Arigato, Japonia! 26. Sennyu-ji / Arigato, Japan! 26. Sennyu-ji

Posted on by June 21, 2012
14
Sennyu-ji is the central temple of Shingon Buddhism and it was founded in 856 by the priest Kobo. After being ruined, it was reconstructed by the Buddhist priest Shunjo, who studied in China for over 13 years. This is the reason of the Chinese influence in construction. It was the Emperor Go-Horikawa who transformed the temple into an imperial temple and so, many emperors and empresses have been burried here. Kobo also changed the name of the temple intot Sennyu-ji, which means “The Temple of the Flowing Fountain”.

I try every time to bring here something new, so that the many posts about temples should not bore you, my readers. This time I would bring to your attention Gozasho, a hall for receiving guests.from the imperial family, when they come to visit the mausoleum. Very nice here are the “fusuma”, the gliding door panels, painted by famous painters, like Kano Eigaku, the priest-painter. Gozasho also has a nice Japanese garden.


Unfortunately the foreign tourists do not include in their programme this temple, so all the visitors have been Japanese.

Sennyu-ji este centrul scolii Shingon de budhism si a fost fondat, se pare, in 856 de catre preotul Kobo. Desigur, la inceputuri a fost un templu mic, care a cazut in ruina. A fost insa refacut, in 1218, de catre alt preot budhist, care a studiat timp de 13 ani in China, pe nume Shunjo. Influenta stilului chinezesc al dinastiei Song este puternica. Imparatul Go-Horikawa l-a transformat in templu familial imperial si, de aceea, zeci de imparati si imparatese sunt inmormantati aici. Shunjo este cel care a redenumit templul, Sennyu-ji insemnand Templul Fantanii Curgatoare.

clopotnita
Cannon Hall
Butsu-den sau Sala lui Budha
jocuri de forme si volume
 

Incerc, de fiecare data, sa va prezint ceva nou sau deosebit la un templu fiindca, poate, altfel atatea postari despre temple vi s-ar putea parea plictisitoare.

Aici, o sala de expozitie, adapostind splendide desene si tablouri, mi s-a parut, mai intai, punctul central de interes.

Apoi, am descoperit Gozasho, o cladire care a fost parte a resedintei imparatesei, Palatul Osato (Osatogoten), si a fost mutat aici pentru a servi drept loc de odihna al familiei imperiale cand venea in vizita la mausoleul imperial. Usile glisante pictate (fusuma) de mari pictori ai vremii, cum ar fi preotul-pictor Kano Eigaku, atrag imediat atentia.

Gozasho are si o frumoasa gradina japoneza, care se foloseste, in fundal, de peisajul Muntelui Higashiyama.

Din pacate pentru ei, turistii straini nu prea includ vizitarea acestui templu (care este mult mai mare decat vedeti aici) in traseul lor. Toti vizitatorii erau japonezi.

As mai mentiona o “curiozitate” aici, Sala Dragonului Urlator (intrarea separata, 500 yen, pe langa ceilalti 500, platiti initial). O sala mare, de rugaciune, pe al carei tavan este pictat un dragon incolacit. Daca te postezi in anumite puncte sub acest dragon si bati tare din palme, se aude un fel de “racnet”. E, cu siguranta o problema de acustica, dar eu nu i-am dezlegat misterul. Am fost insa unul dintre vizitatorii care l-a facut pe dragon sa racneasca!

Arigato, Japonia! 25. Expozitia de chimonouri de la Unryu-in / Arigato, Japan! 25. Kimono Exhibition at Unryu-in Temple

Posted on by June 20, 2012
14
Unryu-in, as part of Sennyu-ji Temple, was constructed in 1372 by the order of the Emperor Gokogon. Later on, his son, founded here a centre for sutras transcriptions, called Shakyo. In 1470 the temple has been burned out but it ws reconstructed during the Edo and Meiji periods. Situated on a hill, in the middle of a forest. In the Southern Kyoto, this temple is less known by the hordes of tourists which invade Kyoto on April. So, me and Kumiko, my blogger friend from Yoshino, whom I firstly met in Nara, have been the only visitors in that particular day.
As a bonus for me, the temple hosted a kimono exhibition those days. I always admired them, so I had the ocession to see them and even to try one, as you will see. 
The gardens are beautiful there, and the “enlightment window” adds to the charm of the place. In the kitchen, we discovered a statue of Daikokuten, one of the Seven Deities of Good Fortune.
Finaly, we admired the kimonos. In the end, I tried one (paying an additional 500 yen), and Kumiko took a lot of photos. Enjoy!

