Am aflat mai multe despre Bitola, “oraşul consulilor”, de la gazdele noastre de anul trecut, din Ohrid. Se numeşte astfel pentru că, în timpul stăpânirii otomane, aici se aflau consulatele a 12 ţări. Ceea ce ni s-a părut însă şi mai incitant, este prezenţa, la numai 2 km de centrul oraşului, a ruinelor anticei Heraclea Lynkestis. Numele acesteia provine de la eroul Herakles, iar Lynkestis inseamna “tara linxului”
La numai 12 km de graniţa grecească de la Niki, în drumul nostru spre casă, ajungem la Heraclea, în Macedonia/F.Y.R.O.M. Suntem doar noi şi muncitorii care lucrează la conservarea mozaicurilor. Spre deosebire de Stobi, aflat mai la câmpie, Heraclea beneficiază de un fundal generos, oferit de muntele Baba, care se înalţă până la 2601m.
ruinele de la Heraclea
Dacă ajungeţi prin Beijing, nu evitaţi să mergeţi seara, pe Guijie Street sau Food Street, cum i se mai spune, aflată în cartierul Dongzhimennei Dongcheng. Noi am locuit chiar la un hotel de pe această stradă, aşa că am mers destul de des.E strada celor peste 100 de restaurante deschise, aproape toate, non-stop. Sunt prezente toate stilurile de gătit din China dar sunt şanse mici să ştii să alegi! Meniurile, chiar atunci când sunt traduse în limba engleză, îţi oferă feluri tare ciudate, cum ar fi “pui fără viaţă sexuală”, ceea ce în opinia traducătorului ar fi echivalentul lui “chicken”!
Nu ştiu dacă Tunis rimează bine cu vis şi nici nu ştiu dacă titlul are acoperire în realitate, ceea ce ştiu însă cu certitudine este că, dacă aş mai avea timp, Tunisul ar fi unul dintre oraşele pe care mi-ar plăcea să-l iau la pas, în tihnă.În excursia de o zi care a avut ca traseu Sousse-Tunis-Cartagina-Sidi Bou Said-Sousse, suntem doar 6 persoane: patru din Satu-Mare şi noi doi. Ghida noastră este de fel din Oradea. S-a întâmplat să fim cam din aceeaşi parte a ţării.Cum înainte de fiecare călătorie consult cu sfinţenie “biblia” Lonely Planet sau alta asemănătoare, aflasem deja că Tunisul sau anticul Tynes se afla deja aici în sec. al V-lea î.e.n., deci înainte de venirea romanilor care au sosit în 255 î.e.n., înainte de primul război punic. După ce i-au înfrânt pe cartaginezi (vă aduceţi aminte de Hannibal, de la lecţiile de istorie, fiindcă mie tare mi-a plăcut povestea aceea cu elefanţii?), romanii nu au mai fost interesaţi de Tunis. Soarta oraşului s-a schimbat atunci când cuceritrul Hassan bin Nooman a hotărât că găsise aici un bun punct de apărare. Naşterea adevărată a oraşului este legată de anul 732 e.n., când s-a construit Marea Moschee Zitouna sau Moscheea Măslinului. (Se poate vizita zilnic, cu excepţia zilei de vineri; se identifică uşor înmedina, după minaretul său pătrat. Având doar o oră la dispoziţie, din păcate, nu am putut să o vedem înăntru, cum se întâmplă cu multe obiective la aceste excursii “împachetate”.)
