Grădina japoneză din Viena / Japanese Garden in Vienna

In 2004 I have visited the Japanese garden in the Schonbrunn Park, in Vienna. You may find it near the Zoological Garden. Japanese gardens are designed to mirror nature. The two principal elements are simplicity and asymmetry. Water is an important feature, so, even in dry gardens, the sand or pebbles are racked in wave patterns. Plants, trees and rocks convey symbolic meanings. Pine and bamboo, for example, express longevity and endurance. Groups of rocks represent mountains or the seashore. In such a garden you will be in peace and dreaming. If you don’t believe me, you may try!

In Parcul Schonbrunn din Viena, despre care scriam ieri in postarea despre Palmenhaus, s-a amenajat acum cativa ani, in apropiere de Gradina Zoologica,  o mica gradina japoneza. Am vizitat-o si eu in 2004. Azi am scanat pozele facute atunci pentru a putea sa vi-o arat si voua.

Spre deosebire de gradinile europene, gradina japoneza este astfel proiectata incat sa reflecte natura. Principiile sale de baza sunt simplitatea si asimetria. Copacii, plantele si diverse elemente de structura, cum ar fi rocile, au sensuri simbolice. De exemplu, pinul si bambusul, deseori intalnite in gradinile japoneze, simbolizeaza longevitatea si rezistenta.

De asemenea, apa este importanta. Atat de importanta, incat chiar si in gradinile uscate, nisipul sau pietrisul este greblat in forma unor valuri, care sa simbolizeze apa. Exista iazuri si diverse tipuri de podete. Felinare de piatra impodobesc gradina japoneza. Grupuri de pietre simbolizeaza muntii sau tarmul.

In general, intr-o gradina japoneza, care te indeamna la liniste si visare, te simti bine, te impaci cu tine insuti. Daca nu ma credeti, puteti incerca!

Expozitie de sezon la Palmenhaus / Season Exhibition at Palm House

Schonbrunn Palace together with Schonbrunn park entered UNESCO heritage in 1996. While in Vienna, I visit often the Palm House, a marvellous Art Nouveau metal construction, the biggest in Europe of this kind. Sometimes there is a special exhibition there. It happened that 2 years ago it was an exhibition of Poinsettia (Christmas Star), which I went to see. The photo results are quite here.

La Viena, pe langa minunatiile oferite de Palatul Schonbrunn in sine, parcul alaturat (ambele au intrat in 1996 in patrimoniu UNESCO) ne ofera multe atractii de vizitat. Printre ele, sera numita Palmenhaus – cea mai mare din Europa – si Gradina Zoologica – cea mai veche din Europa (1752).

Sera a fost proiectata de Franz von Segenschmidt in 1882, la solicitarea imparatului Franz Joseph I. Este un obiectiv arhitectonic de prima marime, construit in Jugendstil (Art Nouveau), atat de popular in Viena. Constructia din metal are o lungime de 111 m, latime de 28 m si inaltime de 25 m. Interiorul, cu temperaturi tropicale si umiditate foarte ridicata, este impartit in zone de clima si prezinta plante specifice acestora. In interior se gasesc si voliere cu pasari deosebite. Din loc in loc, banci, pe care te poti odihni. Este multa liniste aici. Doar trilul pasarilor sau susurul vreunui bazin cu apa. De aceea, multi locuitori ai zonei respective obisnuiesc sa mearga acolo sa se destinda.

Orele de vizita sunt vara intre 9.30-18 (mai-septembrie) si intre 9.30-17, iarna (octombrie- aprilie). Intrarea costa 4 euro pentru adulti si 2.50 euro pentru copii. La Schonbrunn se ajunge cu linia nr. 4 de metrou, statia Schonbrunn. Parcul se afla in spatele palatului. Pentru cunoscatori, exista si o intrare laterala in parc, foarte aproape de sera, din cartierul Hietzing.

Am fost in acest parc de foarte multe ori, asa ca il cunosc in trei anotimpuri, mai putin toamna – spre regretul meu. De multe ori in aceasta sera se organizeaza expozitii speciale. Asa a fost si acum 2 ani cand ma aflam la Viena intre Craciun si Anul Nou. Era o expozitie de Poinsettia sau “steaua de Craciun”, Weinachtstern in limba germana. Fiind si mare amatoare de flori, m-am dus sa o vad. Am selectat unele fotografii din multele pe care le-am facut atunci si vi le daruiesc.

