Cetatea Ioanninei (Partea întâi)

Se știu puține lucruri despre istoria orașului până în 1020. El apare în anul 528, în planul de apărare a Imperiului Bizantin al Impăratului Justinian. Numele de Ioannina apare abia în secolul 7. Se presupune că provine de la o mănăstire, Ioan Botezătorul, aflată pe aceste locuri.

Prosperitatea sa crește după cea de-a patra cruciadă, când mulți nobili bizantini s-au stabilit aici. Acestora li s-au alăturat refugiați din Constantinopole și din Peloponez. Intre 1358-1416 în regiune s-a dezvoltat Despotatul Epirului. La un anumit moment, a fost capturat de Ștefan Dusan, sârbul care a devenit apoi împărat al Serbiei și Greciei.

In 1430 orașul a fost cucerit de către otomani și s-a predat armatei sultanului Murad II, fiind transformat în pașalâcul de Ioannina, care a durat până în 1868. A urmat cea mai mare înflorire a sa, sub conducerea lui Ali Pasha, între 1787 și 1822, când se dezvoltă ca centru de cultură, educație și comerț. Este distrus apoi, în mare parte, într-un incendiu din 1820, provocat de Ali Pasha.

Epirul, cu Ioannina, devin parte a Greciei abia după războaiele balcanice din 1913.

Acesta este un rezumat foarte succint al istoriei Ioanninei.

Castelul ocupă o suprafață de aproape 20ha și este înconjurat de un zid cu perimetrul de 2km și care are înălțimi varrind între 8-13m. Era împărțit în două părți principale, reprezentate de două fortărețe: partea de NV cu Moscheea lui Aslan Pasha și partea de SE cu numeroase edificii. In interiorul zidurilor sale și în exterior, în imediata sa proximitate, se află Orașul Vechi. Multe case din interior sunt locuite și astăzi. Arhivele Statului și câteva restaurante se găsesc aici. Castelul adăpostește câteva muzee valoroase, cum ar fi Muzeul Bizantin, Muzeul Municipal și Muzeul Argintului.

Există o poartă principală de intrare pe teritoriul Castelului dar și două intrări mai puțin spectaculoase: una lângă Lacul Pamvotida (pe unde am intrat noi), alta în partea de SE, pe unde am ieșit.

Poți hălădui în voie prin castel, fără a plăti nici o taxă. Se plătesc bilete de intrare doar la muzee.

intrarea principală
Cetatea Ioanninei
Continue reading

Muzeul Ali Pasha, Ioannina

In partea de nord a Insulei fără nume de pe Lacul Pamvotida din Ioannina, se afla în secolul al 15-lea Mănăstirea Sf. Panteleimos. Aceasta a fost distrusă în anul 1800 prin căderea unei stânci. A mai rămas în picioare o mică parte din peretele sudic, cu părți de fresce.

Aici, în curtea umbrită de copaci bătrâni, s-a deschis în 1958 Muzeul lui Ali Pasha și a Perioadei Revoluționare. Biletul de intrare costă 3 euro.

Casa principală era una dintre reședințele lui Ali Pasha. Aici a fost și locul în care a fost omorât, fiind împușcat prin podeaua camerei în care era. Capul său a fost dus Sultanului Mahmud al 2-lea, care îl declarase trădător și ordonase asasinarea sa.

intrarea în Muzeul Ali Pasha
tablou care înfățișează prezentarea capului lui Ali Pasha la curtea sultanului
din colecțiile muzeului
Continue reading

Lacul Pamvotida și insula sa fără nume

Cu o lungime de 8km și o lățime de 4km, așezat la poalele muntelui Mitsikeli, la o altitudine de 470m, Lacul Pamvotida/Pamvotis este cel mai mare din Epir și al doilea cel mai vechi lac al Europei. Adâncimea sa maximă este de 11m.

Dincolo de aceste date, Lacul Pamvotida este un obiectiv principal al Ioanninei, pe care toți cei care vin aici îl vizitează. El este și loc de relaxare și întâlnire pentru localnici, precum și loc de practicare a diverselor sporturi de apă.

Lacul devine și mai atractiv datorită vecinătății Castelului. O alee îl înconjoară, statui vivante atrag oamenii spre micul port Molos, de unde pleacă vaporașe spre insulă sau la plimbare pe lac. Trăsuri elegante staționează și ele în zonă, în căutare de mușterii.

Lacul Pamvotida
moschee din cetate
Continue reading

Prin Orașul Vechi din Ioannina

In sfârșit, ne-am oprit pentru două zile în Ioannina, loc în care vroiam să ajung de multă vreme.

