Povestiri din Rajahstan 26. Orasul Lacurilor, Udaipur / Stories of Rajahsthan 26. The Lakes City, Udaipur

Posted on by January 2, 2019
22
Udaipur, lies in the Southern part of Rajahsthan. Due to its aspect, it was nicknamed “The Lakes City”, “The White City” or “The Venice of the East”. There are several man built lakes in town and the great majority of the buildings are white.

As usual, we started to visit as we entered the town. Saheliyon Ki Bari, “The Maiden Garden”, is a garden constructed by Maharana Sangram Singh, as a gift for his wife. This park was at the disposal of the 48 maidens who came to Udaipur as part of the queen dowry. There are a lot of fountains, elephant marble statues, flower beds, palms and other trees. A nice place to stroll.

After we checked in, we went to see a little bit of the town. Not far from the hotel is a mosque. Then, we approached the entrance gate to the old city. Some cows were lying in dust, near the walls. On a little commercial street we went to the center of the old town. A lot of shrines and temples, people praying. A heavy enough traffic, as usual in towns. A lot of touristic shops. After we had a glimpse of the town and oriented ourselves for the objectives we intend to visit in the  morning, we went back to our hotel, just in time to see the last sun rays over the Pichola Lake.

De la Ranakpur nu mai e mult pana la Udaipur, supranumit Orasul Lacurilor, Orasul Alb sau Venetia Estului. Cred ca va imaginati deja ca toate aceste denumiri provin de la aspectul acestui oras care numara peste jumatate de milion de locuitori si este asezat in sudul Rajahstanului.

Ca intotdeauna am inceput vizitarea obiectivelor inca de la intrarea in oras si am continuat-o a doua zi, Udaipur fiind al doilea oras din circuitul nostru in care am ramas doua nopti. Cu exceptia parcului Saheliyon Ki Bari, aflat in nordul orasului, am mers la toate obiectivele pe jos, ele aflandu-se destul de aproape de hotelul-haveli in care ne-am cazat, aflat pe malul Lacului Pichola.

Parcul de care aminteam a fost construit de Maharana Sangram Singh, ca dar pentru sotia sa. El se numeste Gradina Fecioarelor pentru ca a fost pus la dispozitia celor 48 de femei care au insotit-o pe regina la Udaipur, ca parte din zestrea ei. Copaci umbrosi, Bougainvillea inflorite, straturi de flori, fantani, statui de elefanti, pavilioane. Multe grupuri galagioase de elevi sau eleve. Cateva, mai indraznete, se apropie sa dea mana cu noi.  “Hello”, “How are you” si “Good bye” este intregul repertoriu dar cele curajoase sunt intampinate cu hohote de ras de colegele lor. Toate sunt frumoase.

 floare de lotus

La poarta parcului, se vand fructe si suc din trestie de zahar.

trestie de zahar
Dupa ce ne cazam, plecam sa ne plimbam in orasul vechi. In imediata apropiere a hotelului se afla o moschee musulmana, in renovare.
Ne apropiem de zidul care inconjoara orasul vechi. In fata portii, o “parcare” de vacute. De o parte si de alta,  o intindere de apa, invadata de zambile de apa.
 poarta de intrare in orasul vechi
Ne indreptam spre centru pe o straduta comerciala. Pe masura ce ne apropiem, e tot mai aglomerat. Oamenii se strecoara greu printre masini si tuk-tukuri. Trotuare nu exista.
 Multe temple sau altare, oameni care se roaga.
Chiar in centru, in apropierea celor mai cautaate obiective turistice, magazinele devin foarte colorate, cu adresa speciala pentru turisti.
Dupa aceasta plimbare, in care ne-am facut o idee despre orasul vechi si ne-am orientat pentru a gasi mai usor dimineata obiectivele pe care le cautam, ne-am intors la hotelul nostru, pe malul Lacului Pichola, la timp pentru a prinde ultimele raze de lumina ale soarelui.
 Lacul Pichola la apus
 Hotel Sargam Sadan

Povestiri din Rajahstan 25. Cel mai frumos templu jainist: Ranakpur / Stories of Rajahsthan 25. The Most Beautiful Jaine Temple: Ranakpur

Posted on by January 2, 2019
22
There are 200 km between Jodhpur and Udaipur. On our way we stopped to visit a village were people are waiving nice carpets, named durry. Then, in another village, we saw an oil press.

The jaine temples complex  from Ranakpur is one of the five holy places for pilgrimage for the jainists. The main temple, named Chaumukha, is the biggest and the most beautiful jaine temple in India. I think the photos demonstrate this affirmation. There are 24 halls and the 80 domes are sustained by 400 pillares. It is said that there are totally 1444 pillars but nobody may count them…Every one has a different motiff. The ceilings are also beautifully carved. Many statues adorn the temple. 


Entrance is permitted beginning with 12 o’clock and it is free. One has to pay only 50 Rp for a camera. Water, food and leather objects are forbidden.


Beside this there are other 3 small temples: Parsavanath (also named Patriyon Ka Mandir), Neminath and Sun Temple (which is the oldest from this location).

Intre Jodhpur si Udaipur sunt 200 de km. Oprim cateva minute intr-un sat, unde oamenii se indeletnicesc cu tesutul de durry. Aceasta este o tesatura speciala, utilizata pentru paturi si covoare, foarte rezistenta. Se utilizeaza coloranti naturali, iar modelele geometrice seamana cu cele ale scoartelor noastre. Desi spun de la inceput ca nu am intentia sa cumpar ceva, ni se intind in fata ochilor numeroase covoare, care de care mai atragator…

Mai oprim, alaturi de un autocar plin cu turisti nemti, la o presa de ulei trasa de un bou cu ochii acoperiti, care iti inspira mila pentru acea rotire obositoare, monotona, parca fara sfarsit…

Incet-incet, intram in zona muntoasa a lantului Aravali.

Acolo, cu 90 km inainte de Udaipur, oprim pentru a vizita complexul de temple jainiste de la Ranakpur, unul dintre cele 5 locuri sfinte de pelerinaj pentru jainisti.

