O dată în viață, China. ep.12 – Colegiul Imperial, Beijing

Guo Zi Jian, Colegiul Imperial, Scoala Fiilor Statului sau Scoala centrala, indiferent cum a fost numita, aceasta institutie de invatamant a fost cel mai inalt for de invatamant superior din China, incepand cu secolul al XII-lea si pana la sfarsitul dinastiei Qing (1911). Colegiul imperial a fost construit in 1308, dar in timpul lui Kublai Khan, in 1287, a aparut aici deja prima scoala . Desi construit in timpul dinastiei Yuan, marea majoritate a cladirilor din acest complex au aparut in timpul dinastiei Ming. Guo Zi Jian a indeplinit functia dubla de universitate nationala si de minister al educatiei. In zilele noastre, aici se afla Biblioteca municipala a capitalei.

Pentru a intra direct de pe strada, putem folosi poarta Ji Xian.

Aceasta ne va conduce prin prima curte interioara, spre o paiou cu glazura galbena, care dateaza din 1784.

Avand in vedere ca, in conformitate cu conceptia chineza, o scoala trebuie construita impreuna cu un templu, noi am patruns aici printr-o poarta laterala, dinspre Templul lui Confucius alaturat.

Pe teritoriul ocupat de scoala vedem, la mijloc, o insula inconjurata de un sant cu apa, pe care se afla constructia principala, o sala patrata, numita Bi Yong Dadian. In fata salii se afla frumoase arzatoare din bronz.

Patru poduri de marmora unesc insula cu zonele care duc spre locuintele studentilor. De balustrada care inconjoara elesteul atarna placute rosii, care par a fi elemente de identitficare dar, nefiind insotiti  de un ghid nu ne-a lamurit nimeni ce sunt de fapt si nici nu am gasit undeva vreo explicatie.

In sala Bi Yong Dadian, la inceputul domniei sale, fiecare imparat rostea un discurs pentru studenti. Inauntru aveau voie sa stea doar membrii familiei imperiale si ministrii. Trei persoane transmiteau apoi afara, pentru studenti si familiile acestora, ceea ce spusese imparatul. Unul dintre imparati, Qianlong a scris un poem cu ale carui versuri a fost ornat paravanul din lemn de santal din spatele tronului.

Faptul ca succesul la examenele imperiale deschidea drum spre o cariera publica si spre promovarea sociala este ilustrat de numarul impresionant de nume trecute pe stelele din curtea Templului lui Confucius.

Once in a Lifetime, China – 12th.ep. – Imperial College, Beijing
Guo Zi Jian or The Imperial College was the most important forum for higher education in China since its construction in 1308, till the end of the Qing dynasty, in 1911. Now it is the site of the Municipal Library. The most important structure is the square Bi Yong Dadian hall, where every emperor delivered a speech to the students, at the beginning of his reign.

O dată în viață, China. ep.11 Templul lui Confucius , Beijing

Kong Miao sau Templul lui Confucius din Beijing este al doilea templu confucianist, ca marime, din China. El se afla in cartierul Dongcheng, unde se poate ajunge cu metroul, statia Yonghegong. Pornind din aceasta statie se poate vizita si Colegiul Imperial, aflat langa Templul lui Confucius si templul lamaist. Templul se poate vizita intre 9-17. Biletul de intrare, comun si pentru Colegiul Imperial, costa 20 RMB, adica 2.30 euro.

Pentru ca nu era foarte departe de hotelul in care am stat, am preferat o plimbare pe jos. Mergem pe un bulevard circulat, de-a lungul caruia se insira case simple, cu un singur nivel, cu pravalii in care se vand – pe masura ce ne apropiem de templu – tot felul de lucruri care se aduc ofranda precum si multe tipuri de betisoare parfumate. Strada cu templul este perpendiculara pe bulevard si este impodobita cu o frumoasa pailou.

Nu este prea multa lume pe strazi si nici in templu. Grupurile de turisti vin aici abia in jurul orei 11, asa ca, daca doriti sa va bucurati de liniste in frumoasele curti interioare ale templului, veniti mai de dimineata. Cand sosesc turistii e galagie, inghesuiala si se fac mai greu fotografii. Noi am facut si excursii in grup dar am mers si singuri si am vazut diferenta…

Templul a fost construit in anul 1302. Rand pe rand, imparati din dinastiile Yuan, Ming si Qing au venit aici sa-si prezinte omagiile fata de marele om.

