Flori, flori, flori la Timișoara

O sărbătoare frumoasă a florilor tinde să devină tradiție: între 22-24 aprilie, la Timișoara se sărbătorește un festival al florilor. TIMFLORALIS se află zilele astea la a doua sa ediție. Anul trecut nu am fost în oraș la prima ediție, așa că n-am putut să vă spun nimic despre ea. Ieri, tot centrul a fost plin de oameni ieșiți să se bucure de vremea minunată, ca de vară, dar și de miile de flori amplasate de floriști pe cele opt arcade florale.

Ziarul on-line tion.ro ne furnizează și câteva cifre exacte: 10000 de trandafiri și bujori și 12000 de flori în ghivece au fost utilizate pentru aranjamentele florale. Anul acesta au participat și oaspeți străini: unul din Polonia, doi din Franța și trei din Olanda.

DSCN0189 (Copy)

Continue reading

De ce cred unii că Valea Gastein e plictisitoare?

In 2009 am ales să petrecem o vacanță în Austria, pe Valea Gastein. Mulți consideră această vale plictisitoare, comparativ cu altele, mult mai cunoscute dar mie mi-a plăcut tocmai faptul că este mai liniștită și are o mulțime de ștranduri termale, zona fiind bogată în asemenea ape.

In plus, oferă un acces ușor spre Lacurile Kaprun și autostrada Grossglockner, nefi879ind departe nici de Salzburg și Salzkammergut, cu salba sa de lacuri. Cu alte cuvinte, un loc unde poți petrece o vacanță activă.

Am ales o cazare chiar la intrarea pe vale, la Gasthof Klammstein, adic ză Pensiunea Klammstein, pe care o recomand cu căldură și altor doritori. Au trecut șase ani de atunci și încă primesc, la fiecare Crăciun, o felicitare de la proprietarii pensiunii.

Photo22Valea Gastein, văzută de la fereastra pensiunii

Photo4Gasthof Klammstein

Photo2 Continue reading

St. Johann im Pongau

O vacanță de vară petrecută în Salzkammergut, Austria, mi-a oferit prilejul să vizitez multe locuri din zonă. Cei care ați fost în Austria și iubiți munții, știți că este o țară minunată așa că nu mai are rost să spun mereu “una dintre cele mai frumoase regiuni”, nu?

Datorită bogăției sale în sare și nu numai, aici a fost fieful familiei imperiale, muritorii de rând neapucând să ajungă vreodată.

Dacă mergeți pe acolo, veți avea ocazia să constatați că fiecare localitate – sat, de fapt, judecând după numărul de locuitori, dar adevărată stațiune de odihnă și/sau schi dacă te iei după aspect și dotări – merită să faci un popas. Așa am crezut și noi, veniți aici în excursie, din Valea Gastein, unde am locuit.

St. Johann im Pongau este un mic orășel cu cca. 10000 locuitori, așezat la o altitudine de 653 m. Atracția sa vine din zona schiabilă din jur, care îl face îmbietor iarna și apropierea de Cheile Liechtenstein care îi oferă o destinație certă vara, alături de multe altele.

0901 0899Salzkammergut, Austria – St. Johann im Pongau

Continue reading

Mănăstirea Haghartsin – ne luăm rămas bun de la Armenia

Mănăstirea Hagartsin, ultima vizitată în Armenia, datează din secolele X-XIII și a fost construită în mijlocul unei păduri, pe coasta unui munte, la 18 km de Dilijan.

Se crede că numele său vine de la două cuvinte, “hagh“, care înseamnă vânat și “artsiv“, care înseamnă vultur. Legenda întemeierii mănăstirii spune că, atunci când biserica mare a fost sfințită, un vultur plana deasupra sa și de acolo i-a rămas numele.

Complexul cuprinde trei biserici, două structuri funerare (una complet ruinată), o sală de mese, câteva capele și khachkare.

Autocarul a rămas într-o parcare și noi am urcat pe jos, prin pădure. Câteva khachkare vechi, anunțau apropierea mănăstirii.

Photo1 Photo2 Photo16Mănăstirea Haghartsin, Armenia

Continue reading

Primăvară pragheză

Nici primăvara din Praga nu se lasă mai prejos, deși e cu o lună mai tânără decât cea din Viena – martie 2008!

Natura începea să se dezmorțească, chiar dacă a mai căzut o “zăpadă a mieilor” cu o zi în urmă. Zgribuliți de un vânt rece, am căutat primele semne ale primăverii în Mala Strana dar și sus, la Vysehrad.

Photo31Praga, martie 2008 – vedere de la Hrad

Photo375

Continue reading

Primăvară vieneză

Am fotografiile din mai mulți ani dar nu am avut ocazia să le pun pe blog. Cum afară primăvara a explodat și ne răsfață cu culori, m-am gândit că ăsta ar fi momentul potrivit! Vă las în compania florilor din Viena.

Photo17Viena, aprilie 2009 – măr decorativ, în floare

Continue reading

Mănăstirea Goshavank

Pentru a ajunge la Mănăstirea Goshavank trecem printr-o zonă mai puțin chivernisită, chiar săracă. Oprim într-o mică parcare, chiar sub mănăstire, care ne apare înconjurată de schele.