Cel mai mare dintre temple se numeste Chaumukha, adica Templul cu patru fete. El are patru intrari, doar una practicabila pentru turisti. Asta probabil si pentru ca esti controlat in rucsac sau geanta si ti se cere sa lasi la intrare mancarea, apa si obiectele din piele, daca ai cu tine asa ceva. De incaltaminte, nu mai spun, este obligatorie scoaterea ei pentru orice templu. Intrarea la templele din complex este libera, se platesc doar 50 Rp pentru un aparat de fotografiat. Vizitarea templului se face doar de la ora 12. Este bine sa ajungi acolo cat mai devreme, pentru ca se aglomereaza.

Templul este dedicat primului thirtankar, Adinath Ji, iar cele patru usi semnifica cucerirea, de catre thirtankari, a celor patru puncte cardinale, deci a cosmosului.

Construirea templului a durat, in totalitate, 65 de ani, prin adausurile aduse. Conform unei inscriptii pe un stalp de langa altarul principal,  ea a inceput in 1439, sub domnia Maharajei Rana Kumbha, care a daruit terenul Lui Dhana Shah pentru a ridica templul.
Templul jainist Chaumukha de la Ranakpur, intrarea principala

Pana acum mi-au placut toate templele jainiste vizitate dar acesta este corolarul lor! Interiorul este impartit in 24 holuri, iar cele 80 de domuri se sprijina pe 400 de coloane. Numarul total al acestora se ridica insa la 1444, se presupune, pentru ca nimeni nu le poate numara. Cioplite in marmora alba, ele isi schimba culoarea, in functie de cum cade lumina soarelui pe ele. Ceea ce este fascinant este faptul ca nici una nu seamana cu cealalta, toate avand motive diferite. E greu sau imposibil sa faci fotografii fara a avea pe cineva in cadru, datorita numarului mare de vizitatori.

Varietatea modelelor de pe tavane si coloane este uimitoare.

Motivele sunt animale, florale, geometrice, antropomorfe.

Mai exista, in interior si pe terasele laterale, statui de elefanti de diverse marimi. Atrage atentia in mod special un basorelief cu, se spune, 108 de capete si cozi de serpi, incolacite.

In templu sunt multi vizitatori dar si paza de rigoare in zona altarului principal. Nu este permisa fotografierea acestuia dar, mai  de la distanta, dintre stalpi si folosind zoomul….

In afara acestui templu, in imediata lui apropiere, mai sunt inca doua: cel inchinat lui Parsavanath numit si Patriyon Ka Mandir si altul, inchinat lui Neminath. Ambele sunt foarte mici, iar turistii nu se prea inghesuie sa le viziteze. Probabil si pentru ca fotografierea este interzisa in interior. Primul dintre ele este vestit in special pentru “ferestrele” din exterior in care sunt plasate statui ale divinitatilor jainiste.

Patriyon Ka Mandir
 intrarea in curtea templului
Neminath Temple
 intrarea
 terasa templului

Ceva mai departe se afla cel mai vechi templu din zona, Templul Soarelui, Amba Mata.

 Templul Soarelui
Vegetatia bogata din zona complexului face ca o plimbare intre aceste temple sa fie foarte placuta, mai ales daca stai si cu ochii in patru la maimute…

Povestiri din Rajahstan 24. Cazare la Jodhpur / Stories of Rajahsthan 24. Accommodation in Jodhpur

Posted on by January 2, 2019
22
An over 100 years old haveli was our accommodation in Jodhpur. It was different because of the numerous plants in the inner court and because of the nice decoration of the external spaces. You may see some examples below.


Ours was a simple and functional room, also nice decorated, situated near the ayurvedic massage saloon. From the door we saw that banana flower! And because I already stated that I spent my birthday in Jodhpur, we celebrated on the roof terrace restaurant, with spicy pasta washed down with Kingfisher beer. All the time we admired the wonderful illuminated Mehrangarh fort. Upon us was the Indian sky full of stars…

La  Jodhpur am stat intr-un haveli de peste 100 de ani, Krishna-Prakash Heritage Haveli, chiar sub dealul pe care se afla fortul.

Ceea ce a deosebit acest loc de celelalte a fost vegetatia bogata din curtea interioara si decorarea spatiului exterior camerelor.

 leagan pentru copii, decorativ
 car specific Rajahstanului
 spatiu exterior camerelor, la etaj

Sala pentru servirea micului dejun era si ea frumos decorata. Baietii au fost punctuali aici, desi era abia 6.30.

Ca orice haveli care se respecta si acesta avea nelipsita terasa-restaurant, pe acoperis, cu vedere spre fort.

Camera noastra a fost la parter, in curtea interioara, langa salonul de masaj ayurvedic. O camera simpla, cu baie proprie, functionala.

 intrarea la camera noastra
din usa, dadeam cu ochii de aceasta floare de banan

Fiindca am scris deja ca ziua mea m-a prins, in acest an, la Jodhpur, am sarbatorit seara pe terasa hotelului, cu paste picante, spalate cu bere Kingfisher, avand sub ochi fortul Mehrangarh frumos iluminat si deasupra noastra, un cer spuzit de stele…

Povestiri din Rajahstan 23. Fortul Mehrangarh, Jodhpur / Stories of Rajahsthan 23. Mehrangarh Fort, Jodhpur

Posted on by January 2, 2019
28
Mehrangarh Fort is one of the best preserved in Rajahsthan and, in my opinion, the most majestic and beautiful I have visited.Built on a hill (125 m), the fort has very powerful walls and a system of multi-gates for defence. The second gate, Fatehpol (Victory Gate) still bears on it the cannon ball signs. At the Lohapol or The Iron Gate we see again those prints of the hands of the women who comitted sati together with their husbands dead in the war.

We saw the coronation throne in an inner court then we entered one of the palaces which displays the best howdah collection in Rajahsthan. Those have been use to travel on the elephants. The most valuable is that which a Moghul emperor gave to the leader of Jodhpur as a present in 1657, together with an elephant and 100 horses! There are also palnquines there, one brought as war award from Gujarat.

The arm collection presented in other gallery is representative for the art and craft of the people during that era. 

Sheesha Mahal (The Mirror Palace) and Phool Mahal (The Flower Palace) are both beautiful, as you may see in the photos. From the terraces we have glimpses over the town or to the monument in Jaswant Thada.

Another beautiful spot is the Bedroom of the Maharaja Takhat Singh (1843-1873) and his 30 wives and countless concubines. Glass globes adorn the ceiling reminding of a Christmas tree.