Cand intram in prima curte interioara patrundem intr-o lume plina de liniste, cu iarba verde, copaci infloriti, pavilioane viu colorate si un sir de stele funerare dedicate celor care au trecut cu succes examenele imperiale grele, care durau 3 zile si confereau statutul de functionar public. Stelele (monumente de piatra) sunt sprijinite pe bixi, animale fantastice din mitologia chineza, rezultate din incrucisarea dintre dragon si broasca testoasa. BiXi inseamna “al 6-lea fiu al dragonului”. In templu sunt 198 stele cu numele a 51624 invatati Jinshi.

poarta de intrare in templu
pavilion in prima curte interioara
BiXi
alt BiXi
statuia lui Confucius

Dupa cum poate stiti, Confucius (551.479 i.e.n.) a fost unul dintre marii filosofi ai lumii. Prin gandirea si actiunile sale a influentat puternic societatea chineza in primul rand dar si celelalte societati asiatice care i-au preluat invataturile. El a sustinut ideea de educatie pentru oricine, indiferent de bogatie, rang sau status si a deschis prima scoala privata din China. Se spune ca ar fi avut peste 3000 de discipoli, dintre care s-au remarcat 72, care au ajuns aproape de nivelul lui.

Patrundem in a doua curte prin poarta numita Poarta Marilor Realizari sau a Succesului, unde se afla expuse instrumente muzicale, tobe din piatra inscriptionate cu poeme cu teme de vanatoare, arme, etc.

In a doua curte interioara ne intampina copaci Wisteria infloriti.  Este originara din China dar creste si in Europa, inclusiv la noi in tara, chiar daca aici este folosit mai mult ca planta agatatoare si nu ajunge la acest statut impresionant de copac.

Se mai afla aici chiparosi, ienuperi si cedri seculari. Un exemplar interesant, de 700 de ani, este copacul numit Chu Jian Bai (copacul diavolului), legat de o legenda. Se spune ca un ministru din timpul dinastiei Ming a trecut pe sub el si copacul i-a agatat acoperamantul de pe cap si l-a aruncat jos. Deoarece se stia ca Yan Song este un ministru corupt, populatia a crezut in capacitatea copacului de a distinge intre bine si rau si i-a dat acel nume.

In Dacheng Diang, Sala Succesului  sau sala principala se afla instrumente muzicale si alte relicve. Ea pare mai mult un muzeu decat un loc de rugaciune. Atrage atentia tavanul casetat si pictat. Aceasta sala era de o importanta deosebita pentru studentii din alaturatul Colegiu Imperial. Confucius considera instrumentele muzicale ca fiind esentiale pentru auto-educare.

De la Templul lui Confucius am trecut alaturi, sa vizitam Colegiul Imperial, pe care il veti vedea maine.

Once in a Lifetime, China. 11th.ep. Confucius Temple, Beijing

Kong Miao or Confucius Temple in Beijing is the second confucian temple in the country. It is located in Dongcheng district and you may go by metro, Yonghegong station. From the same station you may reach Lama Temple and the Imperial College, which is visited together with the Confucius Temple. If you want to enjoy the silence and the nice interior courtyards, go early in the morning, as the tourist groups arrive around 11 o’clock. Admission is 2.30 euro for both objectives. You may visit between 9-17. 

As our hotel was not so far, we took a walk. It was a nice and sunny April morning, and it was interesting to be alone among Chinese people as few Europeans visit China that early in the year.

As you may know, Confucius was the greatest philosopher of Chinese antiquity, who put the basis of education. He sustained education for everyone, independent on wealth and rang or status. He opened the first private school in China and had over 3000 disciples. His ideas strongly influenced Chinese society. 

The temple was erected in 1302 and, during the time, emperors from the dynasty of Yuan, Ming and Qing came here to pay their respects to the great Confucius. In the yard there are 198 stelae, stone tablets, with the name of over 50000 students who passed the imperial exams to become Jinshi or public servants. Those stelae are erected on BiXi, a mythical animal resulted from a cross between a dragon and a turtle. The name means “the 6th son of the dragon”.  From the Confucius Temple we went nearby to visit the Imperial College, which I will show you tommorow.

O dată în viață, China. ep.10 – Muzeul Capitalei Beijing

As putea spune ca am ajuns la acest muzeu din intamplare. Venisem cu metroul 1 la statia Muxidi si aveam o bucata buna de mers pe jos pana la Templul Norilor Albi. Era o zi foarte mohorata si ploua destul de tare cand, la un moment dat, ne-a aparut in fata aceasta cladire moderna:

