Circuit in Turcia 2. Minunile Sfintei Sofia / Roundtrip in Turkey 2. The St. Sophia’s Wonders

Sf. Sofia’s Church in Istanbul is 1400 years old. It was build on 360 at Constantin’s II order. By then, it was a basilica with a wooden roof, which was burnt during a riot in 404. Theodossius II ordered the reconstruction, but another riot is thge cause of its perish again. Justinian the Great recovered it on 537. Materials have been brought from all over the empire: yellow stone from Syria, porphir from Egypt, and the Hellenic Columns from the Artemis’s Temple in Ephessus. After the conquer of Coonstantinopole (1453), Mehmet II decided to transform Agia Sophia into a mosque. It was Mustafa Kemal Ataturk, the founder of the modern Turkey, who ordered the mosque be turned into a museum.

The treasures of this museum are the mosaics, dating from VI-IX centuries. After the church was transformed into a mosque, the mosaics have been covered by plaster. On 1847 they have been restored in order to be registered, an then covered again. On 1894 a big earthquake destroyed parts of the church and, probably, some mosaics, which have not been found again, at the restauration in 1931.

Biserica de 1400 ani vechime a fost inaugurata de imparatul Constantin al II-lea, in 360. In acea vreme, era o basilica cu acoperis din lemn, cladita pe locul unui templu pagan. Aceasta a ars insa, in timpul unei revolte din 404. Din ordinul lui Theodossius al II-lea biserica a fost reconstruita dar nici istoria sa nu este prea lunga: 405-532, cand este din nou distrusa in timpul altei revolte. Cel care o reconstruieste de data asta este  Justinian cel Mare, care o inaugureaza in 537. Materiale au fost aduse din tot imperiul: din Siria, piatra galbena, din Egipt, porfir, iar de la Templul din lui Artemis din Ephes, Coloanele elenice. Dupa cucerirea Constantinopolului (1453), sultanul Mehmet II a ordonat transformarea ei in moschee. Sultanii care au urmat, au tot adaugat cate ceva. Astfel, forma originala i-a fost schimbata prin construirea, in timp, a unor contraforti, precum si a unor minarete din caramida. Vizitatorii din vest aveau nevoie de un firman (aprobare) de la sultan pentru a o putea vizita. Mustafa Kemal Ataturk, fondatorul Turciei moderne, a hotarat transformarea moscheii intr-un muzeu, in 1931. Muzeul a fost dechis in 1935.

Interiorul (naosul) copleseste prin cupola imensa, inalta de 56 m. Initial, acolo existau mozaicuri (pana in sec. al XIX-lea), acum este decorata cu inscriptii din Coran. La etaj, unde se afla adevaratele comori – mozaicurile bizantine, datand din secolele VI-IX – se urca pe un plan inclinat, pietruit. Dupa transformarea in moschee, mozaicurile au fost acoperite cu ciment. In 1847 a avut loc o restaurare a lor, cu scopul inregistrarii dar, in 1894, a avut loc un mare cutremur care a distrus parti din biserica si probabil si mozaicuri deoarece la dezvelirea din 1931 ele nu au mai fost gasite.

caligrama
Iisus Pantocrator (Atotputernicul), detaliu din Mozaicul Deesis
Fecioara Maria cu imparatul Ioan II Comnenul si imparateasa Irina
intrarea de sud, mozaic datand din 944 – Fecioara cu Iisus, Constantin cel Mare si Justinian I
detaliu poarta din bronz, intrarea de sud