The last visited room was that of the former Hall of Public Audiences. Gold threads and mirrors on the ceiling, colored glass on a wall make this room very much alike an enchanted room. This is Moti Mahal or the Pearl Palace, the oldest structures preserved in the compound (XVI century).

Fortul Mehrangarh este cel mai bine pastrat din Rajahstan si cel mai frumos dintre forturile vizitate de noi. Construit in secolul al XV-lea, pe un deal aflat la 125 m altitudine, are ziduri si bastioane puternice. Zidurile sale au 36 m inaltime si 21 latime.

Patrundem in fort prin poarta Jayapol, construita in 1806 dupa o victorie repurtata asupra Bikanerului si Jaipurului. In imediata ei apropiere, o femeie vinde ceai. Ne cumparam biletele, care aici costa 150 Rp/ persoana, cost care include si un excelent audioghid. Pentru dreptul de a fotografia mai dam 250 Rp.

 singurul loc in care am trecut pe la security
 Poarta Jayapol
 vanzatoarea de ceai

Dupa cativa pasi prin prima curte interioara si trecand pe langa un mic altar, ajungem la o a doua poarta, Fatehpol sau Poarta victoriei, care comemoreaza infrangerea armatei Jaipurului (1808). Instigat de Maharaja din Pokran, cel din Jaipur a atacat Jodhpurul, pe care l-a asediat o vreme. Datorita vitejiei armatei din fortul Mehrangarh, armata vrajmasa a fost pusa pe fuga in cele din urma.  Poarta mai pastreaza pe ea urmele ghiulelelor trase.

 altarul
Poarta Fatehpol

Prin poarta Fatehpol iesim pe o mica terasa care ne ofera o privire de ansamblu asupra fortului si asupra orasului.

de cealalta parte a Portii Fatehpol

Sirul portilor nu s-a terminat inca fiindca ele fac parte din puternicul sistem de aparare de la Mehrangarh. Patrundem intr-o alta curte interioara, nu prea mare, care ne apropie de zidurile puternice. Constructia este intr-adevar impresionanta! Toate caile de acces urca in panta usoara spre cetate. Imi si imaginez elefantul calarit de Maharaja, urcand alene prin aceasta curte…

Ultima poarta, Lohapol sau Poarta de fier are in vecinatatea ei aceleasi urme de palme ale femeilor care au savarsit sati alaturi de sotii lor, care au murit in lupta.

Poarta Lohapol
urmele mainilor sotiilor care au savarsit sati sunt loc de veneratie

Patrundem in interiorul fortului care incepe sa ne arate cate ceva din frumusetile sale.

Aici se afla numeroase palate, precum Sheesha Mahal (Palatul Oglinzilor), Moti Mahal (Palatul Perlelor), Phool Mahal (Palatul Florilor) si altele. Ele au fost transformate in muzee si sunt manageriate de Maharaja. In interiorul lor se gasesc colectii minunate. Vedem mai intai intr-o alta mica curte, numita Shringar Chowk – adica Piata Incoronarii – tronul din marmora alba care servea la incoronarea Maharajei de Jodhpur  din secolul al XVIII-lea. Pe un perete lateral, intr-o vitrina, se afla lungul pomelnic al arborelui genealogic al Maharajilor din Jodhpur. De jur imprejur, cladirile din gresie rosie prezinta splendide perforatii ale ferestrelor (jalis) din spatele carora femeile puteau urmari si ele incoronarea.

tronul pentru incoronare
Din aceasta curte intram mai intai in Palki Khana. Primul lucru pe care il vedem aici sunt asa numitele howdah, adica sei fixate pe spinarea unui elefant, in care puteau calatori doua persoane. Conducatorul elefantului, numit mahout, calarea pe gatul acestuia, iar howhad era fixata in spatele sau. Aceasta este considerata cea mai buna colectie de howdah din India. Dintre exponatele valoroase se distinge o sa daruita de sultanul mogul Shah Jahan in 1657, Maharajei Jaswant Singh. Darul era completat de 1 elefant si 100 de cai! Un adevarat dar de sultan!
In afara de howhah se mai gasesc aici si cateva palanchine, mijloace de transport purtate de catre doua sau patru persoane. Cel mai valoros este cel numit Muhadol, adus ca prada de razboi din statul vecin Gujarat, Muhadol, de catre Maharaja Abhay Singh.  El dateaza de la inceputul secolului al XVIII-lea si este facut din lemn sculptat si pictat.
 palanchinul Muhadol
Tot din curtea anterioara intram in Sileh Khana, Armuraria care adaposteste arme ale clanului Rathore din Marwar, cunoscut pentru vitejia sa nemaipomenita. Peste 500 de ani de istorie si lupte nesfarsite ni se infatiseaza in aceasta galerie. Armele sunt adevarate opere de arta de multe ori, prin maiestria cu care sunt lucrate.

Sheesha Mahal, Palatul Oglinzilor, poate fi fotografiat de la distanta (din usa, nu este permisa intrarea). Este, de fapt, o sala de ceremonii pictata si cu tavanul incrustat cu oglinzi.

 Sheesha Mahal

Un coridor cu jhali foarte frumoase ne conduce spre Palatul Florilor sau Phool Mahal. Aceasta splendoare este decorata cu ajutorul unui amestec din foita de aur, clei si urina de vaca. Sala este plina de culoare si te face sa visezi la cadane lenevind pe perne. Toti vizitatorii se opresc mai mult aici, apasand in mod repetat pe declansatorul aparatului de fotografiat.

Iesim pe o terasa de unde vedem intr-o parte, in zare, mausoleul de la Jaswant Thada, iar in cealalta parte Jodhpurul de dincolo de zidurile fortaretei.

Jos, in curte, doi indieni demonstreaza vizitatorilor cum se face un turban. Puteti incerca!

Ne apropiem acum de dormitorul familiei regale. Spun ne apropiem pentru ca nu putem intra dincolo de usa ingusta, asa ca fotografiile sunt facute in pozitii incomode si nu cu cea mai potrivita lumina. Cred ca totusi va puteti da seama ce minunata incapere este asta! Ceea ce m-a frapat aici au fost globurile colorate care decoreaza tavanul incaperii, asemanatoare globurilor de Craciun. Podeaua este si ea pictata, ca un covor. Pe pereti, pictura reprezinta zei si zeite hinduse, motive florale si geometrice. Dormitorul Takhat Vilas a apartinut Maharajei Takhat Singh (1843-1873) ultimul care a locuit permanent in  Mehrangarh. Il folosea impreuna cu cele 30 de sotii si nenumarate concubine ale sale.