Viena asteapta Craciunul / Vienna Awaits Christmas

Today I want to show you how nice is preparing Vienna for Christmas. I will not write about the Christmas fairs, not today. I will only emphasized on the street decorations and the way the shops are adorning their windows or entrances in order to attract more clients but also to contribute to the great atmosphere in the city. Advent will start in 2 weeks from now and the fairs will open too. We are already eager and slowly, enter in the general atmosphere.

Nu va grabiti sa credeti ca voi scrie despre pietele de Craciun din Viena. Nu, nu acum. Azi vreau doar sa va arat cat de frumos se impodopeste capitala austriaca cu aceasta ocazie. Caci nu este vorba doar despre nenumaratele piete in care toti ne bucuram sa mergem, ci si despre felul  in care isi decoreaza strazile, vitrinele si intrarile magazinelor. O atitudine schimbata a oamenilor, febra cumparaturilor, standurile unde se vand castane si cartofi copti sau vin fiert, toate contribuie la crearea unei atmosfere speciale, de asteptare, cand primii fulgi se simt in aer si sunt gata sa cada. Din multe locuri se aud colinzi, mai ales austriacul, magicul “O, Tannenbaum”, devenit de multa vreme universal (O brad frumos).

stand cu castane coapte

Multe becuri ard pe strazile Vienei in aceasta perioada. Ca peste tot, centrul este privilegiat dar nici alte strazi nu sunt uitate. Oricum, orasul mai are si alte “centre” decat cel vechi, traditional. In buricul targului, Am Graben, in apropiere de Biserica Sf. Stefan, se aranjeaza in fiecare an o asa-numita Adventkranz. Este un obicei catolic, preluat in ultimii ani si la noi, fiindca comerciantii si-au dat seama ca este ceva ce se poate vinde bine. In esenta, este vorba despre o coronita pe care sunt fixate 4 lumanari. Incepand cu 4 saptamani inainte de Craciun, se aprinde cate o lumanare noua in fiecare dumineca, astfel incat in seara de ajun se aprinde a 4-a, acum arzand impreuna toate cele 4 lumanari. S-ar putea sa existe si o baza religioasa a acestui obicei dar eu nu o cunosc. Stiu insa obiceiul din familie si l-am pastrat si eu. Coronitele pot fi din orice material si impodobite in mod divers. Aranjamentul clasic este cu crengute de brad, verzi si lumanari mai mici, groase, rosii. In fapt insa, se pot folosi lumanari de orice culoare, inclusiv aurii sau argintii. Ei bine, o asemenea Adventkranz uriasa este aprinsa si Am Graben, ca sa se bucure toti de ea. Anul acesta Adventul incepe de azi in doua saptamani. Deci, in 5 decembrie se va aprinde prima lumanare.

 Am Graben, ziua
 Am Graben, seara
 Adventkranz Am Graben
 Mariahilferstrasse
 in apropierea Operei
 intrarea pe Karntner Strasse
 pe Karnter Strasse
 pe Mariahilferstrasse

Magazinele nu se lasa nici ele mai prejos. In vitrine, la intrare sau chiar pe intreaga cladire, se pun tot felul de decoratiuni, care de care mai atragatoare, care sa le aduca cat mai multi clienti dar, in acelasi timp sa contribuie la atmosfera orasului. Fie ca este vorba despre moda sau chiar despre o cofetarie, nimeni nu vrea sa ramana pe dinafara. Asa este si cazul Cafenelei Demmel, cea mai scumpa din Viena, care are o traditie de peste 200 de ani. Imparateasa Sissi era indragostita de viorelele zaharisite produse aici (mici bomboane cu aceeasi forma si culoare violet). De altfel, la Demmel totul se face inca dupa retete traditionale. Cofetaria a fost infiintata in 1785 de catre Ludwig Dehne, cofetar din Wurttenberg. Succesorii sai au vandut-o lui Cristoph Demmel si de atunci a luat un avant deosebit, devenind furnizor imperial. In prezent, are filiale la Salzburg si New York.

 in galeria din Hundertwasser Haus
 idem
 pe strada, varza decorativa
 galeria unui mall
 in mall
 idem
 la Demmel in vitrina, bomboane de sezon
 Am Graben

Daca va place cum s-a impodobit orasul, agentiile de turism fac excursii speciale la Viena in aceasta perioada asa ca puteti merge sa va convingeti de atmosfera sa speciala.