Muzeul Capitalei Beijing
Nu stiam prea bine ce era acolo. Mi-am amintit ca am vazut fotografia pe internet, pe cand ma documentam pentru excursie. Fiindca ploua atat de tare si mai aveam de mers pana la templu, am hotarat sa facem o oprire, poate mai trece ploaia. Ne-am apropiat si am citit pe placa de la intrare: Muzeul Capitalei Beijing. Singurul de acest gen pe care l-am vizitat este Muzeul orasului Viena.
Cladirea moderna m-a indemnat insa sa intram. Ulterior am aflat ca muzeul a fost deschis pentru public in aceasta locatie in 2006, dupa ce, timp de 25 de ani a existat la Templul lui Confucius. Prin mutarea in aceasta cladire, construita special pentru a fi terminata inainte de Olimpiada 2008, numarul exponatelor a crescut foarte mult, ajungand la 5622. Muzeul gazduieste expozitii permanente dar si temporare. Are 5 etaje la suprafata si 2 subterane. Holul imens in care am intrat are 2000 metri patrati si o inaltime de 34 m. Aici se afla o minunata pailou, poarta decorativa chinezeasca, pe care toti o fotografiaza. In subteran se afla magazine cu suveniruri. Este amenajat cu iarba si bambus, lasandu-ti impresia ca te plimbi intr-un parc.
pailou
holul principal
etaj subteran cu magazinul de suveniruri
etaj subteran, amenajat ca un parc
statuia lui Confucius
Muzeul poate fi vizitat de marti pana dumineca (inclusiv), intre orele 9-17. Biletul de intrare costa 30 RMB, adica ceva mai putin de 3.50 euro Daca ai timp la dispozitie, poti petrece aici o zi intreaga. Nu era si cazul nostru, asa ca am dat o raita, care tot ne-a luat vreo doua ore si jumatate, alegand ce ni se parea mai interesant.
Astfel, ne-am oprit mai intai la portelanurile antice din perioada diverselor dinastii:
Apoi, am trecut printr-o incapere care expunea haine imperiale, care aveau brodat pe ele atotputernicul dragon, simbolul imparatului:
Am fotografiat, pentru atmosfera, masa unui invatat de la curtea imperiala:
dupa care am admirat cateva vase pentru ars tamaie si alte incense parfumate, mai vechi si mai noi:
arzator pentru tamaie
Am zabovit mai mult in salile care expuneau statuete buddhiste antice, obiecte de o deosebita valoare, realizate din piatra, aur, metal si pietre pretioase:
Mai erau numeroase alte colectii de vazut, intre care cea de jad, dar nu mai aveam timp asa ca, cu parere de rau, am plecat. Eram insa bucurosi ca ziua ploiasa ne-a oferit o asemenea sarbatoare a sufletului.
Once in a Lifetime. 10th.ep. – Beijing Capital Museum
I may say that we visited the Beijing Capital Museum only by chance. We were on our way to the Temple of the White Clouds, when I saw this modern building. It rained heavily, so we decided to enter for a while. The amazing interior was revealed right from the beginning by the modern architecture. This building was finished on 2006. The museum has 5 stores on the ground and 2 underground. A number of 5622 items are exposed.  The reception hall is 2000 sq.m. big and 34 m height. There are  many antique collections to be seen but with a limited time at our disposal we concentrated on the porcelain antique collection, the imperial clothes collection, some incense burners, and then the wonderful antique Buddhist statues. We only stayed there two and a half hours but it was an amazing experience. You may go there by metro line 1, Muxidi station. Entrance fee is less than 3.50 euros. Visiting time: Tue-Sun – 9-17.

O dată în viață, China. ep. 9 – Liulichang, Beijing

Trecand prin hutong, am ajuns din Dazhilan in Liulichang sau Strada Culturala a Beijingului. Numele sau se refera la atelierele de tigla glazurata care existau in zona. Liulichang are o vechime de 900 de ani si era, in timpul dinastiei Qing (1644-1911), cea mai populara strada din oras. O multime de invatati ai vremii locuiau in imprejurimi si cei care veneau in capitala pentru a da examenele, in vederea acceptarii lor ca functionari publici, locuiau in hanurile de pe aceasta strada. In consecinta, cele mai multe pravalii vindeau “cele 4 comori ale studiului”: pensule pentru scris si pictat, batoane de cerneala, calimari si hartie pentru caligrafie si pictura traditionala. Mai tarziu au aparut si magazine de antichitati sau in care se vindeau lucrari caligrafice, portelanuri si obiecte din jad sau picturi, facand din Liulichang o zona frecventata de intelectualii vremii. Cca. 300 de magazine atrageau aici cumparatorii.

Se poate ajunge in aceasta zona si cu linia 2 de metrou, statia Hepingmen. Iesind la suprafata pe un bulevard, numit South Xinhua Street, se ajunge in curand in dreptul unei case bogat impodobite, de culoare predominant albastra. Strada perpendiculara pe bulevard, in partea dreapta este cea unde se vand antichitati. In stanga, Liulichang incepe cu o ceainarie, care isi atrage clientii cu un ceainic urias.