 Takhat Vilas

Din nou pe terasa, mai aruncam o privire spre detalii sau in afara…

Pe un coridor inchis care inconjoara Zehana, curtea femeilor, sunt expuse leagane pentru copii. Aceeeasi arta si bun gust se vad si in aceste obiecte de altfel banale prin intrebuintarea lor dar ridicate la grad de obiect de arta prin talentul mesterilor rajputi.

 leagane pentru copii

Printr-o alta curte interioara ajungem si la Moti Mahal, adica Palatul Perlelor. Aceasta este cea mai veche camera din complex care a rezistat vremii, construita in secolul al XVI-lea de Sawai Raja Sur Singh, ca Sala pentru audiente publice. Tavanul este incrustat cu bucati de oglinda si lucrat cu fire subtiri de aur. Pe peretele care da spre curtea interioara, razele de soare care lumineaza sticla colorata creeaza efecte minunate. Sala arata ca un palat din povesti.

Din pacate am ajuns la capatul turului prin fort. Intr-o mica curte predam audioghidurile si ne indreptam spre iesire. Acolo se afla un mic templu  din care reusesc “sa fur”, o spun cu umilinta, o poza a zeitei adorate aici. Nu este permis fotografiatul. Templul este frecventat doar de credinciosi, asa ca trebuie sa te descalti.

Mai aruncam o ultima privire in curtea plina de Bouganvillea inflorite si o luam spre locul nostru de cazare. Am avut o zi foarte plina, iar fortul Mehrangarh ramane, asa cum am spus de la inceput, cel mai maiestuos si frumos fort vizitat

Povestiri din Rajahstan 22. Jaswant Thada, Jodhpur / Stories of Rajahsthan 22. Jaswant Thada, Jodhpur

Posted on by January 2, 2019
46
Jaswant Thada, a construction with a religious significance, is a mausoleum dedicated by Serdar Singh to Maharaja Jaswant Singh II. It was erected in 1899.
This is a lovely spot as you may find there a small lake, visited by birds and you may see, to the horizon, the big wall encircling the town. The terraces offer nice views over the town. There is also a garden full of flowers and trees and some cenotaphs.Red stone and white marble have been the construction materials. The symmetry of the building is enchanting. A lot of details demonstrate the mastership of those responsible for stone masonry.

The entrance is 30 Rp/ person and for the camera you have to pay 25 Rp. As in temples, you have to leave your shoes at the stairs.

Jaswant Thada este primul obiectiv la care ne oprim in Jodhpur. Este locul in care erau incinerati conducatorii orasului. In 1899, Serdar Singh a construit aici un splendid monument inchinat Maharajei Jaswant Singh II, un fel de Taj Mahal local, mult apreciat de turisti.

Frumusetea locului este data de cateva elemente. Mausoleul este construit pe o inaltime, avand langa el un mic lac, vizitat de pasaret. Linia orizontului este marcata de acel zid care inconjoara orasul, despre care am amintit in postarea anterioara.

Apoi, o gradina cu arbori si flori inconjoara constructia principala, iar de la marginea sa se deschide o frumoasa panorama asupra orasului. Cateva cenotafuri, mai recente decat altele vazute pana acum, infrumuseteaza si ele locul.

in zare, Palatul Umaid Bhawan, una din cele mai mari resedinte private din lume, partial hotel de lux
 cenotafuri, in gradina

Materialele de constructie au fost gresia rosie pentru treptele de acces si terasa si marmora alba pentru mausoleu.

Privim intai cladirea in ansamblul sau, admirand linia si simetria numeroaselor chattris-uri. Si aici, ca si in alte parti, o multime de porumbei. Marmora alba, aproape translucida, se profileaza splendid pe cerul de un albastru intens.

Lasam incaltarile la baza treptelor si pornim sa facem inconjurul cladirii pentru a surprinde cateva detalii.

Intram intr-o sala imensa. Pe pereti, portrete ale stapanilor Rathore. Un paznic citeste ziarul la adapostul unui jhali. Mai multi turisti indieni se opresc in diverse locuri, discutand intre ei. Cu certitudine inteleg mai bine decat noi despre ce este vorba…Oricum si noi am inteles ca este un loc cu o profunda semnificatie religioasa pentru ei.

Inainte de plecare, cateva fotografii din cerdacul de la iesire.

Povestiri din Rajahstan 21. Orasul albastru, Jodhpur / Stories of Rajahsthan 21. The Blue City Jodhpur

Posted on by January 2, 2019
15
The Blue City or the Sunny City of Jodhpur was the half of our journey. We arrived in Jodhpur exactly on my birthday. It is the second largest city in Rajahsthan and a “must” (along with Jaipur and Jaisalmer) for those who visit also other regions in India and do not have so much time allocated for Rajahsthan.

The founder of the city was Rao Jodha, leader of the Rathore clan, a very powerful Rajput clan in Rajahsthan. On 1459 he erected the Mehranghar Fort. One century later, a 10 km long wall has been constructed to defend the city.

Jodhpur, like other big centers, was on the Silk Way, so the rulers have made their fortunes from taxes imposed for those traveling from Gujarat to Delhi to sell opium, silk, precious wood, copper, dates, coffee, etc. The city is famous for the jodhpur trousers and spices. 

We stayed very near Gantha Ghar (The Clock Tower), which is surrounded by bazaars and markets. There are a lot of hostels and guesthouses in the area. We only had little time to stroll in the old town, as we have been there  for half a day and two major objectives were on our priorities list.

Am ajuns in Jodhpur – “orasul albastru” sau “orasul soarelui”- de ziua mea. Suntem cam la mijlocul calatoriei acum. De ce i se spune “orasul albastru”? Fiindca foarte multe case (mai ales in orasul vechi) sunt varuite in albastru, asa cam cum mai gasesti la noi in Maramures….Acest lucru, se spune, ajuta la a tine la distanta arsita verii si a pastra caldura, iarna. Pe de alta parte, unii mai cred ca aceasta culoare nu place insectelor, mai ales tantari si termite si de aceea este utilizata la varuirea caselor…

Jodhpur, vazut de la Jaswant Thada

Jodhpur, ajuns al doilea oras ca marime in Rajahstan, se afla in tinutul Marwar, la o altitudine de 230 m deasupra nivelului marii. Originea sa este fortul ridicat de seful clanului rajput Rathore, Rao Jodha in 1459.