Circuit in Turcia 1. Peisaj turcesc / Round trip in Turkey 1. Turkish Landscape

We took a round trip by bus to Turkey in the summer of 2007. Out itinerary was: Bucuresti-Edirne-Cannakale-Troia-Izmir-Marmaris-Pammukale-Istanbul- Bucuresti.It was my first encounter with Turkey and it was love at first sight. I was impressed by the landscape, coloures and textures, by the diversity of touristic objectives and, last but not least, by the people.This post describes only the places we have been in the round trip but we also stayed for one week in Marmaris. I only wanted you to familiarize yourself with the landscape. Most of the photos have been made from the bus, so on some of them you will see some reflexions. I will wrtie separate posts about Marmaris, Bodrum, Pammukale.In vara anului 2007 am facut un circuit cu autocarul (apartinand unei agentii din Bucuresti) prin Turcia, combinat cu un sejur de o saptamana la Marmaris. A fost prima mea intalnire – surprinzatoare – cu aceasta tara care se intinde pe doua continente. Mi-a placut din prima Turcia, iar peisajul sau muntos, uneori arid, alteori verde, combinat cu albastrul permanent al cerului, m-a cucerit. Tocmai de aceea am decis ca prima postare sa va arate acest peisaj. Marea majoritate a fotografiilor sunt facute din autocar, asa ca veti mai vedea si reflectii pe langa peisaj…

De fapt, traseul nostru a fost: Bucuresti-Edirne-Cannakale-Troia-Izmir-Marmaris-Pammukale-Istanbul- Bucuresti. Dupa ce am traversat Bulgaria, care mi s-a parut cenusie, anosta si chiar neingrijita, primul “eveniment” important a fost traversarea stramtorii Dardanele, la Cannakale. Vad cu ochii mei acum ce am invatat la geografie, cand incurcam deseori asezarea Dardanelelor cu Bosforul! In calatoria aceasta le voi vedea pe amandoua.

 Cannakale, malul european
 Cannakale, malul asiatic – in fundal, o copie a calului troian
 Dardanele
 Castelul Kilitbahir, in Dardanele
O scurta oprire la Troia, unde un arheolog turc, vorbind o engleza excelenta, ne prezinta istoria locului dar si planurile de viitor. Pana acum s-a scos la suprafata cam un sfert din vechea Troie, care adapostea 15000 de oameni – enorm pentru vremea aceeea.
 explicatii la Troia
Drumul spre Izmir trece uneori pe langa mare, urmana un golf al Marii Egee. Dintre localitatile prin care am trecut, mi-a placut Aivalak, cu un iz grecesc. Trecem prin periferia Izmirului, un oras cu 3 milioane de locuitori, pentru a intra apoi pe autostrada.
 Izmir
Dupa Izmir, treptat, peisajul se aspreste, apar stanci, bolovani uriasi ciudati, aruncati in cele mai felurite pozitii. Spre Marmaris, urcam greu pe o serie de serpentine, pentru a cobori apoi pana la malul marii, tocmai cand soarele incepea sa apuna.
coborare spre Marmaris
Dupa o saptamana minunata si plina de culoare – in care am vizitat si alte locuri despre care va povestesc mai tarziu – am pornit-o inapoi, spre casa, continuindu-ne circuitul. Pana la Denizli, de unde se merge la Pammukale, drumul e variat, culorile si texturile alternand mereu. Lumea motaie in autocar fiindca e inca devreme. Denizli ne intampina cu o arhitectura cam ca la noi, si mai veche si mai noua, cu culori stridente.
 pe aici se coteste spre Pammukale
Prima oprire importanta si foarte asteptata a fost Pammukale, vestitul “castel de bumbac”. Aici un fenomen natural deosebit isi da mana cu istoria, oferind calatorului un loc unde ar putea zabovi mai mult. Locul merita o postare separata.

De la Denizli pana la Kuthaya, unde am facut o halta de ajustare, muntii par cetati in ruina.

O alta postare va va arata frumusetea ceramici de Kuthaya. Noi ne indreptam spre Golful Izmit, pentru a ne intalni din nou cu marea la Bosfor si a intra in stravechea capitala Constantinopol. Fac cateva poze printr-un orasel prin care trecem si al carui nume nu l-am notat. Soarele apune frumos, iar noi vom intra in Istanbul pe intuneric.