Alhambra

Alhambra, together with the Great Mosque in Cordoba are the most important examples of islamic art in the world. Alhambra is a complex of buildings and  gardens developed during a period of over ten centuries. Water abundance, flowers and trees, a lot of windows to permit cooler air to circulate among the buildings are characteristics of islamic constructions. The great varieties of styles, architectural details and, most of all, the Lions Courtyard made the fame of Alhambra. Granada, the last resistance place of the Moors in Europe, has gained the right to such a beauty like Alhambra. Together, they are part of UNESCO heritage. I have to apology for the quality of the photos. I scanned clasical paper photos, as they have been made more than 10 years before. My intention was that my fellow countrymen, who didn’t visit Granada and Alhambra, should have at least an ideea what it is all about.

In Granada, spre Alhambra urci pe o straduta intesata cu mici magazine cu suveniruri. Este bine sa te documentezi inainte cu privire la categoriile de bilete existente, ca sa sti ce sa alegi. Astfel, exista bilete pentru zi sau pentru seara, cele de zi fiind si ele de doua feluri: pentru dimineata sau pentru dupa-amiaza. Si unele si altele costa 12 euro/persoana. Exista si bilete pentru vizitarea numai a gradinilor (6 euro) sau tururi complete, cu transport asigurat de la si la hotel si ghid insotitor (46 euro). Mai trebuie sa stii ca se plateste doar cash. Se pot insa comanda bilete si pe internet. Atentie la intervalul inscris pe bilet pentru vizita in Palatele Nazrizilor. Daca se depaseste acest interval, nu se mai poate beneficia de ea. S-a luat aceasta masura pentru ca exista o capacitate limitata la 300 persoane pentru primirea vizitatorilor.

Imi cer scuze de la inceput pentru calitatea fotografiilor care sunt scanate de pe unele clasice, mai vechi de 10 ani. M-am gandit insa ca pentru cei care nu ati vizitat Granada si Alhambra, ele va pot da totusi o idee despre ce inseamna ele.

Cine nu s-a documentat inainte, ar putea crede ca Alhambra este un palat reprezentat de o singura cladire. Ea este insa un intreg complex de cladiri, dezvoltat pe o perioada de zece secole!

Initial, a fost o fortareata cu rol  militar de aparare. Pentru a o vedea, patrundem pe Torre de la Justicia (Poarta Justitiei), una dintre principalele porti ale complexului, construita de catre Yusuf I in secolul al XIV-lea si numita Bib Axarea. Imediat dupa ce trecem de ea, vedem Gradina Adarves, care duce spre Alcazaba (Fortareata). Initial, gradina s-a numit Gradina Poetilor.

 Torre de la Justicia
 Jardin de los Adarves

Fortareata, numita de arabi Al-Qasbah si devenita in versiune spaniola Alcazaba, avea inital 24 de turnuri, din care s-au mai pastrat doar cateva. In general, din aceasta parte au ramas doar ruine. Cel care a construit turnurile a fost intemeietorul dinastiei Nazrizilor, Ibn Al-Ahmar. Aceasta dinastie a pastrat puterea in zona in perioada 1232-1492. De sus, de la fortareata, construita in punctul cel mai inalt al dealului Sabika, se deschide o panorama frumoasa spre cartierul Albaicin.

 Alcazaba
vedere spre Albaicin
In apropiere de Poarta Justitiei se afla Stalpul si fantana regelui Charles al V-lea, construita in 1554 de catre arhitectul Pedro Machuca. Se crede despre Machuca, pictor si arhitect spaniol, ca ar fi lucrat in atelierul lui Raphael si ca a fost influentat in arta si de catre Leonardo da Vinci. De altfel, i se atribuie si unele fresce de la Vatican.

Inconjurat de ziduri rosii, complexul Alhambra poate fi vazut din mai multe locuri din oras. De altfel, Al Hamra inseamna in araba “castelul rosu”. O abundenta de apa, prezenta prin bazine si fantani, o multime de flori si arbori, multe ferestre, fac ca aerul sa fie mai racoros, toate acestea fiind caracteristici ale gradinilor si constructiilor arabe.

Palacios Nazaries (Palatul Nazrizilor), Mexuar, Serallo si Haremul, reprezinta capodopere arhitecturale cu multe incaperi si curti interioare. Palatul Mexuar a fost construit in 1319 de catre Ismail I. Incaperile sale erau folosite pentru activitati privind administrarea regatului si erau locul in care emirii se intalneau cu ministrii lor. Dantelaria peretilor, stucatura, stalagmitele, coloanele subtiri si arcadele in forma de potcoava, versurile din Coran si cele ale unor poeme care, impreuna cu placile de faianta pictate, impodobesc peretii, fac din aceste palate locuri demne de un rege.

