acestui ciclu. In Bundi exista cam 50 de asemenea constructii, iar Rani ki Baori este considerat cel mai frumos. El a fost construit de catre regina Rani Nathawat Ji, sotia lui Raja Anirudh Singh. Ei i se mai datoreaza 21 de asemenea puturi. Acesta a fost construit in 1699, in timpul domniei fiului sau, Raja Budh Singh si are 3 etaje. Nu mai este folosit dar poate fi vizitat. Monumentul este pazit dar nu exista taxa de intrare. Nu se poate cobori chiar pana jos (are o adancime de 46 m), o plasa de sarma tinandu-te la distanta. Fotografiile le-am facut printre ochiurile ei.

Rani ki Baori
terasa care inconjoara putul

Vizitam in continuare Palatul din Bundi, dupa care mergem sa ne cazam. Despre palat va voi povesti intr-o postare separata. Dupa ce ne-am cazat, desi soarele se pregatea deja sa apuna, am mai iesit putin in preajma hotelului, sa vedem cum arata orasul vechi, cel de la poalele palatului.

Sunt aici mai multe haveli, tansformate in hoteluri, cu nelipsitele restaurante pe acoperis. Locul e pasnic, oamenii nu sunt agresivi, nu vor sa-ti vanda neaparat ceva si nici nu te fixeaza, ca in alte parti. Cu alte cuvinte, un loc in care, desi am stat doar jumatate de zi, m-am simtit foarte bine.

Pe stradute mici, inguste si colorate ajungem pe cea care duce spre palat dar noi o luam in sens opus.

un mic altar
lumea moderna a ajuns si aici

Vedem o statuie mare a unui elefant si citim pe tabla alaturata ca aceasta este statuia lui Siva Prasad, elefantul pe care a luptat cu bravura Rav Raju. La moartea sa, in 1707,  stapanul i-a ridicat acest monument.

statuia elefantului Siva Prasad
Casele sunt mici, cu un nivel si in fata cu pravalioare de tot felul. Intre ele, se intercaleaza mici temple sau altare. Vedem si o spalatorie eficienta, unde rufele sunt spalate si calcate in doua ore, utilizandu-se diviziunea muncii: femeia spala si barbatul calca!
altar
totul la vedere: femeia spala si barbatul calca

Inainte de a ne intoarce la hotel, am mai stat putin pe malul lacului artificial Nawal Sagar, aflat nu departe de el. Se mai poate vedea, pe lac, un mic templu parasit, inchinat lui Varuna, zeul soarelui.

Templul lui Varuna
vedere spre Fortul Taragarh si Palatul din Bundi

Oboseala unei alte zile pline isi spune cuvantul si ne intoarcem la hotel. Ultimul lucru care imi retine atentia este un copac inalt, cu un trunchi alb, frumos, care imbratiseaza zidurile unei cladiri.

Stories of Rajahsthan 32. Bundi

On the first day of Christmas we left Udaipur, and went to Bundi. On our way we stopped, beside Chittorgarh, to a small place near the road, named Manvar. The place was encircled by a wall and it was guarded by 2 militaries. There were little shops inside with souvenirs, a small terrace and round houses for accommodation. A nice but deserted place. Not a single soul was there, beside the personnel. What a waste! 

When we were already at the entrance to Bundi, my attention got caught by the nice vessels some guys have on their motorcycles. Bhawar, the driver, told us they carry the milk in those vessels. 

Bundi left me the impression of a dynamic location, in spite of the population which is little over 85000 inhabitants. The first place we visited there was the Rani ki Baori, a stepwell with 3 levels. It was constructed in 1699 by Maharani Nathawat Ji.The visit is free.

After check-in we went to see a part of  the old city, were we stayed. Some nice havelis turned into hotels, shrines and temples, and even a statue dedicated to Siva Prasad elephant by his loving owner, the great warrior Rav Raju.

On our way back to the hotel, we rest a little near the artificial Nawal Sagar lake, where one may see an old temple dedicated to the Sun God, Varuna.