In zilele noastre mai sunt doar cca. 100 magazine, pe ambele segmente ale strazii: in est, cele cu antichitati, iar in vest cele care comercializeaza carti vechi, picturi si lucrari caligrafice, impreuna cu ustensilele necesare scrisului. Straduta este linistita, oamenii se plimba agale si sunt linistiti, nu galagiosi si agitati ca cei din Dazhilan. Strada are o alta atmosfera, parca te astepti sa apara in fata ta un functionar de stat in uniforma de epoca, ducand sub brat suluri cu caligrafii si in mana o calimara. Cladirile sunt renovate dar pastreaza ceva din atmosfera de altadata. Librariile abunda si sunt alaturate unor mici pravalii unde se vand masti traditionale, folosite in ceremonii sau pensule de diferite dimensiuni. Se pot achizitiona aici suveniruri dar preturile sunt mai piperate decat in alte parti. Magazinele sunt deschise intre orele 9-18 dar unele tin deschis pana mai tarziu.

Once in a Lifetime, China, 9th. ep. – Liulichang, Beijing
Liulichang or the Cultural Street of Beijing, came into existence 900 years ago. During the time of Qing dynasty, this was the place where the scholars lived and where those coming to the capital for the high exams, stayed at inns. Inteligentia has been atracted here as the shops were selling ” the four treasures for study”: writing brushes, ink sticks, ink slab and paper. There have been over 300 shops in the area. Now, only 100 remained. The tourists may buy pricey souvenirs here, like brushes or ceremonial masks.The street is parted into 2 segments: to the East, they are selling antiques, to the East, jade objects, paintings, brushes, masks, old books, pottery.

O dată în viață, China – ep. 8 – Dazhilan, Beijing

Dazhilan, sau cum este numit in dialectul din Beijing, Dashilar, este o zona comerciala veche de 600 de ani, care se intinde in sudul Pietei Tiananmen, dincolo de Poarta Qianmen. Numele sau vine de la Dashila, care inseamna “gard”. In timpul dinastiei Yuan (1206-1368) aici s-au ridicat garduri inalte pentru a putea feri zona de hoti. Aceste garduri functionau ca niste bariere, in cele doua capete ale strazii Dazhilan, care se inchideau noaptea, la o anumita ora si se redeschideau in zori. Strada insasi are o lungime de 200-300 de metri. Dazhilan este si numele unui intreg hutong, care mai exista inca aici, intre Dazhilang si Liulichang, desi in oras exista o multime de santiere de demolare a acestor cartiere cu case mici si sarace, pentru a face loc constructiilor noi si moderne.

In perioada dinastiilor Ming si Qing, strada Qianmen lega orasul interior, dinauntrul zidurilor, de cel exterior. Era atat de importanta incat pe ea se aflau cele mai de seama 6 ministere. Nici macar Wangfujing nu rivaliza cu ea. Conform statisticilor existente, sediul a 140 de asociatii mestesugaresti, asemanatoare agentiilor comerciale de astazi, se aflau in acest hutong. Dupa fondarea Republicii China, zona a intrat in declin.

Din spatele Portii Qianmen se vede o poarta chinezeasca frumos decorata, prin care se intra pe strada Qianmen, renovata recent, inainte de Olimpiada din 2008. Totusi, in aprilie 2009 cand am fost noi acolo, majoritatea magazinelor erau inchise, fara proprietari. O multime de localinici se plimba insa cu placere in zona, aici existand deja ceainarii, cafenele si restaurante. Un tramvai vechi, numit “Dangdangche” se plimba pe strada, gol, insotit de militari.

Poarta Qianmen, Turnul Arcasilor
poarta pictata prin care se intra pe strada Dashila
vedere spre Poarta  Qianmen de pe strada Dashilan
tramvaiul Dangdangche

Poti regasi aici ceva din atmosfera vechiului Beijing, deoarece cladirile au fost renovate pastrandu-se forma pe care o aveau in anii ’20-’30.

locuri de odihna, in forma tobelor traditionale

Strada Dazhilan este una plina de culoare. Turisti si localnici deopotriva vin aici pentru magazinele faimoase pentru marfurile pe care le vand. Unele dintre ele dateaza din secolul al XIX-lea, cum este si  magazinul Ruifuxiang, care vinde matasuri si blanuri, infiintat in anul 1832 sau Farmacia Tongrentang, in fata careia se afla doua animale fantastice, de piatra. Cladirea isi pastreaza forma arhitecturala originala. Gasesti de cumparat pe aceasta strada haine, pantofi, matasuri, obiecte din jad, ceai, masti, zmee, suveniruri. In zona se aflau insa si locuri de ditractie, precum Teatrul Guangdelou, construit in timpul dinastiei Qing (1644-1911).

