După cum spuneam în episodul anterior, am împărțit drumul până la prima cazare din Peloponez, în trei etape. Prima a reprezentat o zona cunoscută, prin care am trecut de multe ori, înregistrând mereu cu satisfacție că în Fosta Republică Macedonia ( F.Y.R.O.M.) s-a mai lungit puțin autostrada:)
De data asta am ales să ne cazăm la Hotel Montenegro, aflat în nordul Velesului, aproape de șosea.
Hotel Montenegro, Veles
Mă joc cu ideea de a face un circuit al Peloponezului de câțiva ani. Ca de obicei, am citit ghiduri de călătorie dar și articole de pe bloguri sau comentarii pe forumuri, încercând să găsesc cea mai satisfăcătoare variantă pentru noi. Acum câteva luni, mai exact în septembrie trecut, ceea ce am visat doar, a devenit realitate. Iată traseul pe care l-am urmat, eliminând partea de nord a Peloponezului unde, citisem pe internet, se lucra la modernizarea autostrăzii care leagă Atena de Patras și circulația se desfășura cu greutate. Dacă o fi să fie, va fi altădată…
harta traseului urmat în Peloponez și a excursiilor făcute (mulțumiri, arashi:)
Chiar în spatele Monumentului Eroilor se află un alt punct de atracție, mult vizitat. Este vorba despre Castelul Vajdahunyad, apărut tot în 1896, cu ocazia expoziției Milleniumului. Silueta ni se pare foarte cunoscută! Da, într-adevăr, construcția a avut ca model Castelul Huniazilor din Transilvania, pe atunci parte a Ungariei. Ignac Alpar este cel care l-a construit, din lemn, pentru ca în anii 1904-1908 să fie reconstruit, din piatră și cărămizi.
Castelul Vajdahunyad, Budapesta
Piata Eroilor a fost unul dintre primele locuri pe care le-am văzut încă de la prima mea excursie la Budapesta. De atunci am revenit de mai multe ori fiindcă locul are mai multe atracții, precum Muzeul de Artă, Galeriile de Artă, Parcul Orașului și Castelul Vajdahunyad.
Monumentul Eroilor (Millenium), Hosok ter, Budapesta
La vremea călătoriei mele în RDG nu aveam internet și nici multe alte surse de informare. De aceea, ceea ce știam despre Erfurt, era faptul că acolo există un centru important de cultivare a florilor și de producere a semințelor, deci, după logica mea trebuia să existe și un parc frumos, nu? In plus, în apropiere, puteam vizita Castelul Wartburg și orășelul lui Goethe, Weimar. Asta a fost suficient ca să includ și Erfurt în itinerarul meu.
Erfurt
In Dresda poți rămâne 3-4 zile, pentru a-i putea vizita și împrejurimile. Hai să vă spun pe unde am fost eu! Un palat de vânătoare la Moritzburg, casa-muzeu a “tatălui” lui Winetou și Old Shatterhand – Karl May, de la Radebeul, palatele și grădinile de la Pillnitz și micul orășel cu vestita sa fabrică de porțelan, Meissen.Și încă mai sunt…
Palatul de vânătoare Moritzburg
Cu mâna pe inimă, nu pot spune nici eu că o cunosc! Am văzut din Dresda doar un pic și i-am ghicit potențialul de a mă ține, cândva, captivă mai multe zile pentru a-i admira comorile!
pe străzile Dresdei
Capitala Saxoniei a trecut prin foc spre sfârșitul celui de-al doilea război mondial și clădirile pârjolite și înnegrite de fum abia începeau să fie curățate sau restaurate, după caz, când am vizitat-o eu. Orașul așezat pe malul Elbei are atât de multe bogății și valori adunate în clădiri-bijuterii arhitectonice devenite muzee, încât și-a câștigat, pe drept cuvânt, renumele de “Florența de pe Elba”.
Chiar dacă fotografiile de la Sanssouci sunt demult, vă puteți face o idee dacă vi-ar plăcea să ajungeți pe acolo sau nu, așa că m-am gândit să vi le arăt!
parcul și Palatul Sanssouci
Aflat la 70 km de granița cu Polonia, Berlinul a fost capitală a Germaniei între 1871-1945 și apoi din 1990. In 1945 el a “căzut” în sectorul sovietic și a devenit capitală a statului socialist Republica Democrată Germană (până în 1989). Existau în capitală 9 puncte de trecere în Berlinul de Vest, dintre care cel mai cunoscut era Checkpoint Charlie. Pe acolo am trecut și eu în lumea liberă, pentru câteva ore, fluturând doar pașaportul.