A special mention to be made: here, at Bundi, retreated for a while Rudyard Kipling, to write.

Povestiri din Rajahstan 31. Fortul Chittor, Chittorgarh

Posted on by November 22, 2015
24
Chittorgarh este o localitate mica, cu 100000 locuitori, pe drumul dintre Udaipur si Bundi, la doua ore de condus de Udaipur, unde nu se opresc prea multi turisti. El a fost fondat in secolul al VIII-lea de catre Bappa Rawal din clanul Sisodia. Fortul in sine se numea Chittor si este cel mai mare din Rajahstan.

Dupa cum ne povesteste Lonely Planet, el a suferit trei atacuri mari si prelungite. Prima infrangere a sa a fost in anul 1303, cand sultanul Ala-ud-din Khilji din Dehli l-a asediat pentru a o captura pe frumoasa Padmini.  Bravii soldati din Chittor, inclusiv Padmini, au preferat ritualul jauhar (sinucidere prin aruncare pe rugul funerar) decat sa cada in mana invingatorului. In 1535, fortul a fost asediat de un sultan din Gujarat, Bahadur Shah. Din nou, 32000 de luptatori la care s-au adaugat 13000 femei din fort, au preferat moartea prin jauhar. Nu dupa mult timp, in 1568, marele sultan mogul Akbar a capturat fortul. Femeile si 8000 de luptatori au urmat acelasi cod al onoarei. Maharaja Udai Singh al II-lea a fugit la Udaipur, unde si-a mutat capitala. Abia in 1616 Chittorul a fost redat clanului Rajput dar nimeni nu s-a intors aici.

Fortul a fost refacut in 1905. Acum locuiesc in interiorul sau cca. 4000 de persoane, restul locuind in Orasul de Jos, aflat la poalele fortului. Suprafata ocupata este de 28 km patrati. Pana la el se urca cam 1 km, trecand prin 7 porti, care constituiau sistemul sau de aparare. Ultima poarta, cea principala este Rampohl. Intrarea in fort costa 100 Rp/persoana iar pentru fotografiat nu se plateste separat.

Primul obiectiv care iese in calea turistului este Palatul Rana Kumbha sau, mai bine zis, ruinele sale. Se spune ca aici a savarsit jauharul Padmini, intr-o celula.

ruinele Palatului Rana Kumbha
 De partea cealalata a drumului se afla templul Singa Chowri, in care nu intram. In apropiere se afla templul Kumbhshyamika Mandir, inchinat celor 12 reincarnari a lui Vishnu, precum si un templu jainist, pe care il vizitam. Dupa “ofranda” de 10 Rp aici pot face fotografii. In Chittorgarh sunt 6 temple jainiste.
templul Singa Chowri, intrarea
intrarea intr-un templu jainist
zeitatea-pasare Garuda

Urmand drumul circular din cetate ajungem la un obiectiv important: Turnul Victoriei, Jaya Stambha, ridicat de Rana Kumbha intre 1458-1468. El are o inaltime de 37 m si 9 etaje si este usor inclinat. Un numar de 157 trepte inguste urca spre varf. Se poate merge pana la etajul al 8-lea dar noi am renuntat dupa 2 etaje fiindca treptele au intrat complet in intuneric, facand urcatul si coboratul dificile, mai ales pentru ca era un spatiu ingust si turisti destul de multi. Turnul este foarte frumos sculptat pe fatadele exterioare, iar in interior se pot admira basoreliefuri care au fost insa sabotate in timpul stapanirii mogule. In jur sunt mai multe temple, asezate pe terase. Maimutele se plimba in voie, ba chiar si niste porci.

Jaya Stambha

La iesire, cativa vanzatori ambulanti imbie cu fructe, facand concurenta micii terase cu racoritoare, un loc placut, unde poti sta la umbra, intre flori.

Templul Meera, a fost construit in cinstea printesei si poetei Meera Bhai si este inchinat lui Krishna, caruia ea si-a devotat viata. Este un templu destul de mare, iar in curtea sa se afla altul, mai mic. Grupuri de turisti fac fotografii in curte. Dand ocol templului, pe fatada din spatele sau am vazut o multime de papagali verzi.