Fortul Mehrangarh, vazut de la Jaswant Thada

Fiindca si Jodhpur, ca alte centre mari din actualul Rajahstan, se afla pe drumul matasii, averea conducatorilor sai provenea din taxele platite de negustorii care transportau pe aici, pe drumul ce lega Delhi de Gujarat, opiu, matase, lemn pretios, cafea, cupru, curmale s.a. In plus, clanul Rathore a sprijinit mereu mogulii din Delhi, ceea ce i-a adus numai favoruri si i-a intarit autoritatea in regiune…

La un secol dupa ridicarea sa, un zid lung de 10 km a fost construit pentru a apara orasul.

Stand efectiv doar o jumatate de zi aici si avand de vazut doua obiective mari, timpul nu ne-a ajuns ca sa hoinarim prea mult pe strazile orasului vechi. Ne-am plimbat putin in jurul hotelului, care se afla aproape de Turnul cu ceas ( Ghanta Ghar). In jurul acestuia se afla bazare si piete si, dimineata la plecare, am vazut zona plina de lume.Tot aici sunt o multime de hosteluri si case de oaspeti ieftine, asa ca zona este plina de turisti, Jodhpurul fiind – alaturi de Jaipur si Jaisalmer – locuri “obligatorii” pentru cei care se abat prin Rajahstan. Multi se limiteaza doar la acestea daca viziteaza si alte provincii din India.

Jodhpur este cunoscut ca loc de  origine al pantalonului care poarta chiar acest nume (pantalon strans pe picior, de la genunchi la glezna). Piata orasului este faimoasa si pentru mirodenii, cu care se face inca un comert infloritor.

Sunt multe obiectivele pe care turistul le poate vizita aici, noi insa ne-am limitat la ceea ce veti vedea in zilele urmatoare.

orasul vechi
piata in care se afla Ghanta Ghar (Turnul cu ceas), vazuta de la fort
 la pravalia cu mirodenii, ceaiuri, cafea si betisoare parfumate
 detaliu la Turnul cu ceas
 la taclale, in piata

Povestiri din Rajahstan 20. Plimbare in desert

Posted on by December 13, 2018
30

Nu puteam trece prin Jaisalmer fara sa mergem sa vedem dunele de nisip, daca n-am facut-o la Bikaner. Din Jaisalmer pana la marginea desertului Thar sunt 40 de km. Afara e cald, chiar prea cald, incat am uitat ca peste cateva zile e Craciunul!

Zona aceasta este locuita de hindusi si nu pot sa nu va spun si voua, asa, ca sa stiti, ce ne-a explicat Prakash in timp ce ne plimbam prin fort. Cei de pe Valea Sindi se considerau arieni. Cand au venit peste ei alte triburi, acestea nu puteau pronunta “s”, care la ei a devenit “h” sau “ha”, deci au zis vaii, Hindi, iar de aici a derivat numele locuitorilor, adica hindusi.

Iesim din Jaisalmer, trecand pe langa un hotel care arata ca o fortareata, Hotelul Surygarh. Trecem pe langa sate mici, cu cladiri tipice zonei. Undeva, pe un teren foarte plat, aterizeaza un parasutist amator, probabil, pe care il surprind din mersul masinii.

 intrarea in Hotelul Suryagarh
Se simte deja rasuflarea desertului. Din loc in loc, un soi ciudat de cactee, cred, din care nu am vazut prin alte parti.
Sam Dunes, cum se numeste asezarea de unde poti porni intr-o plimbare prin desert, se iveste deodata in fata noastra. E foarte animata si colorata. Pe o parte a soselei, o parcare cu numeroasele masini si microbuze sosite deja aici. Altele continua sa se adune, in timp ce parcam. De cealalta parte a soselei, camilarii, care isi asteapta nerabdatori musteriii…Acum, sa ne intelegem! Nu am venit aici dornica sa ma urc pe vreo camila! Sotul meu a experimentat senzatia in Tunisia si nu a dorit sa o repete aici. Mersul pe camila, daca nu esti obisnuit, poate fi cam neplacut…Eu doream pur si simplu sa urc pe dune, sa simt nisipul sub picioare si sa scrutez orizontul. Atat! Ca o varianta, daca nu vrei sa urci pe o camila, poti alege un fel de cotiga trasa de camila. Am pozat cateva dintre “actritele” principale ale eventului, camilele “parcate” pe nisip.
In zona a inflorit, bineinteles si comertul: sucuri, apa imbuteliata, fructe, snacks-uri. Vanzatorii, ca si camilarii, sunt teribil de insistenti.  Unul se tine dupa noi sute de metri pentru a ne face sa ii promitem ca vom cumpara doar de la el apa cand ne intoarcem. Cine doreste, poate si innopta aici, in niste corturi mari, amenajate pentru turisti.
Borna kilometrica ne confirma ca ne aflam la 40 km de Jaisalmer, la intrarea in Parcul National al Desertului.
Ne distantam de parcare si de tarabele vanzatorilor. Dunele se intind in fata ochilor nostri, una dupa alta, ca valurile marii. O mare speciala, de ariditate si caldura, cu valurile intepenite. Cohorte de turisti, calare pe camile conduse de camilari, au pornit pe un drum spre nicaieri. Undeva, in dreapta noastra, tropaie pe sosea cativa camilari care s-au luat la intrecere pe “bidivii” lor.
Aici, la marginea desertului, nisipul are parca alta textura si culoare decat cel pe care mi-l amintesc din Sahara tunisiana. E mai rosiatic si mai fin, ca o pulbere. N-as vrea sa fiu aici cand bate vantul dinspre largul desertului…Urme de camile, de scarabei sau alte ganganii…Urcam si noi cateva dune, sa “simtim” mai bine desertul.
 urma de camila
 de scarabeu?
umbrele noastre, pe nisip

Pe alocuri, printre dune, nu asa de departe de noi, turistii s-au oprit pentru a fi distrati de grupuri de tigani, care canta si danseaza, antrenandu-i si pe ei. In marea lor majoritate sunt indieni, am vazut doar cativa occidentali la Sam Dunes. Sunetul de tamburina, crampeie de voci si rasete ajung pana la noi.

