Recunosc că nu am fost prea încântată sau măcar curioasă când am văzut Carrara figurând în programul nostru! In afară de cariere, care nici ele nu mă atrăgeau decât, poate, pentru peisaj, ce aș fi putut afla vizitând un orășel insignifiant precum Carrara?!
Acum știu că m-am înșelat!
Romanii exploatau încă din antichitate marmora din Alpii Apuani. Aici, în nordul Toscanei, pe malul râului Carrione, și-au ridicat case lucrătorii de la cariere și încet-încet a luat ființă o localitate. In apropiere se afla un mic port, numit Luna sau Luni, construit de romani după ce au cucerit Liguria, pentru a putea transporta mai departe marmora extrasă. Existau pe atunci 167 de cariere, dintre care 90 sunt încă active. Majoritatea sunt cariere de suprafață, doar 12 fiind subterane. Există două tipuri de marmoră aici: albă și gri-albăstruie. Cererea continuă să fie enormă și în zilele noastre.
Marmora aceasta era cunoscută pentru puritatea ei, din ea luînd naștere mari opere de artă precum Panteonul din Roma sau Columna lui Traian, cu strânse legături cu istoria noastră. Michelangelo venea aici să-și aleagă blocurile din care urma să aducă în lume statui nemuritoare. Deci, pe lângă aspectul lor lucrativ, aceste cariere aveau adânci implicații și în lumea artei. Nu degeaba marmora aceasta a fost numită “aur alb”.
Numele orașului vine de la “cararia“, însemnând vagoane, vagoanele cu care era transportat materialul valoros. De altfel, roata (vagonului) este prezentă și pe emblema orașului.
Orașul Carrara, având o populație de aprox. 65000 de locuitori se află la poalele munților, care alcătuiesc aici un lanț de 60km! Ei sunt vizibili de pe șosea și i-am privit de multe ori în timpul acelei săptămâni petrecute în Toscana.