Templul Meera, secolul XVI

Nu mai putem zabovi prea mult aici daca vrem sa vizitam si Bundi, asa ca ne indreptam spre Palatul lui Padmini. Aici se afla un bazin mare cu apa, iar in centrul sau, un pavilion. Pe cand sedea in acest pavilion, sultanul Ala-ud-din a vazut reflectia chipului ei in apa si s-a indragostit de ea. Apoi, a atacat fortul pentru a o captura…

intrarea in Palatul lui Padmini
sa nu uitam ca in tara e ziua de Craciun, iar aici sunt trandafiri infloriti
ce a ramas din Palatul lui Padmini si lacul artificial pe care se afla
azi, o alta Padmini sta in pavilion

Nu departe de palat se afla Templul Kalika Mata. A fost construit in secolul al VIII-lea, ca templu al soarelui. Distrus partial in timpul unui atac asupra Chittorului, a fost refacut in secolul al XIV-lea si dedicat zeitei Kali.

Este interzisa fotografierea in interior. In jurul templului, o multime de maimute asteapta sa primeasca cate ceva de mancare de la credinciosii care vin aici.

Templul Kalika Mata
mici altare, pe terasa templului
in asteptarea mancarii

In mare parte, teritoriul fortului arata ca un loc pustiu, cu apa din bazine secata si cu multi copaci uscati. Un loc in care mai traieste insa istoria.

Stories of Rajahsthan 31 . Chittor Fort, Chittorgarh
On the way between Udaipur and Bundi, we stopped at Chittorgarh in order to visit the mighty Chittor Fort. This was built in the 8th century by Bappa Rawal of Sisodia. In time, this fort, which is the largest in Rajahsthan, suffered 3 important and prolonged sieges. The first one was in 1303, when the sultan from Delhi, who fall in love with beautiful Padmini, conquered the fort in order to take her away. The second one, in 1535, was led by the sultan of Gujarat and the last one, in 1568, was the siege which led to the capture of the fort by the mighty sultan Akbar. Each time, the Rajput warriors of the fort and a great number of women prefered to take their life through jauhar (suicide in the flame of a funeral fire) instead to become prisoners of the enemy.

The entrance fee here is of 100 Rp/person, with no special fee for the camera.

We have seen the ruins of the Rana Kumbha Palace and those of the Padminis’s Palace, Jaya Stambha (The Tower of Victory) and some temples. There are 6 jaine temples in the fort and several hindi temples. 

We stayed 2 hours there but the place is really worth to be seen during a special allocated day.

Povestiri din Rajahstan 30. City Palace, Udaipur

Posted on by November 22, 2015
30
City Palace, ultimul obiectiv vizitat de noi in Udaipur, si-a inceput istoria in 1559, prin Maharaja Udai Singh si a continuat prin urmasii sai. Stilul hindus este vizibil in toata aceasta constructie, cu slabe influente mogule. Intrarea in spatiul palatului se face prin Badipohl, care te indruma, printr-o mica curte interioara, spre a doua poarta, Tripolia, cu trei arcuri.
Badhiphol
Tripolia vazuta din prima curte
Tripolia, vazuta de la o terasa a palatului
Tripolia, vazuta din curtea principala
Ne aflam acum in cea mai mare curte interioara, plina de vizitatori. Terasa sa ne ofera primele imagini ale orasului.
curtea principala
prima vedere, de sus, a orasului
Dupa cateva fotografii facute palatului din exterior, ne indreptam spre intrare. Deasupra usii, stema clanului Rathore.
Intram si trecem pe la controlul biletelor. Intrarea la City Palace costa 300 Rp/persoana (inclusiv un excelent audio-ghid), iar taxa pentru fotografiat este de 200 Rp.

Intram imediat intr-un mic hol, Ganesh Deodi, cu o statuie a idolului si peretii impodobiti cu placi ceramice victoriene. Holul dateaza din sec. al XVII-lea.