Prin Berlin m-am plimbat doar puțin, prin centru, obiectivul meu acolo fiind vizitarea Potsdamului, de fapt. Cel mai interesant loc nu putea fi, deci, decât inima orașului, Alexander Platz (Piața Alexandru).
Piața Alexandru sau “Alex”, cum îi spun berlinezii, cu Fântâna prieteniei între popoare (1969)
Demult, exista aici o piață numită Ochsenmarkt, adică Târgul de Boi. În 1805, țarul Alexandru I al Rusiei a vizitat orașul și atunci numele pieței a fost schimbat, în onoarea sa.
Dacă vreți să vedeți cum arată Berlinul astăzi și să-l comparați cu imaginile de acum aproape 30 de ani, uitați-vă pe blogul lui Arashi sau al Expertei Ileana.
Nu-mi amintesc exact anul în care am vizitat parte din Germania de Est, pe atunci Republica Democrată Germană (RDG), o țară spre care priveam cu jind pentru că – deși era una socialistă, ca a noastră – avea cel mai ridicat nivel de trai din lagărul socialist, adică ceea ce azi se numește Europa de Est.
Domul din Berlin
Dresda
Domul din Erfurt, detaliu
Excursia am făcut-o cu trenul, în sistemul de servicii plătite. Te duceai adică la Oficiul Județean de Turism (OJT) și spuneai că vrei să mergi în cutare țară, enunțai itinerariul, locurile în care doreai să te oprești și ei îți propuneau hoteluri pentru cazare. După ce optai, primeai un voucher pentru cazare și masă, călătoria fiind aranjată de tine, de obicei cu trenul, fiindcă nu toată lumea avea pe atunci mașină.
Eu am optat să mă opresc la Dresda, Leipzig, Berlin și Erfurt, urmând ca de acolo să fac diverse incursiuni în jur (Weimar, Moritzburg, Pillnitz, Meissen, Potsdam, Arnstadt, Eisenach).
Din păcate, pe atunci nu țineam un jurnal al călătoriilor și amintirile se estompează în timp, de unde și îndemnul meu pentru voi, călătorii de astăzi, de a vă nota impresiile “la cald”, fiindcă peste ani multe detalii vor fi uitate.
Nu aveam, evident, un aparat foto digital pe vremea aceea, așa că am preferat să fac diapozitive. Dar cum filmele și prelucrarea lor nu erau tocmai ieftine, am fotografiat cu economie. Pentru postările care urmează am digitalizat niște diapozitive, de unde aspectul mai “ciudat” a ceea ce veți vedea. Observați, acolo unde este cazul, moda vremii, tipurile de mașini în circulație, etc.Cred că nu vor fi lipsite de interes postările următoare fiindcă, în zilele noastre, nu mulți călători sau turiști români își mai propun să vadă Germania de Est și e păcat.
In fond, este o întoarcere în timp, care trebuie văzută ca atare.
Almost Three Decades Ago in the East Germany
I do not recall exactly the year I have visited Eastern Germany, which was called then The Democratic Republic of Germany. It was the beginning of the ‘80s, and we looked at that country as a most privileged one, as it had the highest living level among the Eastern socialist countries.
I went by train and stopped in Dresden, Leipzig, Berlin and Erfurt, visiting also other places around (Weimar, Moritzburg, Pillnitz, Meissen, Potsdam, Arnstadt, Eisenach).
I feel sorry because I didn’t have a journey journal those days, like I do nowadays. Many impressions and details are lost, of course. Also I photographed sparcely, color films were expensive in those times for me. My option went to diapositives, of which I digitalized some now for the next articles.
You will be still be able to observe the fashion of the time or the types of cars, for example, which may be of interest.
Last but not least, I choose to present these locations on my blog because not many Romanian travelers are going now in the Eastern Germany and I felt it is a pity because it has many interesting and nice locations.
The next articles will be a return in time.