 Mexuar
 Mexuar, Curtea Machuca
 Mirador Daraxa

In mijlocul Haremului se afla vestita Curte cu Lei, care face faima Alhambrei. In 1378, sultanul Muhammed al V-lea a poruncit construirea unei fantani, sprijinita pe 12 lei. In jurul ei este gravat un poem al poetului Ibn Zamrak, in care este preaslavit sultanul si frumusetea gradinii. O galerie deschisa, sprijinita pe 142 coloane cu arcuri in forma de potcoava, impodobite cu stalactite, accentueaza gratia si frumusetea curtii.

Partea mai noua a Alhambrei, Palatul lui Charles al V-lea, este tot opera lui Pedro Machuca. Constructia sa  a inceput in 1526 si s-a terminat in 1650. Acum ea adaposteste Muzeul Alhambrei si tot aici se desfasoara festivaluri anuale de muzica si dans. Imediat dupa palat, trecem prin Puerta del Vino (Poarta Vinului), una dintre cele mai vechi constructii existente. Acum ea pare izolata dar a facut parte dintr-un grup de constructii.

Palatul lui Charles al V-lea
Puerta del Vino
Minunatele gradini Generalife, bazate pe o idee a lui Mohammed al III-lea s-au numit mai intai Jannat al-Arif, adica Gradina Arhitectului. Patio de la Acequia este considerat cel mai bun exemplu de gradina maura. Desi s-au facut modificari in secolele al XVI-lea si al XVII-lea, Generalife sunt considerate cea mai veche gradina in stil maur inca in existenta. Daca la aceasta adaugam ca Alhambra, impreuna cu Marea Moschee din Cordoba sunt cele mai bune exemple de arta maura din lume, ne dam seama ce comori nepretuite are Granada. De aceea orasul, impreuna cu Alhambra, au fost trecute in tezaurul UNESCO.
 Patio de la Acequia

Granada

I arrived in Granada during Corpus Christi Festival and so I had the chance to see all those beautiful and colourful dresses, to see the flower altars and the dances on the streets. I even have seen the toreadors coming out from their hotel to go to the bullring. Granada is a beautiful Andalusian town with much to offer for tourists. I’ll post about Alhambra tomorrow.
* Photos are scanned after paper photos.

Am nimerit in Granada intr-o zi a Festivalului Corpus Christi, la sfarsitul lunii mai. Aceasta este, de altfel, cea mai buna perioada pentru vizitarea orasului. Vara temperaturile urca la 35-40 grade.

Granada este o asezare straveche, din timpul iberilor. Dupa infrangerea vizigotilor, la 711, asezarea cade in mana maurilor, care o numesc Gbarnatha. Ei sunt cei care au construit castelul de pe dealul Alhambra. In 1238 devine centrul regatului de Granada. Regii catolici, Ferdinand al II-lea si Isabela I cuceresc acest teritoriu. Incepand cu stapanirea catolica, aspectul asezarii se schimba, construindu-se cladiri in stil gotic si renascentist. Dupa o perioada de decadere, in secolul al XVII-lea, urmeaza renasterea sa, in secolul al XIX-lea, cand Granada este plina de artisti platici, muzicieni, porti si arhitecti. In istoria Spaniei, Granada reprezinta ultima reduta maura.

Orasul este asezat la poalele Muntilor Sierra Nevada si are o populatie de peste 345000 locuitori. De la Madrid, se poate ajunge acolo cu autobuzul (415 km). Drumul dureaza 5 ore si costa 13 euro.

Festivalul Corpus Christi este, in primul rand, o sarbatoare religioasa catolica care insa, in timp, a fuzionat cu fiesta (feria) anuala locala. El are loc la 60 de zile dupa lunea Pastilor, deci are o data variabila. Sarbatoarea tine o saptamana intreaga. Cu acest prilej, la colturile strazilor se amenajeaza asa-numitele “casetas”, un fel de altare din flori, minunat lucrate. Oamenii se aduna in grupuri pe strazi, povestesc, danseaza dansuri sevilliene, mananca si beau la punctele stradale special amenajate. Doamnele si domnisoarele imbraca minunatele costume andaluziene, care pot fi admirate peste tot. Centrul orasului debine extrem de aglomerat in aceasta perioada.

