Traveling Hawk

Marele Zid era pentru mine, candva, ceva de neatins, ceva la care visezi din cand in cand si iti doresti cu ardoare sa vezi dar stii ca asta nu se poate. Si iata ca visul a devenit realitate, in aprilie 2009, cand am pus piciorul pe aceasta minune a lumii moderne.

Marele Zid Chinezesc, simbol al Chinei, a fost construit intre 770-476 i.e.n. In medie, avea 7.8 m inaltime si o latime de 6.5 m la baza si 5.8 in partea sa de sus. Se spune ca a fost astfel construit incat sa poata marsalui pe el 5 cai sau 10 soldati in rand. In partea de jos, constructia este realizata din bolovani mari, iar mai sus se vad si astazi caramizile. Zidul era pavat, pe toata lungimea sa, cu lespezi mari de piatra. Acolo unde inclinatia era pronuntata, s-au construit trepte sau pante graduale.

Principalul sau rol era cel de aparare impotriva invaziilor din nord. Acum 2700 de ani s-a dezvoltat in China un sistem de comunicare cu ajutorul focului sau al fumului, foarte eficient. Daca erau observati dusmani, se dadea rapid de vest, din turn in turn, pana informatia ajungea la imparat. Un foc (seara) sau un fum (ziua) semnifica 100 de soldati, doua – 500 de soldati si 3, peste 1000 de soldati. Dupa introducerea tunurilor, in secolul al XV-lea, focul/fumul era insotit de o salva de tun.

Multa vreme zidul, cazut in paragina, nu a putut fi vizitat. Partile reconstruite au fost puse destul de tarziu  in circuit turistic. De fapt, se pot vizita cateva portiuni separate din zid: Badaling, cel mai aproape de Beijing, Mutianyu si Simatai.

Noi am vizitat portiunea Badaling (pe care o vad majoritatea turistilor) intr-o excursie clasica, organizata, care cuprinde si Mormintele dinastiei Ming. Ea a fost deschisa pentru turisti in 1957. Excursia costa 20 dolari de persoana, cu pranz inclus. Se mai poate ajunge aici cu taxiul. Mi s-a spus ca pretul trebuie negociat de la cca. 800 RMB cat se cere, la 400 RMB, adica cca. 45 euro. Soferul te asteapta pana vizitezi si te duce apoi inapoi in oras. De asemenea,  de la Qianmen se poate lua autobuzul turistic nr. 1 si de la Gara centrala, autobuzul turistic nr.2, care merg la Badaling.

Pe drumul care dureaza o ora si jumatate (70 km nord de Beijing), am trecut si pe langa alte portiuni de zid, unde o multime de vizitatori se catarau pe scari nesfarsite. Badaling si Mutianyu sunt singurele portiuni de zid unde exista mijloc de transport pe cablu pana sus, pe zid. Tot aici exista si un tobogan, pe care se poate cobori foarte rapid.

Badaling inseamna in limba chineza “8 varfuri proeminente” si vine de la “bada”, care semnifica “a da acces in toate directiile.” Denumirea explica de ce era atat de importanta poarta de aici din punct de vedere strategic si cat de bine era ea pazita daca se spunea ca, “cu un singur om la Badaling, 10000 de oameni nu pot trece!” Tocmai  e aceea se si credea ca ea reprezinta “cheia spre poarta de nord a Beijingului”. Punctul cel mai inalt al zidului in portiunea Badaling este de 1015 m altitudine.

cel mai inalt punct in zona Badaling

Cand am ajuns in marea parcare de la Badaling, unde se afla si o multime de magazine cu suveniruri, ne-am cumparat (separat de costul excursiei) un bilet pentru gondola, care costa 60 RMB, adica 6.80 euro, dus-intors. Ni s-a acordat un interval de timp de o ora si jumatate ca sa ne plimbam pe zid si sa facem poze. Daca mergi in grup organizat nici nu poti face altceva. Cele doua ramuri ale zidului care se viziteaza se intrerup la un moment dat si, de acolo, trebuie sa te intorci. Noi nu aveam timp pentru asta, asa ca ne-am plimbat prin zona.

parcarea de la Badaling

vreti sa va pozati ?

la statia de tele-gondola

jos, parcarea din Badaling

Impresia a fost covarsitoare. Culme dupa culme, coborand si urcand, in cateva directii, zidul serpuieste pe creasta si arata ca si spinarea unui balaur urias.  In zare, spre nord, spre Mongolia, un ses neted ca in palma pana in zarea incetosata, unde se ghicesc, parca, siluete de munti. Vantul bate cu putere pe creasta si chiar daca e soare si jos era o temperatura placuta, aici frigul te taie. Cu acest vant suierandu-ti la ureche, daca inchizi ochii si ai putina imaginatie, te poti gandi la armate care umplu campia, indreptandu-se spre zid, sa il asedieze. Tot curajul si forta lor nu prea conteaza insa, ele lovindu-se zadarnic de zidul trufas. Asta pana cand, candva, cineva (se poate verifica in istorie) a reusit sa il treaca si de atunci a intrat, incet-incet, in declin.