Pe drumul de intoarcere mai pot surprinde cateva momente de viata rurala, in timp ce o camila trece nepasatoare soseaua, prin fata noastra.
Opriti intr-un varf de panta, inainte de a reveni in Jaisalmer, privim cum soarele apune rapid. Good night and good bye, Jaisalmer!

 

Stories of Rajahsthan 20. A Drive to the Desert

We can’t depart Jaisalmer without to see Sam Dunes, at 40 km from here, at the margin of the Desert National Park. On our way we drive past  little villages and a big, fortress-like hotel.

At Sam Dunes, camels owners ask you to ride their camels or, at least, some sort of small carts. The camels are colorful and “parked” near the road. We declined the invitation as my husband had experienced camel ride in Tunisia and it is not an easy job! I just wanted to feel the sand under my feet and to scrutineze the horizont upon the dunes. The scenes are colorful, with gipsyes dancing and singing for the tourists. Some camel owners even took a race on the road…


On our way back, we witnessed some rural scenes and then admired the sunset over the desert. Good night and good bye, Jaisalmer!

Povestiri din Rajahstan 19. Haveli-uri in fortul din Jaisalmer

Posted on by December 13, 2018
23

Haveli-urile din Jaisalmer difera de cele din Mandawa. Daca acolo am vazut o intreaga paleta de culori zugravind personajele istorice sau din legende si povesti, in Jaisalmer cea care povesteste este piatra. Ati vazut deja in postarea anterioara ce mesteri iscusiti au lucrat aici si asta se vede si la haveli-uri, atat la cele mai vechi, din secolul al 19-lea, cat si la cele contemporane.

Undeva, in mijlocul fortului, se afla cel mai renumit haveli din oras, Patwon Ki Haveli., construit de negustorul Marwari Guman Chand Patwa pentru cei cinci fii ai sai. Se ajunge aici pe o straduta ingusta, ca majoritatea celor din fort. Familia Patwa s-a imbogatit din comertul cu brocarturi. Constructia, care cuprinde cinci segmente, cate unul pentru fiecare dintre cei cinci frati, a costat la vremea respectiva (1800-1860) cca. 1 milion de rupii. Pe langa faptul ca negustorul lasa ceva fiilor sai, el a asigurat – prin aceasta mare constructie – multe locuri de munca intr-o perioada de foamete in Rajahstan.

Dupa decaderea comertului in acea zona, familia a migrat spre alte locuri mai propice, ca Madrass, Bengal si Maharasthra. Constructia si-a pierdut din grandoare, nemaifiind folosita. Primul ministru Indira Gandhi a zburat candva prin zona cu helicopterul si a observat constructia. A dispus renovarea si  inregistrarea sa in cadrul mostenirii culturale a statului. Astazi, acest haveli se viziteaza ca muzeu. Intrarea este de 50 Rp/persoana si 30 Rp pentru aparatul de fotografiat. Vizita dureaza doar 30 minute dar noi ne grabeam… In afara de plimbarea in fort, care ne-a luat jumatate de zi, cealalta jumatate o dedicasem excursiei la dunele de nisip.

In mica piateta din fata cladirii se afla multi oameni care pozeaza, se odihnesc pe banci sau se targuie cu negustorii de suveniruri. Un loc important intre acestea ocupa marionetele indiene. N-am prea vazut turisti straini nici pe aici, doar indieni.

Las fotografiile se va arate exteriorul splendid al haveli-ului.

Plimbandu-ne mai departe, Prakash ne mai arata si alte haveli– uri, mai vechi sau mai noi. Practic, cele noi sunt tot atat de frumos lucrate, incat nu le poti deosebi de cele mai vechi.

Incheiem plimbarea prin fort dupa o ultima fotografie cu o fetita pe terasa unui haveli. Asa cum am scris si la inceputul relatarilor despre Jaisalmer, farmecul sau consta in apropierea de oameni, in viata care pulseaza intr-o zona istorica locuita, bine conservata, care a ajuns pana la noi din istorie si care va dainui multa vreme de aici incolo.

 

Stories of Rajahsthan 19. The Havelis in Jaisalmer Fort

The havelis in Jaisalmer are very different of those in Mandawa. If there, the historic or fantastic characters have been painted on the walls, here, in Jaisalmer, the story is told by stone. You already have seen how skillful the craftsmen were, and now you may observe it again looking at the havelis, older or new.

One of the most famous is the Patwon Ki Haveli, erected by a rich merchant for his five sons (1800-1860). The huge construction was not only an investment but also created working places for the hungry people. It is said that the cost of the construction was, by then, of 1 million rupees.

After the decay of the commerce in this part of India, the family moved to better places like Madras, Bengal and Maharastrha, and the building was neglected. Prime Minister Indira Gandhi, seeing it when she was  flying over Jaisalmer, disposed its renovation and marking as a cultural heritage of Rajahsthan.

In the little square in front of the building there are many souvenir vendors. Their main merchandises are the Indian puppets. A lot of people are here taking photos or resting on the benches.

The building may be visited. The whole tour is of half an hour. The entrance ticket costs 50 Rp and the camera usage, 30 Rp.

The last photo taken in the fort was that of a little girl, on the terrace of a new haveli.

Povestiri din Rajahstan 18. Templele jainiste din Jaisalmer

Posted on by December 13, 2018
24

Daca cauti pe internet, diverse surse dau numere diferite de temple jainiste in Jaisalmer. Ca sa lamuresc problema, l-am intrebat pe Prakash, care mi-a spus ca sunt  8 in total, din care 7 in interiorul fortului. Trei dintre ele se afla, unul langa altul, in imediata apropiere a pietei principale din fort. Noi am vizitat doar doua. Intrarea, pentru fiecare, a costat 30 Rp/persoana la care s-au adaugat 70 Rp pentru aparatul de fotografiat.