magazinul Ruifuxiang
Farmacia Tongrentang
Teatrul Guangdelou
Strada freamata de viata intreaga zi. Chiar daca, cand am fost noi, nu erau prea multi turisti straini in Beijing (ma refer la caucasieni), exista numerosi chinezi care vin sa viziteze capitala si ei sunt la fel de curiosi ca si ceilalti. E dificil sa gasesti unghiuri din care poti fotografia fara ca sa-ti intre cineva in cadru! Noroc ca ei fiind mai mici de statura, puteam ridica aparatul deasupra capetelor lor.
Din strada Dazhilan, intri in hutong si strabati partea care leaga Dazhilan de o alta zona binecunoscuta, Strada Culturala Liulichang, despre care va voi povesti maine.
Once in a Lifetime, China – 8th. ep. – Dazhilan,Beijing
Dazhilan, or Dashilar in Beijing dialect, is a 600 years old commercial area of Beijing, situated at the South of Qianmen Gate, beyond Tiananmen Square. You may go there by metro line no. 2, Hepingmen station. Dashila means “big fence” and the name was given by the fences built to prevent theft in the area, during Yuan dynasty (1206-1368). Dazhilan is also the name of a whole “hutong”, a district of small, poor houses, which nowadays are demolated in most parts of Beijing to make place for new developments. The Dazhilan and Qianmen streets have been renovated during the last years. before 2008 Olympics. Last year, on April, when I was there, on Qianmen street most shops were closed and empty because they had no owners yet. The buildings have been renovated to look like in the ’20 – ’30. Even a “Dangdangche”, an old tram, was circulating on the street, with a police guard. A lot of shops are selling silk, shoes, tea, medicinal herbs, art works. It’s a very touristy zone but locals go also there, as some of the shops, from the XIXth century, are very renowned for the products they sell.

O dată în viață, China ep.7 – Piata Tiananmen, Beijing

Piata Tiananmen sau Piata Pacii Celeste, cu cele 440 ha ale sale, este cea mai mare piata urbana din lume.  Daca esti in Wangfujing, poti ajunge acolo pe jos, in cca. 20 de minute. Se poate ajunge si cu linia 1 de metrou, statia Tiananmen Est (116) sau Tiananmen Vest (117). Cele doua statii se afla la 5-7 minute distanta una de alta. Piata se poate vizita pana la ora 22.30 De obicei, este foarte aglomerata dar noi am ajuns acolo dupa-amiaza tarziu si nu era foarte multa lume.

In partea de nord a pietei se afla Poarta Tiananmen sau Poarta Pacii Celeste, construita in 1417, in timpul dinastiei Ming. Pe aici se intra in Orasul interzis dar pana in 1911 singurii care au putut urca in turnul portii au fost membrii familiei imperiale.

Poarta Tiananmen

Chiar in centrul pietei se ridica un obelisc de granit de 40 m inaltime, Monumentul Eroilor Poporului, construit intre 1952-1958 pentru a-i comemora pe toti eroii chinezi dinainte de instaurarea comunismului in China. Piatra sa de temelie a fost pusa de presedintele Mao, iar pe monument este gravat un citat din scrierile sale, “Eroii neamului sunt nemuritori”. Basoreliefurile care inconjoara monumentul sunt un rezumat al istoriei Chinei intre 1839-1949. In spatele sau se profileaza Marea Sala a Poporului, cladire ridicata in 1959, unde se tin congresele nationale ale partidului comunist.

Monumentul Eroilor Poporului
Marea Sala a Poporului

Vis-a-vis de aceasta cladire se afla Muzeul National al Chinei, infiintat in 2003, ca un amestec de muzeu de istorie si de istorie revolutionara.

Muzeul National al Chinei

Spre sudul pietei se afla Mausoleul lui Mao Zedong, terminat in 1977. El poate fi vizitat de marti pana dumineca, intre 8.30-11.30 si 14-16. Intrarea este libera.

monumentul din fata Mausoleului lui Mao

Asezata simetric cu Poarta Tiananmen, pe axa centrala a orasului, se afla Poarta Qianmen sau Zhengyanmen cum mai este numita, poarta principala care ducea odinioara spre Orasul interzis. Este una dintre cele 9 porti din zidul Beijingului istoric. Si ea a fost construita in secolul al XV-lea, in timpul domniei imparatului Yongle, din dinastia Ming, care a mutat capitala tarii de la Nanjing la Beijing.