Tot cu aceasta ocazie, sosesc in oras toreadori renumiti pentru a participa la corride. Arenele traditionale sunt constructii rotunde, inspirate din amfiteatrele romane. In Granada, arena pentru luptele cu tauri (Plaza de Torros) a fost inaugurata in 1928 si are o capacitate de 14500 spectatori. In anii ’90, ea a fost transformata intr-un foarte animat centru al vietii de noapte, cu restaurante, baruri si taverne. Totusi, ocazional, se mai desfasoara aici cca. 20 de corride pe an. Participantii la corride sunt iubiti de public, asteptati, aplaudati si aclamati. Asa am avut si eu ocazia sa vad, intamplator, cativa pe cand ieseau din hotelul unde erau cazati pentru a se deplasa la arena. Personal, nu aprob corrida, ea fiind, in opinia mea o lupta inegala cu un animal deja handicapat, prin durerea impusa de infigerea acelor mici sulite in spinarea sa. In prezent, in Spania exista un val de opinie foarte hotarat pentru interzicerea lor totala. Totusi, m-am bucurat ca am putut fotografia acele frumoase costume colorate.

Catedrala din Granada, pe Gran Via de Colon 5, inceputa in 1521 si terminata in 1714, este prima catedrala cu arhitectura renascentista din Spania. Aceasta linie i-a fost data in 1563 de catre Diego de Siloe. Intrarea in catedrala costa 3.50 euro. In aripa sa de sud, intre 1506-1521 s-a construit Capilla Real sau Capela regala, loc de inmormantare a celor doi regi catolici care au comandat constructia si nu numai. Monumentele lor funerare au fost construite de sculptorul florentin Domenico Fancelli, din marmora de Carrara. Si la capela intrarea costa 3.50 euro.

 Catedrala, vazuta dinspre Piata Pasiegas
intrarea la Capilla Real
Intre Catedrala si Piata Bib Rambla se afla Alcaiseria, numita si Zoco sau piata araba. Numele inseamna “casa lui Caesar” si este o recunoastere a faptului ca imparatul Justinian a acordat maurilor dreptul de a fabrica si vinde aici, matasea. Daca in trecut aici era un bazar mare si intins, acum a ramas o strada turistica, plina de magazine de suveniruri foarte scumpe, comparativ cu alte locuri din oras. Printre altele, se gasesc aici si multe marfuri marocane. Locul merita insa o plimbare.
Tot in centru, in spatele Primariei, se afla cel mai vechi monument arab ramas in picioare in acest oras care, din punct de vedere arhitectonic, este un amestec de crestinism, iudaism si mahomedanism. Este vorba despre Corral del Carbon, construit in secolul al XIV-lea, in timpul stapanitorului Yusuf I, ca depozit de marfuri si han pentru negustori. In secolul al XVI-lea, crestinii au adaptat curtea interioara vasta pentru spectacole. Monumentul poate fi vizitat de luni pana vineri, intre 9-19 si in weekend intre 10-14. Intrarea este libera.

Nu trebuie sa uitam nici ca aici, la Granada, s-a construit in anul 1531 o universitate care numara acum peste 60000 de studenti si este a treia universitate din Spania. Ea continua traditia instituita de Yusuf I, care a ordonat construirea unei madrase in Granada, la 1349. Cladirea acesteia a ramas in uz pana la 1500.

parcul si biserica din apropierea rectoratului Universitatii din Granada

curtea interioara a Rectoratului universitatii

Desigur ca pentru multi, Granada inseamna in primul rand Alhambra dar despre ea, in postarea de maine. Pentru ea dar si pentru toate celelalte cladiri pe care le detine, Granada a fost cuprinsa in patrimoniul cultural UNESCO.

Canary Wharf, Londra

Canary Wharf is a modern financial district in East-End London. Over 90,000 people work there and the place is overcrowded during late afternoon, when they are going home. The tallest building in UK and the 5th in Europe can be seen here. There are also restaurants, pubs, shops. It’s a very energetic place.

Canary Wharf este al doilea centru financiar al Londrei, dupa traditionalul City of London. In prezent, aici muncesc peste 90000 de oameni, lucru care devine vizibil daca te afli in statia de metrou cu acelasi nume la ora de iesire de la serviciu. Noi a trebuit sa lasam sa treaca 3 garnituri de tren pana ne-am putut urca. Aici se poate ajunge cu linia de metrou Jubilee sau cu DLR (Docklands Light Railway).

Canary Wharf se afla in East-End-ul londonez, pe Insula Cainilor (Dogs’ Island). Initial zona se numea Rum Quay si era destinata comertului cu India. Dupa cel de-al doilea razboi mondial, aici se descarcau marfuri aduse de pe coastele Africii si din Insulele Canare, al caror nume este legat de caini (latinescul canis). Perioada de apogeu a insemnat manevrarea a cca. 60 milioane de tone de marfuri, anual, in anii ’60.