Unryu-in este un sub-templu al Sennyu-ji, pe care l-am vizitat impreuna cu Kumiko, blogherita din Yoshino. Eu am propus traseul, iar ea a avut amabilitatea de a vizita inainte locurile pentru a vedea cum ne vom incadra in timp. Postarile care urmeaza sunt rezultatul acestei zile petrecute, din nou, impreuna.

Templul a fost construit in 1372, la cererea imparatului Gokogon. Fiul acestuia a infiintat aici un centru de copiere a sutrelor, numit Shakyo. In 1470 templul a fost distrus d eun incendiu dar apoi a fost reconstruit in timpul perioadelor Edo si Meiji. Situat in padure, pe culmea unuia dintre dealurile din sudul orasului Kyoto, e mic si mult mai putin cunoscut hoardelor de turisti de o zi care invadeaza orasul in aprilie. De aceea, am fost singurele vizitatoare in acel moment. Chiar la intrare, langa casa de bilete, era expus un minunat kimono. Cand m-a vazut admirandu-l, cea de la casa i-a spus ceva lui Kumiko care mi-a tradus ca este o mica expozitie de kimonouri, purtate in filme de actrite celebre, si ca, daca platesc 500 de yen in plus, pot incerca unul dintre ele.

Am facut mai intai un tur, bucurandu-ne de minunata gradina a templului si de “fereastra iluminarii”. Apoi, in bucatarie, am gasit statuia Daikokuken, una dintre cele sapte zeitati ale norocului, un alt obiectiv al templului

camera de oaspeti, Kyaku-Den
Daikokuten
 “fereastra iluminarii”

Am admirat apoi, indelung, kimonourile expuse. Desigur, iti trebuie mult mai multe cunostinte decat am eu despre semnificatia desenelor tesaturii. Desenul, culoarea, motivele, toate sunt legate de un anumit anotimp, de un anumit moment al anului sau chiar al purtarii kimonoului respectiv, de un anume eveniment. M-au fascinat mereu, din punct de vedere estetic si iata ca acum aveam ocazia sa vad de aproape, cateva.

desenul este o broderie de mana pe acest kimono care ilustreaza Japonia in epoca Edo

Inainte de plecare a venit si momentul in care am imbracat un kimono si Kumiko mi-a facut o serie de poze. Puteti vedea relatarea vizitei si pe blogul ei, aici: http://kumiko-yoshinoyama.blogspot.ro/search?updated-max=2012-05-04T08:32:00%2B09:00&max-results=7

Arigato, Japonia! 24. Gion / Arigato, Japan! 24. Gion

Posted on by June 16, 2012
22

I arrived in front of the Yasaka Shrine in a late rainy afternoon. I wanted to see a little of Gion (pronounced “ghion”), one of the main attractions of the city, the place were the famous Geisha and Maiko lived and worked since the 17th century. The shrine has been constructed in 656, and during the Heian period it was under Imperial patronage. Gion “hanamachi”, “the flower town” was full of ryokans (Japanese inns), and okya (tea houses) to serve the pilgrims, who came to visit Yasaka Shrine.
I had no illusion that I will manage to see a Geisha or a Maiko but after I turned a corner, I found myself in front of a little crowd. Everything passed rapidly. I saw pieces of a bright blue kimono with white flowers, and then the painted neck. It was a Maiko who descended from a taxi and disappeared in a restaurant. I had no time to take a picture. Even if I didn’t see her face, I was glad to retain these cinema-like fragments.
I admired the old Machiya, merchant’s town-houses, made of wood in the period between 1600-1867. They have been restaured to re-create the atmosphere. Very narrow on the street, the machiya are extended behind. This is because of the tax system during Edo period, which took into consideration only the width of the house at the street. A little bamboo door, named genkan, opens to the inner garden. On July, when all Kyoto celebrates the Matsuri Festival in Gion, the genkans are opened for the public.
 