Poarta Qianmen sau Zhengyanmen
 In imediata apropiere a pietei se afla Vechea statie de tren Qianmen, construita in 1903 in stil european. Recent renovata, ea adaposteste acum un muzeu al cailor ferate, un internet cafe, un food court si alte mici magazine.
Once in a Lifetime, China  ep. 7  Tiananmen Square, Beijing
Tiananmen Square, with its over 440 ha, is the biggest urban square in the world. Two ancient gates from Ming dynasty period, The Tiananmen Gate to the North and the Qianmen Gate to the South are bordering the square. Usually there are crowds there but we have been there late afternoon. The Monument of the People Heroes, The Great Hall of the People, Mao’s Mausoleum, The National China Museum are the buildings surrounding the square. Tiananmen lies on the central axis of the city, like the whole Forbidden City. In the neigbourhood it can be seen the Old Railway Station, built in 1903 in European style.

O dată în viață, China – ep.6 Wangfujing , Beijing

Wangfujing este, cel putin din punct de vedere comercial, inima Beijingului, prin cele 765 magazine ale sale. Ajungi aici usor, cu linia 1 de metrou, statia Wangfujing. Inca din timpul dinastiei Ming aceasta zona era dedicata activitatilor comerciale. Intreaga zona, masurand cca. 800 m, a fost transformata intr-una pietonala in anii 1999-2000.Am ajuns aici dupa ce, timp de 3 zile am vizitat monumentele vechi ale orasului precum si Marele Zid. Iesita la suprafata din statia de metrou, larga artera pietonala m-a impresionat, nu prin aglomeratia cu care ma obisnuisem deja, ci prin modernismul ei si prezenta aici a celor mai cunoscute branduri, pe care le poti intalni in orice capitala europeana. Stiam ca tara s-a modernizat mult dar nu ma gandisem la asta.

Primul magazin in care am intrat aici a fost o librarie uriasa – Xinhua, cu 7 etaje, una dintre cele mai mari din Beijing, in care se gasesc si carti in limbi straine.

Perpendicular pe artera principala se afla straduta culinara, deschisa toata noaptea, unde poti gasi tot felul de ciudatenii: scorpioni, gandaci, caluti de mare dar si porumb fript (5 RMB sau 0.57 euro) sau fructe zaharisite, pe bat, numite Tang hu lu (6 RMB sau 0.68 euro).

La un magazin, mare inghesuiala: promotie la tot felul de nimicuri care pot servi drept mici cadouri pentru colegi si prieteni: mici cutiute din portelan, bratari cu litere chinezesti, tricouri cu dragoni, etc.

Mancam in zona la un Mc.Donald’s. Un meniu cu 4 bucati de pui pane, cartofi prajiti si un pahar de Cola costa 24 RMB sau 2.70 euro. E plin de clienti, majoritatea tineri.

Mergand pe aceeasi strada, in directia Pietei Tiananmen treci pe langa Catedrala catolica Sf. Iosif. Conform wikipedia, initial, aici a fost construita de catre iezuiti o mica biserica, in 1653. Aceasta a fost la un moment dat distrusa, ca urmare a unor cutremure succesive, iar in 1904 a fost inaltata constructia actuala, in stil romanic.

Ceva mai incolo, cateva tarabe cu fructe, unele exotice. Cumpar capsuni mari, frumoase si niste piersici mici, turtite, din care vad pentru prima oara. In total, costa 5.70 euro, ceea ce mi se pare cam scump. Poate fiindca vanzatorul o rupea putin in engleza…

Nu mai mergem mult si ajungem in Piata Tiananmen dar despre ea, in alta postare.

Cei care nu au vazut inca si doresc,  pot vedea si alte postari ale mele din Beijing:

Ep.1 – Prima lectie de chineza la Beijing – postat la 17 august;
Ep.2 – Guijie Street – postat la 2 iulie;
Ep.3 – Gradina Botanica din Beijing – postat la 14 iulie;
Ep.4 – Fragrance Hill sau Dealul Inmiresmat – postat la 20 iulie;
Ep.5 – Jad, perle si cloissone – postat la 22 iulie

 

Once in a lifetime, China. 6th episode: Wangfujing, Beijing

Wangfujing is the heart of Beijing. It is a pedestrian (almost) road, full of modern shops, where you can find all the renowned brands. You may also find here one of the biggest bookshop in the capital. Near by is a famous  food street, opened all night, were you can try scorpions, insects or sea horses. But there are also a lot of candied fruits, called Tang hu lu, which are very good.

Those interested in China, may see also my other 5 posts from:

July,2 – ep. 2 – Guijie Street
July 14 – ep.3 The Botanical Garden in Beijing
July 20 – ep.4 – Fragrance Hill 
July 22 – ep.5 – Jade, Pearls and Cloissone
August, 17 ep.1 – First Chinese Lesson in Beijing

Cazare la Ohrid / Accommodation in Ohrid, Macedonia / F.Y.R.O.M.