Cred ca nu mai trebuie sa spun ca, la intrare, trebuie sa te descalti. De obicei, o persoana “pazeste” pantofii si, cand iesi, daca esti strain, se asteapta sa ii dai 10 Rp pentru “:osteneala”.  De asemenea, in interiorul templelor, in fata altarului cu personajul cel mai important se afla o masuta cu o tavita pe ea, in care se lasa “ofranda”. Acum chestia asta sta cam asa: daca nu lasi nimic, esti tras de maneca si ti se arata tavita! Pentru indieni e chiar benevol dar ei lasa, din credinta. In unele locuri, dupa ce faci gestul, poti fotografia, ba chiar ti se indica anumite lucruri pe care sa le pozezi. In alte locuri insa, chiar daca lasi cele 10 Rp in tavita, nu ai voie sa fotografiezi. Asta e valabil pentru templele jainiste pentru ca acestea au fost majoritare printre cele vizitate de noi. Mi s-a intamplat insa si sa intru intr-un templu hindus, unde nu era tavita si fiindca lumea m-a vazut cu aparatul  in mana si apoi pozand, am considerat ca nu e nici o problema sa pozez inclusiv altarul. Cand mi-am indreptat insa aparatul intr-acolo, a izbucnit un strigat de indignare, furios, care m-a facut sa il las jos imediat si sa ridic mainile in sensul acela de “ma predau”si sa fac cateva plecaciuni pentru iertare. Politica privind fotografiatul variaza mult de la un templu la altul asa ca, fiti cu bagare de seama!

Templele jainiste din Jaisalmer au fost ridicate in secolele XII-XV. Trei dintre ele, aflate unul langa celalalt (de altfel, se spune ca toate 7 sunt legate intre ele prin tuneluri subterane), sunt inchinate tirthankarilor Paraswanathji, Sambhavnathji si Rickhabdevji. Un tirthankar este un “invatator” al jainistilor, pe care ei il urmeaza si caruia i se inchina. Statuile din temple ii reprezinta. De exemplu, veti vedea o statuie care are, in partea de jos, o semiluna. Ea il reprezinta pe al 8lea tirthankar, care are ca simbol luna.

Ca si in alte temple jainiste, stalpii sunt bogat sculptati. Peretii sunt impodobiti cu apsaras sau Fecioarele Celeste, care danseaza. O atmosfera de liniste te inconjoara daca patrunzi in templu cand nu sunt turisti acolo. In primul templu vizitat era un grup mic cand am intrat, apoi au plecat.

 dansatoare celesta
 nelipsitul Ganesh

Pentru a inconjura (in sensul acelor ceasornicului) partea de jos a templului, cobori cateva trepte. Lumina care vine de sus da pietrei, care luceste de la atingerea atator maini, un aspect matasos. Figuri umane sau de animale, motive geometrice – o bogatie de sculpturi care ma emotioneaza profund. Cu foarte multi ani in urma, vedeam asemenea lucruri si locuri doar la Teleenciclopedie si nu puteam nici macar visa ca voi pune mana pe ele aievea…

Pe margine, tirthankarii isi aluneca privirea peste noi.

La etaj (va amintiti ca templele jainiste au 3 etaje?) nu era nimeni in afara noastra si ingrijitorul de acolo care, dupa ce am lasat “ofranda”, s-a grabit sa ne deschida usitele, sa pot fotografia mai bine (spunea mereu “good picture”) si chiar a pozat in fata statuilor.

 tavanul sculptat intr-un singur bloc de marmora

Al doilea templu in care am intrat era chiar lipit de primul, mult mai mic si fara vizitatori. In ambele nu se putea urca decat la primul etaj si nu am avut voie sa iesim pe terasa.

Fiind un centru de atractie pentru turisti, in aceasta zona cu trei temple jaine, se afla numeroase pravalioare cu suveniruri pentru turisti.

Stories of Rajahsthan 18. Jaisalmer Jain Temples

There are 8 Jain temples in Jaisalmer, 7 of them inside the fort. It is said that they are united by underground tunnels. We went near the main market, where there are 3 Jain temples, of which we visited two. 

The entrance costs 30 Rp/person plus 70 Rp for the camera. The photography policy differes widely from one temple to another, so be cautious! In the Jain temple there was always a little table in front of the main figure in the altar, with a tray on it. It was the place where I always left 10 Rp and then paid attention at the signs made by the keeper. Some of them went out of their way to show me where I can take “the best shot”. Others, even if I left the money, made a stong negation sign.

In Jainism there are no deities or idols. There are the titankhars, their “teachers”, whom they follow and to whom they pray. The statues in those temples represent the titankhars. For example, you see here one statue with a moon beneath. It belongs to the 8th titankhars (there are 24), whose sign is the moon.

In the temples in Jaisalmer there are also rich ornamented pillars and the walls are full of stone works representing humans (the Celestial Maids, named apsaras, who are dancing), animals or geometrical patterns. The ceiling of the first temple was made out of a single marmor block.

Povestiri din Rajahstan 17. Fortul si Orasul Vechi Jaisalmer /

Posted on by December 13, 2018
30

Jaisalmer este unul dintre cele mai interesante orase din Rajahstan si foarte cautat de turistii straini pentru ca, spre deosebire de alte forturi, care se viziteaza ca muzee, in Jaisalmer viata continua neintrerupta…Fortul este locuit. Mai mult chiar, ghidul nostru prin fort, care locuia inauntru, ne-a spus ca ei nu platesc nici o chirie pentru spatiu. In mare majoritate, locuitorii din fort provin din cei care au servit familia Maharajahului si carora acesta, in 1949 cand a pierdut puterea politica, le-a donat locuintele. El si-a transformat palatul in muzeu, iar pentru familia sa a construit o resedinta moderna, in afara zidurilor.

Ghidul nostru foarte competent, Prashar, face parte din casta brahmana si vorbeste foarte bine engleza si italiana. Stie ca romana este inrudita cu italiana si mai stie ca avem si noi o “minoritate” cu radacini in India…Mai tarziu imi si arata o reprezentanta, pe strada. Il intreb dupa ce o deosebeste si imi spune ca poarta intotdeauna in mana un vas de metal, in care cerseste, asta fiind indeletnicirea lor de baza acolo.

Facem cateva minute de la hotel pana la poarta principala a fortului. Chiar acolo, la intrare, un barbat tocmai a hranit nenumaratii porumbei.