There were no many tourists because people start to come here only after dark. But I was alone, tired after a day of temple visits, and – I presume – a person who can’t afford the prices of the restaurants in Gion. So, I had to be content with the photos I took.

Intr-un sfarsit de dupa-amiaza cam ploioasa am ajuns la intersectia Shijo-dori cu Kawabata-dori, in preajma zonei numita Gion (pronunta “ghion”), teritoriul faimoaselor Geisha si Maiko, unul dintre punctele de atractie ale orasului. Cartierul a aparut in Evul Mediu si, prin hanurile (ryokan) si ceainariile (okiya) sale, avea rolul de a se ingriji de nevoile drumetilor si pelerinilor veniti sa viziteze altarul Yasaka. Acesta a fost construit in anul 656, iar in perioada Heian a intrat sub patronaj imperial. Gion era numit “hanamachi“, “orasul florilor”, aluzie la curtezanele care locuiau si munceau aici.

pe stradutele laterale de aici incepe Gion-ul
in fata altarului Yasaka, o turista imbracata in kimono
altarul Yasaka
intrarea principala
Nu-mi faceam iluzii ca voi vedea macar o Maiko (ucenice de Gheisha), care sunt foarte discrete. Vin cu masinile si intra rapid in local, spre dezamagirea turistilor care le pandesc. Abia cotisem pe o straduta, cand am surprins ceva agitatie in jurul unui taxi, oprit in fata unui local. Pana sa ma dumiresc despre ce este vorba, stralucirea unui kimono albastru intens, cu flori albe, mi-a izbit retina. Abia cand am vazut coafura sofisticata si ceafa pictata, am inteles ca – la cativa pasi de mine – se afla una dintre locuitoarele Orasului Imperial, care inflacareaza imaginatia multora. A disparut imediat inauntru, nelasandu-mi timp sa imortalizez momentul. Ma bucur insa ca am avut acest prilej rar, chiar daca ce mi-a ramas sunt doar franturi aproape  cinematografice. Un barbat, care facea parte probabil din personal si pe care l-am zarit in curte, s-a ridicat imediat si a venit sa inchida poarta. Inainte insa, a stat cateva secunde in fata ei si asta e tot cu ce m-am ales.
 

M-am plimbat putin pe straduta respectiva, admirand vechile Machiya, case de lemn construite in vechiul stil japonez, in perioada 1600- 1867. Acestea erau case de negustori care ocupau un front stradal limitat dar se extindeau mult in spate. Motivul se poate gasi in sistemul de taxe din perioada Edo, cand impozitul se calcula dupa latimea frontului casei, la strada. Ele au fost restaurate cu grija pentru a re-crea atmosfera de alta data.

 genkan
In fata caselor de negustori se afla o mica portita de bambus, numita genkan, care duce in gradina interioara. In timpul Festivalului Matsuri, care are loc in Gion in toata luna iulie, circulatia masinilor este suspendata si genkanurile se deschid pentru public.
 

Nu sunt inca prea multi turisti, e prea devreme. Cartierul se anima dupa lasatul serii, cand oamenii vin aici sa petreaca. Pentru doritori, exista spectacole zilnice cu Maiko (nu foarte ieftine), despre care gasiti detalii pe internet. In aprilie, vremea sakurei, sunt spectacole speciale, la care biletele se vand cu mult timp inainte. Eu sunt singura si banuiesc ca nu-mi permit nici preturile practicate intr-un restaurant din Gion. In plus, oboseala unei zile de vizite prin temple isi spune cuvantul. Trebuie sa ma multumesc cu atat.