Last year, on my way to Lefkada, Greece, I stopped 3 days in Ohrid, Macedonia /F.Y.R.O.M. Known as “the Jerusalem of the Balcans”, Ohrid, on Ohrid Lake, is a good place to spend a couple of days visiting the numerous basilics, churches, monasteries, museums, the antique theatre and fortress. It is said you may find one church for every day of a year! I do not know if this is real, but what I know for sure is that Ohrid is a charming place, with nice and friendly people. I will go there again one day.

Denumit si “Ierusalimul Balcanilor”, Ohrid atrage un mare numar de turisti atat prin asezarea sa pe malul lacului cu acelasi nume, mare cat o mare interioara, cat si prin numeroasele vestigii istorice si bisericesti. Se spune ca Ohridul are cate o biserica pentru fiecare zi a anului. Am povestit mai pe larg despre zabava noastra acolo in postari din luna august.

In Ohrid exista numeroase posibilitati de cazare: hoteluri, vile, pensiuni sau particulari care inchiriaza cate o camera, pe care ti-o ofera pe strada, imediat ce te-ai dat jos din masina. Eu am ales insa cazarea utilizand booking.com

Este vorba despre Vila Kale, in orasul vechi, construit in trepte, deasupra orasului nou. Este o afacere de familie, inceputa acum aproape 3 ani si condusa cu succes de doamna casei, Gordana Kovaceska, de profesie economist. Ca sa ajungi acolo trebuie sa intri prin poarta vechii fortificatii a tarului Samoil si apoi sa o iei pe o straduta, lasand in urma biserica St. Bogorodica Perivlepta (sec.13). In apropierea portii exista si o parcare, unde poti lasa linistit masina peste noapte, daca cele 3-4 locuri de parcare ale vilei sunt deja ocupate.

 poarta de intrare in orasul vechi
 intrarea spre Biserica Bogorodica Perivlepta
 partea din spate a vilei, spre teatrul antic
 privelistea de la geamul camerei

Gazdele sunt oameni primitori, cu care poti comunica in limba engleza. Vila este frumos asezata, avand la poalele ei vechiul teatru antic si pe culme, vis-a-vis, fortareata lui Samoil.

Pe stradute vechi, inguste, cu case intre care zaresti uneori o frantura din lac, ajungi in 10 minute in centru.

 arhitectura traditionala veche

Tot de la vila, ai aproape numeroase obiective: teatrul antic, fortareata, catedrala si multe biserici. Nu este departe nici locul de scaldat si plaja, care ofera si numeroase terase. Dupa cum se vede, totul este la indemana pentru suma de   euro/noapte/camera dubla. In camera ai frigider si aer conditionat, baie en-suite, iar pe coridor, chiar langa intrarea in vila, un computer conectat la internet iti sta la dispozitie ca sa-ti verifici mailurile sau sa-ti planifici urmatoarea excursie.

Kotor, Muntenegru / Kotor, Montenegro

Two years ago, a short stop to the walltown of Kotor has left me with some photos and the decision to go back there, someday, to stay longer and to explore. Kotor belongs to Montenegro, and can be reached from Dubrovnik, Croatia, by car or by bus (73 km). The Kotor Bay adds to the charm of the town. Little, narrow streets, many churches and palaces, terraces, are very inviting.

Din scurta oprire la Kotor, facuta in drum spre Budva, am ramas cu hotararea de a reveni in aceste parti pentru cateva zile, pentru a avea timp sa vizitez mai pe indelete acest mic oras fortificat din Muntenegru, asezat in Golful Kotor.

Ce m-a facut sa iau aceasta hotarare? Asezarea sa in golf si posibilitatea de a explora Fortareata Sf. Ivan, de unde banuiesc ca se deschid privelisti minunate asupra orasului si golfului. Zidurile sale au o lungime de 4 km si se ridica pana la 260 m deasupra nivelului marii (intrarea: 2 euro). Desi dealul era deja fortificat din timpul ilirilor, a fost nevoie de constructii si reconstructii succesive, intre secolele IX-XIX, pe masura ce se succedau stapanitorii locurilor: bizantinii, Republica Cattaro (de la care vine si numele Kotor, al orasului), Republica Venetia, otomanii, Napolean.

In oras se intra pe poarta principala, numita Poarta Marii. In afara de aceasta, exista inca doua porti: cea nordica si cea sudica, numita Poarta Gurdic. Aceasta este cea mai veche (sec. XIII) poarta, intarita la 1470 cu bastionul cu acelasi nume. Trecand de poarta, patrunzi imediat in Piata Vechii Primarii, unde te intampina Turnul cu Ceas (1602).

