Excursia noastră a continuat spre Essaouira, vechiul Mogador, așezat pe coasta Atlanticului. Drumul până acolo ne-a prilejuit vizitarea unei stațiuni viticole și a unui centru de producere a uleiului de argan.
De la Marrakesh la Essaouira sunt 167 km, cât pentru o excursie lejeră. Șoseaua, cu aspect de autostradă, e foarte bună.
La sfârșitul anilor ’20, francezii au pus bazele unei garnizoane a Legiunii Străine și au construit o nouă așezare la Ouarzazate, la 1151m altitudine. Acum, orașul are peste 70000 de locuitori și este cunoscut și pentru existența aici a unor studiouri de filmare, Atlas Corporation Studios, înființate în 1983 și a unui Muzeu al Cinematografiei. Localitatea se numără printre atracțiile turistice ale Marocului. Pentru a atrage și mai mulți turiști în zonă, există planuri pentru a construi un hotel de 5 stele și mai multe cazinouri.
Nu ne-am plimbat prin oraș și nici n-am vizitat muzeul. In schimb, am petrecut ceva timp în kasbahul Taourirt, aflat chiar în oraș. Cuvântul “kasbah” are mai multe sensuri, în Maroc acesta fiind acela de “loc pentru lideri sau preoți” și desemnează un grup de construcții înconjurate de un zid de apărare.
Aït-Ben-Haddou este un ksar pe care turiștii îl vizitează când merg în excursie la Ouarzazate. Aici, în apropierea deșertului, a cărui răsuflare fierbinte se simte, este ținutul clanului Glaoui.
Conducătorii săi, cei doi frați Madani și T’hami el Glaoui, la mijlocul secolului al 19 lea, controlau drumul de caravane care lega Marrakesh de Sahara și mai departe, până în Timbuktu, Niger și Sudan. Profitând de o anume conjunctură, ei s-au bucurat de favorurile sultanului Moulay Hassan, apoi au servit Protectoratul francez, pe timpul căruia au avut funcția de pașale de Marrakesh. In final au pus umărul și la detronarea lui Mohammed V, conspirând împreună cu francezii. Intoarcerea sultanului în Maroc, în 1955, a dus însă la moartea celor doi frați trădători, iar ținuturile pe care le stăpâneau au căzut în uitare, pradă timpului.
ksar Ait Benhaddou
cu ghidul marocan din ksar Ait Benhaddou Continue reading
Nu aveam în plan așa ceva dar am constatat că, mai ales de pe geamul autocarului, am făcut o mulțime de fotografii oamenilor obișnuiți, de pe stradă, așa că mi-a venit idea să le folosesc.
Am așteptat cu mare nerăbdare excursia la Ouarzazate (opțională) atât pentru a vedea pe viu acel loc fermecător care apărea deseori în serialul brazilian Clona, cât și pentru a mă reîntâlni cu Munții Atlas, pe care i-am văzut prima oară în Tunisia, în 2007.
șosea în Atlasul Mare, Maroc
satele berbere din munți
Strălucitor, așa cum îi este numele (“bahia” înseamnă “strălucire”), Palatul Bahia, deși nu prea vechi, ne-a apărut ca desprins din poveștile celor 1001 de nopți. El este un exemplu prețios de arhitectură alauită.
Aflat în sudul medinei, palatul a fost ridicat în anii 1866-1867 pentru Si Moussa, un fost sclav care s-a ridicat până la rangul de mare vizir în vremea lui Moulay Hassan. Când acesta din urmă a murit, în 1894, fiul său, Bou Ahmed, a ținut ascunsă vestea morții sultanului până când a putut să-l înscăuneze sultan pe fratele său mai mic, Moulay Abd el Aziz, păstrându-și pentru sine poziția de mare vizir și regent.
Deși după moartea sa servitorii au vandalizat palatul, acesta a fost restaurat și a servit drept sediu guvernatorului francez, în timpul protectoratului.
Palatul Bahia, Marrakesh
Mi-am dorit mult să văd aceste grădini dar ele nu erau în programul nostru de vizitare. Totuși, în cele din urmă, am reușit să îl conving pe Azizi să oprim acolo, pentru maxim o oră, în ziua plecării spre Essaouira. Iată-ne deci, dimineața devreme, la poarta Grădinilor Majorelle.
la intrarea în Grădinile Majorelle, Marrakesh
După cum știu toți cei care au călătorit în Maroc, regina mâncărurilor este acolo tajine! Tajine de pui, tajine de vită, tajine de legume. Este considerată cea mai gustoasă și oriunde ai cere o recomandare pentru masă, ți se va răspunde, fără îndoială, “tajine“!
In esență, este vorba despre un fel de mâncare foarte răspândit în nordul Africii, gătită lent (slow-cooking), la temperaturi nu prea mari, într-un vas special, care i-a dat și numele. Tajine-vasul de gătit este alcătuit din două părți: o formă rotundă, puțin adâncă, în care se așează toate ingredientele și un capac de formă conică sau boltită în formă de dom, înaltă, pe sub care poate circula aerul. El este făcut din lut, care poate fi smălțuit sau vopsit și poate avea și frumoase încrustații metalice.
la piața din Meknes
la atelierul de ceramică Art Naji din Fez
la un magazin în medina din Fez Continue reading
La Marrakesh, în medina, fiecare breaslă meșteșugărească are piața (souk) sa, după obiceiul arăbesc. Acolo, cei care produc și/sau vând produse de o anumită natură își comercializează marfa. Asemenea locuri atrag localnici și turiști, deopotrivă, fiindcă aici găsești tot ceea ce dorești și încă ceva în plus. In timp ce unii chiar cumpără, alți turiști se plimbă admiră, pipăie, încearcă, gustă și…vânează fotografii.
In apropierea Moscheii Koutoubia se află Mormintele Saadiene, un monument al orașului, care atrage nenumărați vizitatori. El a fost construit de către Ahmad el Mansour, cel mai faimos dintre sultanii saadieni, pentru a servi drept loc de înmormântare pentru predecesorii săi. In 1603 a fost înmormântat el însuși aici.
Peste aproape 70 de ani, în 1672, sultanul Moulay Ismail din dinastia alauită, a distrus toate monumentele din perioada Mansour și a zidit intrarea la aceste morminte. Ele au fost uitate în timp și, abia în 1917, cu prilejul unei scanări aeriene făcută de francezi, au fost redescoperite. S-a început restaurarea lor, după ce s-au descoperit două mausolee cuprinzând 66 de morminte, la care s-au adăugat alte 100 locuri de veci ale familiei regale, risipite în grădina de trandafiri înconjurătoare.
în mica grădină de la mormintele saadiene