Arigato, Japonia! 23. Automatele japoneze / Arigato, Japan! 23. Vending Machines

Posted on by June 16, 2012
23

By comparison with other countries, you can be amazed by the quantity of vending machines in Japan! You can buy drinks, cigarettes, ice-cream, coffee, newspapers (I’ve seen only one in my hotel in Osaka), ramen, and even umbrellas, it is said, but I haven’t seen any. You find them in the railway stations but also near the temples or other touristic sites. Coming single or in batteries of 5-6 vending machines, they are ubiquos. By far, most of them sell non-alchoholic drinks and water. Even if it was April, some hot days made me look always for water (120 yeni a half a liter bottle). It was the only type of vending machine I used, the rest of them, I photographed.

In comparatie cu alte tari vizitate, in Japonia uimeste multimea de automate care vand tot felul de lucruri: bauturi, tigari, ziare, cafea, inghetata, ramen. Se spune ca exista automate care vand si umbrele dar eu nu am vazut. Sunt nelipsite in gari dar le gasesti si pe langa temple sau alte locuri de interes turistic. Ele sunt amplasate fie cate unul fie in baterii de chiar 5-6 automate, unul langa altul. Cele mai multe – de departe – sunt cele care vand tot felul de bauturi energizante, sucuri, apa. Desi era aprilie, au fost niste zile foarte calde, asa ca eram mereu in cautarea unuia unde sa gasesc apa (120 yeni sticla de 0.5 ml). Pe celelalte doar le-am fotografiat.

aici poti cumpara ziare (am vazut doar unul, in hotelul din Osaka)
inghetata e “de firma”
vreti sa mancati rapid o supa cu taitei? aveti aici cateva feluri de ramen

Arigato, Japonia! 22. Shoren-in / Arigato, Japan! 22. Shoren-in

Posted on by June 14, 2012
14
Shoren-in was part of the Imperial Palace during the Edo period. This is the reason it has a garden which is famous for its beauty. I came here to see the huge camphor trees at the gate of the temple, described by Yasunari Kawabata in his book – “The Old Imperial City”.
Shortly after I arrived, the rain started. I choose a corner of an open terrace and I admired the pond in front of me. The blooming cherry trees were a nice color splash on the green of the pines. A small stone pagoda, a little bridge and the isle-like rocks in the ponds were some elements common in a Japanese garden. Then, I discovered the fishes in the pond and took time to photograph them.
Even if I felt like the time stopped, the closing time arrived. The rain stopped, so I left. A new day in Japan was ended, full of impressions.

La Shoren-in, ultimul templu vizitat intr-o anume zi, am petrecut clipe frumoase de relaxare si incantare, in acelasi timp, fiindca m-a prins ploaia acolo si se spune ca gradinile japoneze sunt si mai frumoase pe ploaie. Tinusem sa vizitez acest templu, in primul rand pentru a vedea copacii uriasi de la intrare, arbori de camfor si stejari, despre care citisem in cartea lui Yasunari Kawabata – Vechiul oras imperial. Radacinile noduroase, acoperite de muschi, par a reflectare a crengilor puternice ale copacilor.

la intrarea in templu
alt model de fantana de purificare
Temporar, in perioada Edo, aici a fost un Palat Imperial. De aceea, gradina de la Shoren-in este faimoasa pentru frumusetea sa.

N-am apucat sa vad prea multe si a inceput ploaia. Parea sa tina mai mult, asa ca mi-am gasit un loc pe o terasa deschisa si m-am asezat. Eram doar 5-6 vizitatori in tot templul. Stropii cadeau mari si desi pe suprafata iazului spre care priveam. Cativa ciresi infloriti faceau o pata de culoare in verdele coniferelor, dincolo de iaz. O mica pagoda din piatra, un podet si cateva insule-pietre erau elementele comune stilului gradinii japoneze pe care le-am admirat indelung.

se vad stropii de ploaie pe suprafata iazului

Apoi am descoperit pestii din iaz si m-am distrat fotografiindu-i.