Oraș legendar, vestit ca centru de învățătură dar și pentru prelucrarea iscusită a argintului, renumit pentru perioada sa de Despotat al Epirului (1358-1416) precum și pentru figura interesantă a Pașei de Ioannina, este vizitat astăzi de numeroși turiști pentru orașul vechi, deosebit de bine păstrat dar și pentru interesantele vecinătăți precum Lacul Pamvotida, Peștera Perama, satele tradiționale din Zaghorie, Dodona cu amfiteatrul său și istoria de oracol al antichității, Cheile Vikos. Chiar dacă ai sta aici o săptămână, nu sunt sigură că ai reuși să vezi totul.

Ioannina se află la o altitudine de 500m, pe malul Lacului Pamvotida, la poalele Muntelui Mitsikeli. Ea are o populație de 100000 de locuitori. Numele său provine, se pare, de la Mănăstirea Sf. Ioan Botezătorul.

Noi am planificat două zile de ședere pentru a vizita Orașul Vechi, Cetatea și Lacul Pamvotida. Pentru că am văzut multe, voi dedica câte o postare fiecăruia dintre aceste obiective.

Ioannina, Orașul Vechi
Continue reading

Plaja pe care am iubit-o în Zakynthos

Plaja Azzuro e cea care ne-a atras mai mult atenția, după ce ne-a fost recomandată de băiatul de la mini market. Nu era nici ea departe de noi, cel mult 10 minute de mers cu mașina.

Deși avea o parte centrală, mai aproape de terasă și restaurant, unde se îngrămădea destul de multă lume, era suficient de lungă ca să ofere și locuri practic pustii sau cu doar câțiva oameni. Erau și ceva turiști străini dar majoritatea erau greci. Presupun că nu doar încheierea sezonului de vârf, ci și faptul că mulți se îndreaptă spre plaje foarte mediatizate, a făcut să nu fie un loc aglomerat, unul în care puteai și să te izolezi, dacă doreai.

Faptul că avea și o parte de stâncărie în apă, adăuga la farmecul său.

Plaja Azzuro este o plajă organizată, unde costul a două paturi de plajă, a unei măsuțe și a unei umbrele a fost de 8 euro, în septembrie trecut.

la Plaja Azzuro, Zakynthos
Continue reading

Ne-am transferat pe Zakynthos

Am plecat dimineața, devreme, din Kefalonia. Era cam “răcoare” pe punte, unde trebuia să stăm cu Caro, așa că ne-am bucurat când am fost lăsați să stăm în mașină. Ajunși în Kyllini, am trecut imediat pe ferry-ul pentru Zakynthos, destul de aglomerat.

în portul Kyllini
insula Zakynthos
Continue reading

La plajă, la Agia Paraskevi

Intre Sami și Agia Efimia, pe partea dreaptă a drumului care urmărește fidel linia țărmului mării, te îmbie la scăldat o serie de golfuri, cu plaje mai mari sau mai mici.

Cea care ne-a atras nouă atenția și apoi ne-a ținut captivi aproape întreaga săptămână, a fost Plaja Agia Paraskevi.

Plaja Agia Paraskevi, Sami, Kefallonia
Continue reading

Puțin despre Poros

Poros este portul din Kefalonia care face legătura cu Kylini și, pentru că doream să plecăm cu primul ferry de dimineață, m-am gândit că ar fi mai bine ca ultima noapte pe insulă să o petrecem în Poros, pentru a nu ne scula chiar cu noaptea în cap.

In anii ’80 aici a început turismul organizat, pentru ca circa 10 ani mai târziu interesul turiștilor să se orienteze mai mult spre apropiata Skala. Astfel, Poros a rămas un loc liniștit, potrivit pentru cei care vin aici să se relaxeze și să se odihnească.

Șoseaua care pornește din port face legătura cu capitala Argostoli, aflată la 40km de aici. Localitatea se află la poalele munților Atros și Pahni, care găzduiesc și obiectivele turistice majore ale zonei, precum Mănăstirea Atros construită în anul 800 al erei noastre, Peștera Drahena, chiar deasupra portului și cheile calcaroase Vohyna. Desigur, le veți putea descoperi doar dacă rămâneți în zonă câteva zile.

Continue reading

Plimbare cu mașina prin sudul Kefaloniei

Am precizat deja, la începutul relatării călătoriei în Kefalonia, că de data asta n-am intenționat vizitarea acelor locuri “must see” de pe insulă, ci doar relaxarea în acel loc minunat aruncat de Dumnezeu în mare. De aceea, “ne-am făcut veacul” pe o mică plajă aleasă de noi, în apropiere de Sami, cu excepția unei singure zi în care am făcut o plimbare în circuit, cu mașina, prin partea de sud a insulei, ca sa-i surprindem atmosfera.

aceasta e Kefalonia!
Argostoli, dincolo de lagună
Continue reading