Ganesh

Din nou o mica curte, Ganesh Chowk, leaga holul precedent de Mardana Mahal.

un mic altar
Mardana Mahal este un palat care consta dintr-o serie de coridoare acoperite, suspendate, in partea dinspre Lacul Pichola a palatului.
baietelul poza pentru tatal sau si am profitat si eu
pentru ca aceasta doamna intra cu insistenta in fata obiectivului…
Lacul Pichola, cu insula Jag Mandir
galerie de la Mardana Mahal, vazuta dintr-o curte interioara
Printr-o curte interioara umbroasa, cu lume multa si banci pentru odihna, am trecut mai departe, nu inainte de a face cateva fotografii.
un frumos costum indian cu pantaloni jodhpur
Avem din nou ocazia sa ne inghesuim pe o terasa, pentru a vedea alte unghiuri ale orasului alb.
se vede Jagdish Temple
in fundal, muntii Aravali
Vedem apoi Chini Mahal, cu peretii impodobiti cu placi ceramice olandeze si chinezesti:
si o galerie, cu tavane si pereti frumos pictati, in culori vii:
Cateva privelisti furate in graba, spre curtea mare interioara si spre luxosul hotel de pe lac si ne indreptam spre Vani Vilas. Aceasta este prima biblioteca din Udaipur, construita la 1875 de catre Maharaja Sajjan Singh. Aici a scris el Veer Vinod, o istorie a Merwarului.
Vani Vilas, biblioteca
Se pare ca acest palat are mai multe galerii si terase decat cele pe care le-am vizitat pana acum fiindca o alta galerie minunata ne duce la Moti Mahal. Inghesuiala este mare aici si pentru ca galeria in sine este o mica bijuterie si pentru privelistea pe care o ofera. Sunt grupuri de elevi si eleve care viziteaza palatul, fiind in vacanta si ei.
Moti Mahal, construit cu multe oglinzi si sticla multicolora aminteste de Maharaja Singh Ji (1884-1930), cel care a terminat constructia Palatului Niwas (azi, hotelul luxos de pe Lacul Pichola) si care a introdus electricitatea in complexul de palate.
Maharaja Fateh Singh Ji
Prin alte sali de legatura, pictate si ele, trecem mai repede, pentru a ajunge in galeria de deasupra Curtii Paunilor.
Curtea Paunilor sau Mor Chowk este un loc minunat din palat, unde fotografii nu mai prididesc sa aleaga unghiuri si, mai ales, sa prinda un moment favorabil cand nu le intra nimeni in fata…Numarul indienilor care vor sa se pozeze cu paunii pare sa nu aiba sfarsit, spre deosebire de rabdarea mea. Imi aminteste foarte bine acest episod de greutatea cu care am fotografiat in Orasul interzis, la Beijing. Dar daca vedeti cat de minunata este acesta curte, va dati seama ca nu puteam sa ii condamn…Fotografiile va prezinta mai intai galeria de deasupra curtii, apoi loja Maharanei privita de pe geam si, in cele din urma, din curte. In curte se afla paunii minunati lucrati din sticla si sidef, asemanatori cu cel de la Bawore Ki Haveli, doar ca acestia sunt in casete de sticla, pentru a fi protejati.
Spiralele aurite care se vad pe cladiri se numesc kalash si simbolizeaza independenta de stapanirea straina.
sotul meu, asteptand rabdator sa termin de fotografiat/
my husband, waiting for me to finish my photos
Dupa cate minunatii am vazut pana aici, ne mai rezerva vreo surpriza acest palat desprins parca din 1001 de nopti?
Desigur, mai este dormitorul Maharajei, impodobit cu oglinzi, sticla, sidef si culori aprinse. Si nu pot uita nici de Amar Mahal, construit de Maharaja Amar Singh I in sec. al XVI-lea, avand pictate pe pereti scene din marile epopei indiene.
Trecem printr-o camera mai apropiata de zilele noastre, impodobita cu candelabre si lampi aduse din Europa si ne indreptam spre ultima curte interioara pe care o vedem.
In sfarsit, iesim in Lakshmi Chowk, principala curte a Zenanei, partea rezervata femeilor in fiecare palat indian. O galerie laterala, sprijinita pe coloane frumos ornamentate, expune cateva palanchine. Se pare cu, cu o zi inainte, a avut loc aici un festival si pompoane de flori au ramas inca atarnate in copaci, dand un aer special curtii.
manerul unui palanchin
Zenana, partea rezervata femeilor
Iesim din City Palace printr-o poarta monumentala, vazandu-l inca o data pe Vishnu cel albastru, pictat pe tavanul cupolei. Face ce stie el mai bine: canta si danseaza.
Stories of Rajahsthan 30. City Palace, Udaipur
City Palace, the last objective we visited in Udaipur, was erected at 1559 by Maharaja Udai Singh and continued by his followers. This was really a palace from 1001 nights, as you will see. It has so much to offer for the 300 Rp (an audio-guide inclusive) which represents the entrance fee! To take photos you have to pay 200 Rp.