Desi mie mi s-a parut ca timpul se oprise in acest peisaj atat de frumos si linistitor, el si-a urmat cale si a venit ora inchiderii templului. Ploaia se linistise, asa ca am putut pleca. Incheiam in felul acesta o zi plina de impresii, carora le trebuia timp ca sa se sedimenteze.
din coltul meu de terasa

Arigato, Japonia! 21. Kodai-ji / Arigato, Japan! 21. Kodai-ji

Posted on by June 9, 2012
28
We are still in Higashiyama district, which covers the whole part of Kyoto, which harbours a lot of temples. Here I will present you one of the temples I liked a lot, Kodai-ji. Nene, with her whole name Kita-no-Mandokoro, erected this temple in 1605, after her husband’s death. The shogun Tokugawa Ieyasu financed the construction.

After the entrance, I passed near a little tea house, broght here from elsewhere, and I saw Garyoro, the Reclining Dragon Corridor. Passing through a covered corridor, which enabled me to see the fine art on the sliding doors, I remain to admire a little dry garden, where stone dragons slept, under the pale pink flowers of a weeping cherry tree. There were not so many people, and they kept silence, so it was very nice to stay there for a while.

Then, I climbed the hill to see the other tea houses. On the way, other halls offered me the painted details of the pillars. Coming down, along a little bamboo grove, I got a glimpse of the huge Buddha statue at the entrance of Ryozen Cannon temple, which I have not visited.


This was a rewarding visit, which I enjoyed very much.
 
Ne aflam tot in cartierul Higashiyama, care acopera tot estul orasului Kyoto. In aceasta postare va voi arata cateva imagini dintr-un templu care mi-a placut mult, Kodai-ji.

Nene, despre care am amintit in postarea anterioara, cu numele sau complet de Kita-no-Mandokoro, a ridicat acest templu in 1605, in amintirea sotului sau Toyotomi Hideyoshi. Shogunul Tokugawa Ieyasu a fost cel care a oferit finantarea. Dupa 1789, numeroase incendii au afectat templul. Cladirile care au rezistat, au devenit toate “importante proprietati culturale”.

Inainte de intrarea in templu, ma opresc la un altarpentru a invarti rotile Mani si a pune mana, conform credintei autohtone pe cateva simboluri. Primele sunt statuile lui Nene si Hideyoshi, care trebuie atinse pentru a avea o casnicie fericita. Urmeaza apoi Boul Temmangu, emisarul unei zeitati Shinto. Se spune ca daca ai o boala, trebuie sa atingi cu mana ta dreapat sau cu amblele acea parte a animalului care corespunde partii tale afectate. Atunci, el va lua asupra sa boala ta. Ma rog, binefacerile autosugestiei sunt bine cunoscute…

 Nene si Hideyoshi
 Boul Temmangu
Imediat dupa ce am trecut de intrare, mi-a iesit in cale o mica ceainarie – cum aveam sa mai vad mai incolo, mutata aici din alta parte.
 intrarea in templu
 casa traditionala
 elemente tipice gradinii japoneze
Apoi, am dat cu ochii de Garyoro, Coridorul Dragonului Culcat, care leaga doua constructii ale templului.
Fiecare pas pe care il faci de-a lungul sau iti ofera o alta perspectiva.
 Garyoro
Trecand printr-un coridor acoperit, de unde am putut admira desenele fine de pe paravanele despartitoare, am ajuns intr-o gradina de piatra, strabatuta de spinarile unor dragoni. Punctul sau central era acum un frumos cires plangator, cu flori de un roz pal, delicat.
Trec prin alte sali, admir – atat cat se mai distinge – elementele decorative ale stalpilor de lemn.
Intre timp, am urcat pe nesimtite dealul, intre pini si azalee inflorite si am ajuns pe un mic platou, unde mai vad alte doua ceainarii. Gradina pe care am strabatut-o a fost reproiectata de catre un faimos gradinar, Kobori Enshu (1579-1647) si era considerata una din cele mai frumoase in perioada respectiva. Pentru ca totul sa fie perfect, cobor dealul pe langa o padurice de bambus, care ma lasa sa intrevad in apropiere statuia mare a lui Budha, aflata la intrarea in templul Ryozen Cannon, pe care nu l-am vizitat.
 alta ceainarie
 padurice de bambus
 statuia de la Ryozen Cannon

Arigato, Japonia! 20. Nene no Michi / Arigato, Japan! 20. Nene no Michi

Posted on by June 7, 2012
18
Going to Kodai-ji, I walked on Nene no Michi, an old street which shows us how Kyoto used to be.