Visul canadian 9. Marina Oak Bay, Victoria / Canadian dream 9. Marina Oak Bay, Victoria

On my first day in Victoria, Canada my first walk was to the marina. I like marinas and I always visit them. On my way I saw a lot of very nice houses. Personally, I would live in any of them. You?

Oak Bay Marina offered a large view to the Juan de Fuca straight. A lighthouse, birds, small rocky uninhabited islets, round heads of seals. I have been lucky enough to see a seal near the shore and I photographed it!

In prima zi cand am ajuns in Canada, la Victoria, primul meu drum a fost la mare, la marina. “Marina”, cuvant provenit din latina, desemneaza tarmul. Tehnic vorbind, o marina este un bazin special amenajat pentru a primi iahturi si barci mici, oferind diverse facilitati pentru acestea. Imi plac barcile si de aceea vizitez o marina de cate ori am prilejul.Drumul pana la marina, facut pe jos, m-a purtat printre case care de care mai cochete si mai atragatoare. Personal, as sta in oricare dintre ele. Voi pe care ati alege-o?

In marina, am avut o priveliste larga spre stramtoarea Juan de Fuca. Un far, mici insule nelocuite, langa care se itesc capete de foci, pasari si desigur, multe barci. Tipetele pescarusilor ne-au insotit in aceasta plimbare. Undeva, la poalele unor stanci am putut chiar vedea si fotografia mai de aproape, o foca.

Acolo, deasupra plajei de langa marina, am vazut si ce inseamna conceptul de “vila cu plaja privata”….

Visul canadian ep.8 O expozitie pe malul Pacificului / Canadian dream ep.8 An Exhibition on the Pacific Shore

On our way from Victoria to Tofino, we saw an exhibition sign somewhere, so we stopped one hour and pampered ourselves on the Pacific shore.

Here, on Vancouver island and the other little islands, a lot of artists made home. Some of them continued to work and, from time to time, they organize little exhibition like this. It was an exhibition with sale, presenting handmade jewels, small wooden sculptures, traditional furniture made of branches, etc.


After we admired everything, we descended on the beach. It was a typical Pacific beach in Canada: little, tucked in a cove, covered with pebbles and full of trunks carried by the ocean’s waters and abandoned on the shore.

The last stop was Port Renfrew, a real wilderness spot! Two big trails for backpackers: Juan de Fuca Trail – 47 km and West Coast Trail – 74 km, two lakes: Fairy Lake and Lizard Lake, a wonderful park called Botanical Beach (very dangerous because of big and strong tidal waves, and also because of black bears and cougars) are some of the favourites for the visitors. Swimming, canoeing, hiking, and fishing are the principal activities there.

Pe drumul de la Victoria la Tofino am vazut un indicator spre o expozitie. Ne-am abatut pentru o ora din drumul nostrum si ne-am rasfatat la soare pe malul Pacificului.

Aici, pe Insula Vancouver si pe micile insule din jur, traiesc artisti plastici, actori si muzicieni, in case de vis.

Multi continua sa lucreze aici si, din cand in cand, organizeaza cate o expozitie. Cea pe care am vazut-o era cu vanzare si prezenta bijuterii facute manual, sculptura mica in lemn, mobila traditionala  facuta din copaci (moda care s-a extins si la noi in ultimii ani).

morsa
Dupa ce am admirat ce era de vazut, am coborat pe malul oceanului, pe o plaja carcteristica intregii zone: mica, ascunsa intr-un golfulet, acoperita cu pietris si cu o sumedenie de trunchiuri purtate de ape si azvarlite la mal.
sotul si fiul meu

Ultima oprire in aceasta excursie a fost Port Renfrew, o mica comunitate asezata in salbaticie, un paradis al pescarilor. Aici se afla doua mari drumuri pentru amatorii de drumeție (Juan de Fuca Trail – 47 km si West Coast Trail – 74 km), cu rucsacul, dar si doua lacuri, Lacul Zanelor si Lacul Soparlei. Se poate pescui, innota, plimba cu caiakul, etc. Plaja Botanica este foarte frumoasa dar necesita precautii datorita populatiilor de ursi negri si cougari, precum si a valurilor mari si puternice create de fenomenul de flux/reflux.