We went through two gates, Badipohl and Tripolia, and found ourselves in a big courtyard, were we took the first glance over the town. Then we entered the palace and started the visit. Many palaces, from different periods, exposing the great skill of the local craftsmen. Walls ornated with paintings, mirrors, mother of pearls, terraces with astonishing views over the Lake Pichola or the town. Other walls, covered with Dutch or Chinese tiles. And then, the marvelous Mor Chowk or The Yard of the Peacocks, with Maharaja’s lodge!

And again, the Maharaja’s bedroom, vividly colored and adorned with mirrors, and an older palace with the walls painted with scenes from Mahabharata. The last inner courtyard was Lakshmi Chowk, part of the Zenana, the women’s palace (a Zenana exists in all palaces we have visited, as women occupied a separate space).  Then, our last view is that of the blue Vishnu, singing and dancing on the ceiling of the monumental exit gate.

Povestiri din Rajahstan 29. Cazare in Udaipur

Posted on by November 22, 2015
23
Postarea de astazi va fi foarte scurta. Motivul pentru care vreau sa scriu ceva despre Sargam Sadan, locul in care ne-am cazat la Udaipur, este minunata sa asezare, pe malul Lacului Pichola. Este un loc mai retras, foarte linistit, care te predispune la reverie.
Interiorul camerei se aseamana cu cel al altor hoteluri in care am stat. In plus, aceasta a avut o frumoasa fereastra in stil gokhra, asa cum ati vazut si la Bagore Ki Haveli. De la ea am putut admira apusul soarelui.

Inainte de a pleca in India, citisem pe internet ca in camerele de hotel se vad adesea soparle, lasate special acolo pentru a manca insectele. Singurul loc in care am vazut intr-adevar o soparla in hotel a fost geamul de la baie, la Udaipur.

Fiind in Udaipur in noaptea de Ajun a Craciunului, la ora 12 ne-au trezit zgomotele unor focuri de artificii. M-am uitat pe geam si, intr-adevar, ele se profilau frumos pe cerul noptii indiene de undeva, din mijlocul lacului, unde se afla luxosul hotel pentru straini care a aparut si in filmele cu James Bond. A fost o surpriza placuta pe care n-am inregistrat-o insa fotografic fiindca scena desfasurarii era prea indepartata. Dimineata, la receptia hotelului ne-a intampinat un bradut frumos impodobit, alta surpriza…

De la traditionalul restaurant de pe acoperis, atat seara cat si dimineata devreme, la rasarit, ne-au rasfatat frumoasele privelisti pentru care este renumit Udaipurul.
Stories of Rajahsthan 29. Accommodation in Udaipur

Today’s post will be very short. The reason I want to write few lines about Sargam Sadan, our hotel in Udaipur, is his location in the tranquility of the Lake Pichola shore.

A nice touch was the gokhra window, offering us nice views on the lake. It was also the only place were I have seen a lizzard, in the bathroom window. Before I went to India, I read on internet that there are lizzards in all hotel rooms, specially kept to eat the insects.