Nene was a noblewoman, who married the warlord Toyotomi Hideyoshi. After his death, she decided to become a nun and founded the Buddhist temple Kodai-ji (1598). It became the burrial place of herself, her husband and his mother.


The little street arrive somewhere in Sannen-zaka or, if you continue up the street, you come to Kyomizu-dera.

Old wooden houses, shinto shrines, private gardens (which I saw only through a half-opened door or through a fence, Japanese fountains or stone lanterns, all preserve the Japanese atmosphere which is so hard to find in other places…

In drum spre Kodai-ji, am trecut pe Nene no Michi sau Calea lui Nene, o straduta veche care ne arata cam cum era Kyoto demult.

Nene era o nobila, casatorita cu razboinicul Toyotomi Hideyoshi. Dupa moartea sotului sau, ea a decis sa se calugareasca si a fondat templul budhist Kodai-ji din apropiere (1598), unde au si fost inmormantati ea, sotul sau si mama acestuia.

Straduta se uneste pe undeva cu Sannen-zaka, despre care am scris deja, iar daca o urci, poti ajunge la Kyomizu-dera.

Aici se pastreaza inca casele din lemn si atmosfera veche japoneza, atat de greu de gasit in zilele noastre, in alte parti. Chiar si firele de telefon, atat de vizibile peste tot, aici au fost ingropate. Altare shintoiste, gradini private, la care am putut doar sa trag cu ochiul printr-o poarta intredeschisa sau printr-un gard, felinare de piatra si fantani japoneze…Plimabti-va si voi putin pe Nene no Michi, alaturi de mine…

Cred ca aici am descoperit si secretul: stiu de ce japonezii sunt atat de solidari si isi revin atat de repede dupa diverse nenorociri. Pentru ca sunt educati, chiar si prin afise ca cel pe care l-am vazut si pe care sunt sfatuiti cum sa se comporte in caz de cutremur. Ce ai de facut in afara de a nu te repezi afara si de a stinge orice sursa de foc? Ajuta-ti vecinul!

Un vas de piatra in fata unei case, in care se adunase, poate, apa de ploaie si pe care pluteau petale de cires, mi s-a parut atunci chintesenta spiritului japonez.

Arigato, Japonia! 19. Parcul Maruyama / Arigato, Japan! 19. Maruyama Park

Posted on by June 4, 2012
18
Maruyama Park, between Gion and Maruyama Mt., is a “must see” in Kyoto. It is situated in the Higashiyama district and it can be reached by 206 bus. One of the most visited site in town, Maruyama Park becomes crowded on April, when people go to admire the old Shidarezakura, the weeping cherry tree and use the park as a venue of hanami.
Water bodies provide a place of relaxation and meditation. The park is an appreciated meeting point for people of all ages.
Parcul Maruyama este un punct central al orasului Kyoto, situat in Higashiyama, intre Gion si Muntele Maruyama.  In aprilie, aici este unul dintre cele mai apreciate locuri de hanami (admiratul ciresilor in floare) si datorita batranului Shidarezakura, ciresul plangator, care devine atragator mai ales noaptea, cand este iluminat pentru ca oamenii sa se poata bucura de frumusetea florilor sale pana noaptea tarziu. . Eu a trebuit sa ma multumesc sa il vad ziua, in drum de la un templu la altul.

 poarta dinspre Templul Chion-in
sfarsit de hanami
oamenii inca se fotografiaza cu faimosul cires plangator

In parc, cateva ochiuri de apa atrag pasarile si alcatuiesc oaze de liniste si meditatie.
Unul dintre locurile cele mai vizitate din Kyoto, Parcul Maruyama atrage oameni de toate varstele. Autobuzul 206 te lasa chiar in apropierea sa.