Astronautii care au fost pe luna au daramat mitul conform caruia Marele Zid Chinezesc ar fi singura constructie pamanteana care se poate vedea de pe luna. Nici unul nu a afirmat ca l-ar fi vazut de pe luna. Cu toate acestea, el este inca o constructie atat de grandioasa, include gandirea tehnica si munca si viata atator oameni, incat, in 1991, UNESCO i-a acordat un “certificat de mostenire culturala a umanitatii”. In 2002, zidul a inregistrat si 2 recorduri Guinness si anume “peisajul cel mai vizitat de turisti” si “peisajul cel mai vizitat de sefi de state”. Milioane de turisti il viziteaza in fiecare an. Dintre acestia, foarte multi sunt chinezi. Probabil si pentru ca Mao a afirmat ca nu este chinez adevarat cel care nu urca macar o data pe Marele Zid (si nu se referea la cei care urca cu gondola!). Intreprinzatorii, si se stie ca chinezii sunt mari intreprinzatori, s-au si grabit sa tipareasca diplome si sa confectioneze medalii, care sa ateste acest efort si care se vand turistilor la Mutianyu. La Badaling nu am vazut asa ceva dar este posibil sa existe si acolo.

Nenumarati sunt vizitatorii care urca pe zid. As zice chiar ca este mare inghesuiala si chiar inghionteala, fiindca chinezii nu sunt asa de politcosi, precum se crede, cand vor sa ajunga undeva. Culmea este ca femeile mi s-au parut mai agresive decat barbatii, in graba lor de a ajunge pe zid, intr-un anumit punct pe care il vizau. Acest lucru neasteptat, lespezile inegale, treptele – unele foarte inalte si oricum inegale – o febra musculara dobandita cu o zi in urma, cand am coborat pe jos de la Fragrance Hill, au facut urcatul pe cea mai proeminenta inaltime de acolo o treaba nu tocmai usoara la varsta mea.

Dupa ce ne-am saturat admirand si fotgrafiind peisajul in toare directiile si unghiurile, ne-am intors la baza zidului, in parcare, unde ne asteptau microbuzul si ghidul. Pentru cei mai tineri si doritori de inedit, pot sa adaug ca in fiecare din cele trei zone vizitabile exista posibilitati de cazare si masa  Am gasit pe net notele unor turisti care au facut, individual, aceasta excursie, trecand prin toate cele trei portiuni, in cateva zile. Mi se pare ceva extraordinar si in alt timp mi-ar fi placut cu siguranta sa fac asa ceva…Dar poate vreunul din cititorii blogului se va lasa ispitit si, candva, ne va povesti.

I used to dream about the Great Wall as to an untouchable target.  Before 1989 we haven’t been allowed to travel much around, except to the former communist countries. My dream became reality last year. I visited the Badaling section of the wall, at one and a half hour of driving by bus from Beijing. In was a classic, organized trip to the wall and the Ming tombs, which was US$ 20 per person, lunch included. Still we have to pay for the cable 6.80 euros return ticket. It’s peanuts to see one of the wonders of the modern world! But you may reach Badaling also by taxi, from Beijing, negociating the fee down to 45 euros. The taxi stands there and awaits you till you visit the wall.

The Great Chinese Wall, with over 8000 km length, has 3 sections which may be visited: Mutianyu, Simatau and Badaling. Badaling means “the 8 proeminent peaks” and “bada” means “giving acces in every direction”. So you may understand the huge strategic importance of this part of the wall, which was “the key to Northern Beijing”, as they say. 2700 years ago, the Chinese soldiers used a fire and smoke system to send information and warnings about an enemy army approaching the wall. One fire/smoke meant 100 soldiers, 2 was for 500 soldiers and 3 for 1000 and more.

Up there it was an astonishing view: miles and miles of wall, like a huge serpent, going up and down. To the horizons, toward Mongolia, one may imagine the enemy armies coming toward the wall for a siege. But their effort was useless. Till one day, sometime, when whoever succeeded to climb the wall. And so starts its decay. Some segments have been renovated and included into the touristic circuits. Badaling was given for the public on 1957. On 1991, the Great Chinese Wall was entered into the UNESCO heritage.

It was very cold up there, a strong wind was blowing. A lot of people, mainly Chinese, taking photos and elbowing their ways up the hill. The higher point there is at 1015m altitude.

All in all, it was a great experience and a dream come true.