In anul 1981, sub conducerea controversatei Doamne de Fier, premierul Margaret Thatcher, a inceput revitalizarea zonei. Se pare ca ideea a apartinut Presedintelui de la Credit Suisse First Boston care, in timpul unui pranz servit pe cand vizita Docklands, a comparat zona cu cea similara din Boston. Constructiile propriu-zise au inceput in 1988 si in 1991 s-a terminat prima etapa. Se construise deja, in One Canada Square, cladirea cea mai inalta din Anglia – Turnul Canary Wharf sau al lui Cesar Pelli. Unii spun ca are 235 m, altii 244 m. Eu nu am putut verifica cine are dreptate. Nu se poate urca in acest turn,asa cum ar dori orice fotograf amator. Oricum, turnul este al 5 lea, ca inaltime, din Europa.

One Canada Square
 turnul Canary Wharf

Un adevarat complex de zgarie-nori a fost construit aici. In 2001 au fost terminate HSBC Tower si Citygroup Centre. Toate aceste cladiri adapostesc birouri, sedii de mari companii sau banci. La parterul multora si in statiile de metrou se afla restaurante, puburi, magazine.

Desi, la prima vedere, ai putea avea impresia ca este un loc rece, neprimitor, de sticla si beton, gasesti intre zgarie-nori mici oaze de liniste si verdeata, unde poti sta sa te odihnesti pe o banca, ascultand susurul apei.
Daca ati epuizat celelalte obiective din Londra, abateti-va si aici, pentru o schimbare.

Southwark, Londra

In a gloomy day we visited Southwark, in South-East London, to see the Millenium Bridge. It was a very good spot for taking photographs because there were there Tate Modern, Globe Theatre, St. Paul’s Cathedral and many of London Bridges. The weather was rainy and clouded, so we head to the metro again, to return in Central London.

Ne-am dus in Southwark fiindca am vrut sa vad mai de aproape Millenium Bridge. Cand am iesit din moderna statie de metrou  ne-am trezit intr-un fost cartier muncitoresc, cu puburi si cladiri industriale. Intre ele si The White Hart, fosta statie de diligenta pe drumul Londra – Brighton din secolul al XVI-lea si transformata apoi in han la 1753. Alte puburi din zona pot fi gasite pe internet, recomandate pentru decorurile diverse: The Ring (o lume a boxului), Lord Nelson (legat de personalitatea amiralului), The Union Jack (cu toate jocurile vechi, specifice unui pub).

Indreptandu-ne spre Tamisa, vedem vechi cladiri industriale, monotone dar si unele cladiri noi, moderne, care mai invioreaza aspectul cartierului.

Chiar pe mal se afla Tate Modern, muzeu de arta, deschis tot intr-o fosta centrala electrica. Oare noi de ce nu putem folosi aceste cladiri si le lasam sa cada in paragina? Cu talent si imaginatie, iata ce a iesit:

Cred ca e inutil sa spun ca vremea nu era prielnica fotografiilor, se vede! Era o zi mohorata, innorata si, din cand in cand cu ploaie adica, cum spun englezii, gloomy. Asta nu ii impiedica insa pe oameni sa iasa la plimbare, chiar si impreuna cu cainii lor.

Chiar in dreptul lui Tate Modern, Millenium Bridge, cosntruit impreuna cu Millenium Dome, pentru a sarbatori intrarea intr-o noua era a omenirii, ne leaga de Saint Paul’s Cathedral.

Acesta nu este insa singurul pod care se poate admira de aici, de pe chei. Pe langa poduri, sunt si cateva cladiri care atrag atentia.

Nu departe de locul in care ne aflam putem vedea si celebrul Globe Theatre, loc de desfasurare a companiei Shakespeare, construit in secolul al XVI-lea.

De aici, ne intoarcem la statia de metrou pentru a reveni in centrul Londrei.

Les Grands Magasins

The famous La Fayette Galeries in Paris, attracted me like a magnet because of the Art Nouveau Dome, constructed in 1912. An admirer of this style, I am looking for it everywhere I go. In Paris, it mingled with the enchanting Christmas atmosphere, created by the huge fir tree and the traditional decorations. Not far away is another famous store: Printemps. Isn’t it tempting a visit to Paris?

Celebrele Galerii La Fayette din Paris, care ocupa trei cladiri in spatele Operei Garnier, pe Bv. Haussmann, au fost inaugurate in 1893 si au devenit foarte repede visul oricarei femei iubitoare de moda si shopping, calitate pe care si-o mentin si astazi.