 Poarta Marii
 Bastionul Gurdic, langa poarta cu acelasi nume
 Piata Primariei Vechi
Turnul cu Ceas
 relief gotic in Poarta Marii

Oraselul are multe biserici ca Sf. Maria (construita in 1221 pe locul unei foste basilici), Sf. Luca (construita in 1195) cu elemente romanice si bizantine, Biserica Sf. Nicolai (inceputul sec. XX, Biserica Sf. Maria Tamaduitoarea (sec. XIII) si Catedrala Sf. Trifon (care este patronul orasului).

 Biserica Sf. Luca
 Piata Sf. Luca
 Biserica Sf. Maria
 Biserica Sf. Nicolaie
Biserica Sf. Maria Tamaduitoarea

Cateva palate mai vechi, reconstruite si ele in urma cutremurului din 1667 si apoi a celui din 1979, cand jumatate din oras a fost distrus, sunt presarate prin oras: Palatul Bizanti (construit in sec. XIV si reconstruit cu elemente baroc), Palatul Drago (construit in sec. XIV, cu ferestre gotice adaugate in sec. XV),  Palatul Pima (sec. XVI, cu elemente renascentiste si baroce), Palatul Grgur (sec. XVIII, azi sediul Muzeului Maritim).

Palatul Bizanti
Palatul Drago

Toate acestea, alaturi de farmecul teraselor, pietelor si al stradutelor inguste, ma cheama inapoi la Kotor pentru o vizita mai lunga.

Cavtat – sudul Croatiei / Cavtat – Southern Croatia

Cavtat is situated 20 km south-east from Dubrovnik. You can reach the town by car or by air, using the Cilipi airport, located at 3 km from Cavtat. The most important objectives are: the old town, a baroque church and a franciscan one, the Mausoleum built by the  wellknown sculptor Ivan Mestrovic in the cemetery, up the hill. A very nice promenade, full of caffes and restaurants invites the tourists to stay longer in this exquisite town from Sustjepan peninsula. Its history goes back to 6th century BC. The old historic books tell us about Ragusavecchia, the old name of Cavtat. It’s a very nice place for a wonderful vacation. Wouldn’t you agree?

Cavtat este cel mai sudic oras pe litoralul dalmat. Aici este, de fapt, locul anticului Epidaurus, fondat de greci in secolul VI i.e.n si devenit Epidaurum, sub stapanirea romana, care a dainuit pana la venirea slavilor si a avarilor, in jurul anului 620. Atunci, parte din populatie s-a refugiat la Ragusa, actualul Dubrovnik. In scrierile istorice, Cavtat este amintit drept Ragusavecchia, ceea ce indica relatia apropiata intre cele doua centre.

Noi am ajuns prima data acolo cu un vaporas, de la Dubrovnik (40 kn). Drumul, paralel riviera Zupa Dubrovacka, iti ofera ocazia sa vezi din larg toate micile localitati-statiuni care se insira pe coasta: Serebro, Mlini, Plat si sa admiri panorama Alpilor Dinarici. Cavtat se afla la cca. 20 km sud-est de Dubrovnik, drum care poate fi parcurs cu masina in mai putin de 45 de minute. De asemenea, la cca. 3 km de aici se afla aeroportul de la Cilipi, care deserveste Dubrovnikul, legatura cu aeroportul fiind asigurata de un autobuz.

aproape de Cavtat, se vede riviera Zupa Dubrovacka
 cu vaporasul, de la Dubrovnik la Cavtat
 Cavtat

In port, de-a lungul tarmului, o frumoasa promenada, cu pini si palmieri, cu numeroase restaurante si cafenele, invita turistul sa zaboveasca. De aici se organizeaza excursii la insulele mai apropiate: Elaphite si Mjiet.

 micul port Cavtat, in golful Luka
 promenada

Din port, urcand pe trepte de piatra, pe stradute inguste, te pierzi in orasul vechi, de un farmec aparte.

Cand ai ajuns sus, poti merge in cimitirul orasului, sa admiri Mausoleul construit in 1921 de sculptorul national Ivan Mestrovici, pentru bogata familie de armatori Racic. Constructia este in stil Art Nouveau si poate fi vazuta atat de pe mare cat si din diverse puncte ale orasului. Tot acolo, in apropiere, la Sv. Rok, exista o capela veche din secolul al XV-lea. In oras se mai afla o biserica baroc si una franciscana.

In jurul Peninsulei Sustjepan, pe care este construit orasul, numeroase plaje ascunse in golfuri pietroase, atrag iubitorii de soare si apa. Apusurile sunt minunate, vazute de aici. Cine nu doreste neaparat un loc foarte cunoscut sau aglomerat, poate petrece la Cavtat o vacanta minunata.

Ceea ce are deosebit Cavtatul este lumina blanda si apusurile minunate. Nu vi-ar placea un concediu aici?