Fortul a fost construit in anul 1156, de catre conducatorul rajput Jaisala,  pe dealul Trikuta (alt.80 m). Este aparat de 99 bastioane solide dar asta nu  a impiedicat sa fie cucerit in secolul al XIII-lea, dupa un asediu de 8 ani! Initial, aflata pe drumul caravanelor, localitatea a prosperat, apoi a decazut. In secolul al XVII-lea a fost revitalizata datorita bunei relatii pe care o avea Maharaja cu sultanii moguli din Delhi, pentru ca sa decada din nou o data cu intensificarea comertului maritim. Razboaiele cu Pakistanul (1965, 1971) l-au readus in actualitate datorita pozitiei sale strategice. Descoperit de catre turistii occidentali, a devenit poate cel mai frecventat loc din Rajahstan.
Trecand de poarta principala ne gasim intr-o mica piata cu magazine si un templu hindus, mic.
 poarta principala a fortului
 prima curte interioara
intrarea la templul hindus

Pentru a ajunge “in centru” mai avem de trecut prin niste porti, care fac parte din sistemul de aparare al cetatii.

 Suraj Pol
 detaliu
 Ganesh Pol

Intram intr-o mica curte unde pare a-si fi revarsat comorile sale Ali-Baba:

In piata centrala a fortului, chowk cum se spune in hindi, se afla Palatul Maharajei din Jaisalmer. Dupa cum spuneam, o parte este deschisa pentru public. Intrarea costa 70 Rp/persoana, iar pentru apartul de fotografiat se platesc 50 Rp. Langa palat se afla tronul pe care sede Maharaja cand participa la sarbatorile din fort. Inainte, aici se ascultau plangerile si se primeau petitiile, se treceau in revista trupele. Desi si-a pierdut puterea politica, ca pretutindeni in Rajahstan, Maharaja ramane o figura simbolica si este respectat de oameni. Tot aici, in piata, se afla si un mic templu hindus. Admiram, din nou, lucratura minunata in gresie. Aici, in Jaisalmer, unul dintre motivele foarte des intalnite este paunul, pasarea-simbol a Indiei. Langa poarta palatului, un cantaret la un instrument traditional incanta trecatorii si mai castiga un ban…chiar si din pozat.

Ghidul ne sfatuieste insa sa nu vizitam palatul pentru ca inauntru nu se afla prea multe obiecte interesante, ci mai multe standuri unde se vand tot felul de lucruri. Mergem pe mana lui, ne mai invartim putin in jur pentru a face poze, apoi plecam spre templele jainiste.

fatade ale Palatului regal din Jaisalmer
tronul Maharajei
 sus, deasupra  portii se vad paunii
 templu hindus
 detalii
tineri cu coafuri rasta si salvari indieni, urcand la terasa…Pink Floyd
spre templele jainiste
In Jaisalmer exista 7 temple jainiste in fort si unul in afara sa. Noi am vizitat doua, in fort, dar voi povesti separat despre ele.
Ne continuam, asadar, plimbarea pe stradutele mici si animate ale fortului. O multime de pravalioare, peste tot, isi asteapta clientii. Se vede ca acest oras se bazeaza mult pe turism care, din pacate, este in regres datorita crizei mondiale.
Observam la multe porti tot felul de picturi si semne. Ghidul ne explica: Ganesh este pictat la poarta ca o invitatie la nunta, de aceea apare acolo si o data. Cand exista o asemenea pictura, toata lumea este invitata! De aceea nuntile aici sunt extrem de scumpe, putand sa ajunga la 20000 de dolari. Casatoriile sunt aranjate. rareori tinerii ies din cuvantul parintilor. Uneori, mirii se vad prima data doar la nunta, in cazuri de exceptie si mai ales in orasele mai mari, tinerilor le este ingaduit sa se vada o data – de doua ori inainte de nunta si atunci in prezenta unei persoane mai in varsta. Prashar pare expert in problema…fiindca are 3 fete! Sunt inca toate sub 10 ani, deci mai are ceva timp dar, cand fata implineste cam 14-15 ani, parintii incep sa cerceteze “piata baietilor elegibili” si asta poate dura si 3 ani! Ma gandeam, in sinea mea, ce diferenta culturala uriasa este asta, intre noi si ei.
Prashar ne mai explica si semnificatia simbolului folosit pentru aum (pronuntat “om”), silaba sanscrita sacra care este murmurata in mantre si binecuvantari.  Aum reprezinta trinitatea Brahma, Vishnu si Shiva si este considerat un semn aducator  de noroc de aceea, de multe ori, este pictat si pe case. De asemenea, ne arata o yantra (sistem numeric pentru a desemna o zeitate) care poate tine locul zeitatii, credinciosii putandu-se ruga la ea.
simbol pentru aum
yantra pentru Ganesh

Desi orasul traieste din turism, oamenii isi vad linistiti de treburile lor. Vacutele se simt bine peste tot. Canalizarea la suprafata nu deranjeaza foarte tare acum, fiind totusi iarna, dar nu vreau sa stiu cam cum este cand afara sunt 45 de grade…

Dintre elementele constitutive ale caselor, atrag atentia portile.
Fiindca suntem in cetate trebuie sa profitam de ocazie sa vedem orasul de sus, asa ca Prashar ne duce pe terasa unui hotel, de unde avem o panorama frumoasa.
Iesim din fort printr-o alta poarta, Akhai Pol, si ne indreptam spre hotel, dupa 4 ore de plimbare prin fort.
Stories of Rajahsthan 17. The Fort and the Old Town of Jaisalmer
Jaisalmer is one of the most interesting town in Rajahsthan. Most of the tourists visiting this state are coming here because the fort is inhabited and this is a difference toward others, which are visited as museums. Jaisalmer fort is a living museum. It was built on 1156 by the Rajput leader Jaisala. At the beginning the fort was prosperous, as it was set on the caravan’s road. But when the maritime commerce grew, the place lost his importance.

There are numerous gates in the defense system, and we went through them to arrive at the central market, the “chowk”, where the royal palace is. On 1949 the Maharaja lost political power. He donated all the spaces to those who served him. So, people living in the fort do not pay rent for their houses. The palace was transformed in a museum, and Maharaja built a modern residence for his family, outside the walls.I will not write here about the Jain temples or the havelis, I leave them for other posts. I rather show you the inside of the fort, its small and narrow alleys, and what its inhabitants do. We walked over 4 hours on the narrow streets of Jaisalmer and finally we climbed on the roof top of a hotel to admire the panorama.