Pe mine m-au atras aici domul si scarile construite in 1912, in stil Art Nouveau precum si minunata atmosfera de Craciun, intretinuta de decorarea speciala a spatiului. Bradul urias, frumos impodobit, care se inalta semet spre superba cupola colorata, sustinea aceasta atmosfera. In timp ce in raioanele de la parter clientele se buluceau la posete sau pantofi, faceam o fotografie dupa alta, dorind sa iau cu mine, acasa, cat mai mult din ceea ce vedeam.

Nu am facut nici un secret din pasiunea mea pentru Art Nouveau, pe care il caut pretutindeni unde stiu ca il pot gasi. La La Fayette asteptarile mi-au fost pe deplin rasplatite. Poate eu sunt subiectiva dar daca am avut sau nu dreptate sa ma entuziasmez, va las sa apreciati singuri.

La Fayette nu este insa singurul magazin renumit din zona, a carui cladire este Art Nouveau. Doar putin mai incolo este la fel de cunoscutul Printemps, inaugurat in 1866.

Ce ziceti, va tenteaza sa dati o fuga la Paris?

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Vysehrad

A less touristic part of Prague is Vysehrad. We walked there in a cold and bright March day. The ruins of the tower, were Lybuse’s Bath is, the church of St. Peter and Paul, the medieval Rotonda, the casemats and the beautiful park, all made our day. At the foot of the hill, we saw a real Art Nouveau exhibition, formed by the beautiful houses. There is also the Dancing House, built by ING, near a house which was co-owed by Havel, the former President.

O parte mai putin turistica a Pragai este Vysehrad. Cred ca aici ajung mai ales cei care stau mai multe zile in capitala ceha sau care au vizitat orasul de mai multe ori. De ajuns, se ajunge usor, fie luand  metroul linia rosie C, coborand la statia Vysehrad si urmand indicatorul “K Rotunda”, fie cu tramvaiul7,8 sau 24 pana la Albertov sau 3.7.17 pana la Vyton si urcand apoi pe strada Vratislavova spre biserica care se vede chiar deasupra. Pentru cei care vor sa se plimbe, pot veni pe jos, dinspre Podul Carol, cam 35-45 minute.

Noi am ales tramvaiul dar am coborat mai devreme, vazand frumusetea de case pe langa care treceam. O intreaga expozitie Jugendstil/ Art Nouveau. Eram pe malul Vltavei si, desi era cam innorat, privelistea merita toti banii! Am dat aici si peste Tancici dum sau Casa dansatoare, despre care puteti afla detalii aici: http://www.galinsky.com/buildings/dancinghouse/index.htm

Casa dansatoare

Urcam  spre Biserica Sf. Petru si Sf. Pavel. Aici, la Vysehrad este locul in care s-au asezat primele triburi slave. Insasi numele locului inseamna  “Castelul/cetatea de pe inaltimi”. Vratislav al II-lea a fost primul rege care a locuit aici, construindu-si resedinta in secolul al XI-lea. Frumoasele legende despre Libuse, “mama” cehilor, intemeietoarea dinastiei Premyslizilor, au loc de actiune aici. Ajunsi sus pe deal vedem frumoasa panorama a orasului. Acolo, in acele ruine ale unui vechi turn de aparare se spune ca ar fi fost baia Libusei. Ea se scalda acolo cu iubitii sai, pe care ii arunca apoi in Vltava. Charles al IV-lea a introdus regula ca fiecare rege al Bohemiei sa urce la Vysehrad cu o zi inaintea incoronarii. De asemenea, a dispus reconstruirea bisericii, deoarece in 1420, la rascoala husitilor, cand regele Zikmund a fost infrant la Vysehrad, toate cladirile de acolo au fost demolate.

 ruinele cu baia Libusei

Parcul de langa biserica se pare a fi fost locul castelului care a existat aici, din care nu au ramas insa urme. Exista acolo un grup de patru grupuri sculpturale, apartinand sculptorului J.V. Myslbek, care le-a creat intre 1889-1897 special pentru a fi expuse pe Podul Carol. Unul dintre ele ii reprezinta pe Libuse si sotul ei, Premysl.  In 1945 au fost aduse sus, pe Vysehrad.