Arigato, Japonia! 18. Templul Chion-in / Arigato, Japan! 18. Chion-in Temple

Posted on by June 4, 2012
17
In the neighbourhood of Gion district and near the Maruyama Park, I visited the Chion Buddhist Temple. It has a monumental wooden gate, erecte din 1621 vy the shogun Takugawa Hidetada. It is the biggest wooden gate preserved in Japan.

Unfortunately, the complex was in a renovation process, so I didn’t see too much. After climbing the flight of stairs ( an action which may absolve you of many sins, I think, because the stairs are many and high), the visitor can see at the right, passing near the purification fountain, a nice white/red pagoda, adorned by an old cherry tree.

Near by, a great golden Buddha and some believers. In another building, where I tried to enter, many people, especially women, sitting on the tatami, were listening to a speaker. It looks to be a kind of course for believers belonging to the Jodo Shu Buddhist sect, as all the women were wearing a mauve yukata, like a uniform.

When I left, a lively music caught my attention. Some women were dancing at the Sanmon Gate, accompanied by a strong and pleasant masculine voice and the beat of a drum. Floating over the cherry flowers, that music stayed with me a long time after I left the temple.

In apropiere de districtul Gion si chiar langa parcul Maruyama, se afla Templul budhist Chion-in. El te intampina cu o poarta monumentala cu doua etaje, cea mai mare poarta de lemn pastrata in Japonia, care dateaza din 1621. A fost construita din ordinul shogunului Takugawa Hidetada. Complexul este cel mai mare din Japonia dar cand l-am vizitat eu se afla, in mare parte, in renovare, asa ca nu am putut vedea prea mult.

Dupa ce urci treptele si stai in cadrul portii imense Sanmon, daca arunci o privire in urma, vezi orasul. Inaintea ta se desfasoara un sir de alte trepte, si multe si inalte, incat am convingerea ca iti speli multe pacate urcandu-le…Poarta are o inaltime de 24 m si latimea de 50 m.

Poarta Sanmon
vedere spre oras de la a doua intrare
 a doua intrare in templu

Dupa ce ajungi sus, in stanga, pe langa fantana de purificare, se poate admira o frumoasa pagoda alb-rosu, bine pusa in valoare de un cires alb, batran.

Intr-o cladire alaturata, cativa credinciosi se roaga unui Budha aurit, impozant.

Incerc sa intru intr-o alta cladire si vad, intr-o incapere, o multime de oameni aszati pe tatami, ascultand un vorbitor. Nu stiu exact ce se intampla dar am senzatia unor adunari religioase sau poate chiar a unui fel de cursuri pentru credinciosi, fiindca vad multe femei mai ales, imbracate in yukate de aceeasi culaore ca si draperiile care impodobesc intrarile, indicand, probabil, apartenenta lor la secta Jodo Shu.

Statea sa ploua, asa ca n-am mai incercat sa intru in gradinile templului, Hojo si Yuzen, ci m-am indreptat spre iesire. Pe masura ce coboram niste trepte laterale spre poarta centrala, atentia mi-a fost atrasa de o melodie antrenanta, foarte placuta, pe care plutea o voce barbateasca minunata. Cand m-am apropiat, am vazut ca intre pilonii uriasi de lemn, pe care se sprijina Poarta Sanmon, dansa un grup de femei. Doi preoti, unul batand ritmul melodiei la o toba, celalalt cantand, luau parte la dansul ceremonial. Mai la o parte, cateva femei, spectatoare ca si mine, au inceput sa danseze si ele, imitand miscarile celorlalte si au fost invitate pe scena si incluse intre dansatoare. Melodia care plutea deasupra florilor de cires mi-a ramas multa vreme in minte, chiar si dupa ce am parasit templul.