The views from the roof-top restaurant were breathtaking on evening and in the morning. We had a large panorama over the lake but also over the old city.

Povestiri din Rajahstan 28. Templul Jagdish, Udaipur

Posted on by November 22, 2015
20

Templul Jagdish se afla in centrul orasului vechi din Udaipur, in imediata apropiere a muzeului City Palace. A fost construit in anul 1651, in timpul domniei lui Maharana Jagat Singh si se spune ca ar fi costat 1.5 milioane rupii, in vremea aceea! El este vizitat mereu de credinciosi care vin de departe, precum si de turistii care poposesc in Udaipur. Este cel mai mare templu din Udaipur.

Mai multe trepte de marmora alba urca spre poarta templului, vegheata de doi elefanti uriasi.

Un alt rand de trepte duce in templul propriu-zis:

Inainte insa de a intra, inconjuram templul, admirand minunatele sculpturi care reprezinta animale (elefanti, tigri), dansatoare si luptatori. Acestia din urma sunt toti decapitati, probabil vreo urmare a razboaielor purtate.

Varful templului este si el frumos decorat si culoarea sa alba iese minunat in evidenta pe fundalul cerului albastru inchis.

Inauntrul templului erau credinciosi care se rugau. Pe jos, niste femei cantau. In mijloc, in altarul principal, se gaseste o statuie a zeului Vishnu, cu patru brate, cioplita dintr-un singur bloc de piatra neagra. In jur, exista patru altare mai mici, inchinate lui Ganesh, Zeului Soare, Zeitei Shakti si Stapanului Shiva. Acesta este templul despre care  am amintit deja, in care nu mi-a fost permis fotografiatul in interior. Cand strigatul manios a pornit, eu apucasem deja sa apas pe declansator, chiar daca am miscat aparatul, cand m-a luat prin surprindere…

La iesirea din templu, chiar vis-a-vis de trepte, se afla un chatris care adaposteste statuia lui Garuda, vehicolul lui Vishnu, cel pe jumatate om, jumatate vultur. Pe internet am vazut fotografii ale acestei statui dar acum ea era imbracata, avea turban pe cap si era impodobita cu flori. Acestea se datorau probabil vreunei sarbatori. De altfel jos, in strada, se vindeau flori pentru ofrande.

Stories of Rajahsthan 28. Jagdish Temple, Udaipur

Jagdish Temple is the biggest temple in Udaipur. It was erected in 1651 by Maharana Jagat Singh and it have costed 1.5 millions Rp. The temple is the pilgrimage site for many devotees.

The exterior is very nice adorned with sculptures and bassoreliefs representing animals, dancers and wariors. The later are all beheaded, probably as a result of wars.

There have been worshipers inside. On the floor, some women were singing Taking photographs inside the temple was prohibited but I didn’t noticed the sign. When I heard the angry cry, I already took the picture…It was that of Vishnu with 4 arms, in the middle of the temple. There were also 4 smaller altars for Ganesh, Sun, Shakti and Shiva.

Coming out of the temple, Garuda, half man, half eagle, Vishnu’s vehicle, was there, dressed up and adorned with flowers.

Povestiri din Rajahstan 27. Bagore Ki Haveli, Udaipur / Stories of Rajahsthan 27. Bagore Ki Haveli, Udaipur

Posted on by January 2, 2019
28
Next day, first thing in the morning was to go to visit Bagore Ki Haveli. It is on the shore of the Pichola Lake and, before to enter, as it was early in the morning, we spent some minutes on Gangori Ghat, the place where women are doing their laundry or even bathing. The lake was constructed in the XIVth century.


The haveli, turned into museum, was constructed in the XVIIIth century by the Prime Minister of the State of Mewar, Amir Chand Badwa. After his death, the haveli was inhabited by Maharaja Shakti Singh and, afterward, entered into the posession of the state. The Maharaja added the palace with the 3 arched gate, looking to the ghat.