 Libuse, cu sotul ei Premysl
Biserica Sf. Petru si Sf. Pavel a fost construita in secolul al XI-lea, din ordinul lui Vratislav al II-lea. In 1895 a fost reconstruita in stil neogotic.
 detalii fatada biserica
Parcul care inconjoara biserica se trezeste la viata. E inca primavara, devreme, abia martie dar ziua rece si insorita a scos la plimbare mai multi praghezi. Trecem pe langa Rotonda Sf. Martin, cea mai veche biserica intacta din Praga (secolul al XI-lea). Ea este inchisa aproape permanent, servind doar ca si capela pentru cimitirul alaturat.
S-au pastrat cateva porti de intrare in cetate, cum ar fi si Poarta Leopold, prin care trecem si noi, in drum spre metrou. Se vad urmele fortificatiilor din timpul lui Charles al IV-lea precum si ale citadelei baroc, construita de Ferdinand al III-lea, in secolul al XVII-lea.
Curand ne apropiem de o zona cu constructii noi si ajungem la statia de metrou. De la antichitate la evul mediu si apoi in modernitate, a fost o plimbare mai deosebita azi si frumoasa.

 

 

 

 

 

Udine

With little time to visit when in Udine, I still managed to see the most important parts of the town like: Piazza della Liberta with two palaces (Loggia del Lionello – today the City Hall, and Porticato di San Giovanni), the Chiesa Santa Maria del Castello, up the hill and the Duomo (the Cathedral). On my opinion, Udine deserves at least a short stay of 2-3 days.
Note: for travels older than 5 years I have to scan clasical photos.

Udine se afla in nordul Italiei, intre Trieste (75 km) si Venetia (127 km). Desi mai mic decat Verona, de exemplu, Udine (peste 100000 loc.) poate fi luat in considerare pentru un popas de 2-3 zile. Aflat pe drumul roman Via Julia Augusta, locul nu pare totusi a fi fost ocupat de catre romani. S-a dezvoltat nestingherit pana in secolul al XIV-lea, cand a intrat in componenta Republicii Venetia. Dupa 4 secole, intra sub stapanire austriaca, pentru a se alipi apoi Italiei, in secolul al XIX-lea.

Centrul orasului, Piazza della Liberta, reprezinta un complex interesant, alcatuit din doua palate: Loggia del Lionello si Porticato di San Giovanni, asezate fata in fata.

Loggia este o cladire in stil gotic venetian, construita intre 1448-1456 de catre mesterul local Lionello. Dupa un mare incendiu, este reconstruita in 1876, de catre arhitectul Andrea Scala. In prezent ea adaposteste primaria provinciala.

De partea cealalta, Porticato di San Giovanni (Coloanele Sf. Ioan) adaposteste un panteon in capela din mijlocul sau. Constructia, ridicata in 1553, a fost astfel proiectata incat sa cuprinda si Torre del Orologio, un turn cu ceas foarte asemanator cu cel din Piazza di San Marco din Venetia. Soarele albastru contrasteaza frumos cu albul peretilor. Sub el, leul venetian aminteste de apartenenta orasului Udine la republica venetiana. In varful turnului se afla Huomini delle ore. In fata capelei, in piata, este statuia lui Hercule.

In spatele coloanelor, pe o mica colina, se afla castelul venetian si Biserica Santa Maria del Castello, construita in secolul al XIII-lea. Turnul sau cu clopot domina orasul, a carui emblema a devenit. In varf se afla o statuie a Fecioarei Maria. Biserica  este prima din Udine si dateaza din vremea longobarzilor. Aspectul sau actual este insa din secolul al XV-lea. Coboram de pe colina prin Portico Lippomano, o frumoasa scara in stil gotic venetian, construita in 1487 la comanda lui Tommaso Lippomano, un locotent din armata venetiana, care a si finantat lucrarea.

Exista si in Udine o Piazza delle Erbe dar acesta este numele sau vechi. Astazi, ea se numeste oficial Piazza Matteotti dar localnicii o numesc mai degraba Piazza San Giacomo, dupa Chiesa di San Giacomo, care se gaseste aici. Biserica a fost construita in 1378 dar, ca si la alte monmente istorice, forma care ajunge la noi este una din 1525, data de Bernardino da Morcote.

O alta cladire importanta a orasului este Catedrala, aflata in Piazza Duomo. Duomo, cladirea originala, era o constructie in stil romanic, din care se mai pastreaza elemente care se imbina cu goticul, pe exteriorul cladirii. In interior predomina insa elementele baroce. Se crede ca anul de constructie al catedralei este 1225.

In orasul vechi, strazile sunt mici si inguste, casele au obloane de lemn care sa le apere de vantul puternic. Mai tarziu s-au construit palate pe ale caror fatade se vad inca fresce sau parti din ele, ca la Trento sau Bolzano.

Cateva fotografii va vor convinge, sper, de farmecul oraselului, care merita o vizita cat de scurta.