Facem câțiva pași pe lângă câteva tarabe deschise pentru puținii turiști care se află aici, trecând pe lângă un monument care îl înfățișează pe Mkhitar Gosh, cel care a dat numele mănăstirii, după moartea sa din 1213. Mkhitar a fost preot, gânditor, scriitor, cel care a elaborat un Cod al legilor Armeniei. A trăit în această mănăstire timp de 25 de ani.

Mănăstirea a fost ridicată pe locul uneia vechi, Getik, ridicată în 1188 și distrusă de un cutremur.

Photo59 Photo122Mănăstirea Goshavank

Photo6Mkhitar Gosh

Continue reading

Ultima excursie: pe lângă Lacul Sevan, “marea” interioară a Armeniei

Situat la 60 km nord de Erevan, de care este legat printr-o șosea rapidă cu două benzi pe sens, Lacul Sevan este locul preferat de vacanță sau doar pentru un grătar la iarbă verde, al armenilor. In jurul său se întinde o arie protejată de 150000 ha, înființată în 1978.

Acesta este unul dintre cele mai mari lacuri de altitudine din lume, având inițial o suprafață de 1416 kilometri pătrați. Prin folosirea intensivă a apei lacului ca sursă de energie dar și pentru irigații, suprafața și adâncimea sa s-au mai redus. Altitudinea de 1915 m, a scăzut și ea la 1896 m, din aceleași motive. Printr-un plan național, se preconizează ca, până în 2031, altitudinea să ajungă din nou la 1904 m. Lacul este alimentat de 28 de râuri. In vremuri străvechi, el era numit Marea Geghama, deci trimiterea din titlu nu este întâmplătoare.

In jurul Sevanului se află numeroase stațiuni de odihnă, precum și singurele plaje din Armenia.

Photo18Lacul Sevan

Photo8

Continue reading

A patra excursie: Mănăstirile Garni și Geghard (2)

La doar 7 km de Garni, pe valea râului Goght, se află Mănăstirea Ghegard, faimoasă pentru bisericile sculptate în stâncă, prima aflându-se deja aici la începutul secolului al IV-lea. Aceasta se numea Ayrivank sau Mănăstirea Peșterii. Nu a mai rămas nimic din această biserică, despre care se crede că ar fi fost construită de Sf. Grigore Iluminatorul. Călugării aveau locuințele săpate în stâncă și chiar sfântul ar fi trăit aici o vreme, în același mod.

Numele mănăstirii provine de la legenda care spune că aici era păstrată una dintre sulițele romane care l-au străpuns pe Christos pe când era răstignit pe cruce. In armeană, suliță se spune “geghard“. De asemenea, se mai crede și că o bucată din Arca lui Noe era păstrată aici.

Mănăstirea Geghard a fost, în același timp și academie de muzică, loc de păstrare a manuscriselor și loc de pelerinaj. O bună parte dintre manuscrise a dispărut în timpul invaziei arabe din 920, când mănăstirea a fost prădată și arsă. Mai târziu, ea a suferit din nou în timpul invaziilor mongole și celei a lui Timur Lenk, precum și a cutremurelor din 1127, 1679 și 1840. Mai târziu, una dintre biserici a devenit reședință de vară a Catholicosului Tuturor Armenilor.

Ca și la Garni și aici erau mulți vizitatori care, prin gălăgia făcută, mai răpeau din austeritatea peisajului, accentuată de măreția munților din jur.

Photo18 Photo42intrările în Bisericile Papak și Ruzukan, construite în stâncă

Photo180Mănăstirea Geghard

Continue reading

A patra excursie: Mănăstirile Garni și Geghard (1)

Am fost mai aproape de Erevan în această excursie, am stat mai puțin (doar 5 ore) și am plătit 8000 AMD, adică puțin peste 15 euro.

Mă uit pe geam, în periferia orașului și văd că țara stă cam ca pe la noi. După eliberarea din fosta Uniune Sovietică au cam lăsat totul în paragină și ei. Cum părăsești centrul, orașul nu mai e la fel de curat ca să nu zic altfel, iar la sate e și mai rău. Circulă mașini noi dar și foarte multe vechi. Pe străzi, vârstnici cu alură de intelectuali sau boemă (unii). Puțini spre deloc vorbesc limba engleză dar nici rusă nu știu mulți, mai ales tinerii. Sau poate nu vor să o vorbească. Sunt multe patrule de poliție în oraș și pază peste tot. Construcțiile noi sunt destul de puține, oricum mai puține decât m-am așteptat să văd după mai bine de 30 de ani.

Ieșind din oraș ne îndreptăm spre Garni, unde ne așteaptă ceea ce a fost unicul templu păgân din Uniunea Sovietică, singurul monument de arhitectură elenistică păstrat în Armenia. Aici, la cca. 30 km de Erevan, putem admira Templul lui Mithra, zeul soarelui, numit și Templul Soarelui.

Este construcția cea mai bine păstrată din întregul complex dar nu și cea mai veche, deși a fost construit în a doua jumătate a secolului întâi, era noastră. Mai întâi a fost construită aici o fortăreață puternică, nu se știe prea bine când. Ceea ce a mai rămas astăzi din ea datează din sec. 3-2 înainte de Christos, când Alexandru cel Mare a răspândit aici helenismul.

Photo54din curtea templului

Photo39la Garni, ruinele Bisericii Sf. Sion (659)

Photo31detaliu din construcția templului

Continue reading