A tourist may visit the museum to see its inner courtyards or terraces, enjoying the great view on the lake, to see all the house objects used by a wealthy family. A small collection of turbans is on display.
Underground, you may see a little altar for the family members.


A great surprise was a little exhibition of old, traditional and modern art. Some samples of varli, phad, patt and chitrakathi paintings illustrate the rich art tradition.


Primul loc pe care l-am vizitat in dimineata urmatoare, a fost Bagore Ki Haveli, transformat in muzeu. Am ajuns cu cateva minute inainte de ora 10, ora de deschidere, asa ca am avut timp sa vedem si Gangori Ghat. Acesta este cheiul cu trepte pe malul Lacului Pichola, unde femeile mai vin sa-si spele rufele si chiar sa se imbaieze, un loc plin de culoare.

Lacul Pichola este un lac artificial, construit in secolul al XIV-lea. Pe malul sau se gasesc palate si alte cladiri, importante din punct de vedere turistic, ca si acest haveli, construit in secolul al XVIII-lea de catre primul ministru al statului Mewar, Amir Chand Badwa. Cladirea, cu 100 de camere, a fost locuita, dupa moartea primului ministru, de catre Maharaja Shakti Singh si apoi a devenit proprietate a statului Mewar. Maharaja este cel care a adaugat constructiei palatul cu cele trei arcuri, in 1878. Renovarea cladirii, ramasa multa vreme in paragina, a inceput in 1986, iar in 1992 a fost dat in folosinta muzeul.

 iesirea pe Gangori Ghat
 Gangori Ghat, vazut de pe terasa de la Bagore Ki Haveli

Haveliul se poate vizita pentru a vedea planul sau si curtile interioare

sau pentru a admira de pe terase Lacul Pichola si palatele sale:

In interiorul camerelor transformate in muzeu se pot admira tot felul de obiecte folosite in viata unei familii indiene instarite, inclusiv instrumente muzicale specifice:

 instrument utilizat la concertele d emuzica indiana clasica

Alaturi de vestmintele expuse, exista si o mica colectie de turbane si chiar “cel mai mare turban” din Rajahstan:

 cel mai mare turban din Rajahstan

In decoratia interioara, un rol important il joaca ferestrele zabrelite (jali), unele ornate cu sticla colorata si locurile de la geamuri, dotate cu perne pentru o sedere placuta (gokhra).

De asemenea, acest haveli mai este cunoscut pentru pastrarea frumoaselor picturi murale miniaturale. In multe incaperi, ele apar in partea de jos a peretilor, deasupra podelei.

La subsolul cladirii exista un mic altar, pentru uzul familiei.

Surpriza a venit in partea finala a vizitei, cand am putut admira o mica expozitie de pictura traditionala indiana si de arta moderna. Dintre tipurile traditionale amintesc aici:

  • pictura varli, practicata in Maharasthra inca acum 1200 de ani; se facea pe peretii din pamant ai caselor, cu o pasta alba din faina de orez. In a 5-a zi dupa nasterea unui copil, se facea pe un fond negru (singura imprejurare cand se foloseste aceasta culoare), pentru a-l apara de rele;
  • pictura phad, aparuta cu circa 700 de ani in urma in orasul Bhilwara, care avea ca subiecte zeitatile locale;
  • pictura patt, din Orissa, executata pe matase sau hartie speciala, avand mai ales subiecte religioase;
  • pictura chitrakathi, tot din Maharasthra, practicata pe langa temple cu ocazia festivalurilor; povestile implicau instrumente muzicale si se si povesteau, acompaniate de muzica;
 pictura varli
pictura phad
pictura patt
pictura chitrakathi
  arta moderna:
Ceea ce mi-a placut mult la Bagore Ki Haveli a fost paunul din sticla colorata, aflat intr-unul dintre coridoarele acoperite. A fost primul de acest fel, pe care l-am vazut.Muzeul este deschis zilnic, intre 10 -19, iar biletul de intrare costa 60 Rp/persoana. Nu se plateste pentru fotografiat.