Port Renfrew

Visul canadian ep.7 Gradina japoneza din Victoria, BC / Canadian Dream ep.7 The Japanese Garden from Victoria, BC

In 2010 I started a series about my travel to British Columbia (2005). I do not know why I did abandoned it but I want to start it again, to finish the story. If you want to catch up with the first six episodes, see below the links to the the posts.

The Art Gallery of Victoria is hosted in a nice, wooden, Victorian house from 1889. Besides the works of art, the gallery has in his little Japanese garden the only original shinto shrine in whole North America.

Shinto is one of the oldest relion in the world, with 3-4 millions adherents in Japan. The basis of this religion is the belief in kami (spirits) and the old deities.The name comes from the Chinese “shin tao”, which means “the way of the kami”.

In the little garden one may see Japanese mapples and bamboo, stone and metl lanterns, a basin with water for purification. The garden is very relaxing so I took advantage of it, as I was alone there.

In 2010 am inceput un serial despre British Columbia, Canada pe care apoi l-am abandonat. Mai e cate ceva de povestit despre calatoria mea acolo, in 2005, asa ca voi continua acum.

Galeria de Arta a capitalei statului BC, Victoria, are – pe langa colectiile de arta – o mica gradina japoneza, care adaposteste singurul altar shinto original, din toata America de Nord. Cladirea in care se afla galeria este o resedinta victoriana de la 1889, din lemn.

Pentru cine nu stie, shinto este una dintre cele mai vechi religii din lume. Ea are, in Japonia, 3-4 milioane de adepti. In esenta, se bazeaza pe credinta in kami (spirite) si vechii zei. Numele sau provine din chinezescul “shin tao” care inseamna “calea lui kami”.

altar shinto
Gradina, cu artari  japonezi si ferigi, cu pietre si felinare de piatra sau metal si un bazin pentru apa, pentru purificare, este foarte relaxanta. Am profitat din plin, fiind singura acolo. E o oaza estetica de liniste, care iti incarca bateriile!
Daca vreti sa va improspatati memoria cu episoadele anterioare, iata unde le gasiti:
ep.1   27.07.2010 – La pas prin Victoria, BC/Walking in Victoria, BC
ep.2  3.07.2010 –   Visul unei zile de vara la Butchart Gardens/Summer Day Dream at Butchart Gardens
ep.3  9.07.2010 –   La plimbare in Vancouver (1)/ Walking in Vancouver, BC (1)
ep.4  10.07.2010 – La plimbare in Vancouver (2) / Walking in Vancouver, BC (2)
ep.5    1.11.2010 – Din Victoria la Tofino (1)/ From Victoria to Tofino (1)

http://travelinghawk.blogspot.com/2010/11/visul-canadian-ep-5-din-victoria-la.html
ep.6  2.11.2010 –   Din Victoria la Tofino (2) / From Victoria to Tofino (2)
http://travelinghawk.blogspot.com/2010/11/visul-canadian-ep6-de-la-victoria-la.html

O plimbare scurta la Almunecar / A Short Trip to Almunecar

Mi-era dor de mare si stiind ca ea nu e departe de Granada, am plecat cu autobuzul intr-o dupa amiaza, la Almunecar pe Costa Tropical. Spre surpriza mea, desi era luna mai, doar cativa localnici, nici urma de turisti inca.

Drumul pana acolo m-a purtat printr-o zona de munti nu prea inalti dar destul de verzi, comparativ cu ce vazusem intre Madrid si Granada. M-a impresionat faptul ca orice palma de pamant roditor, oricat de mica, fusese transformata intr-o gradina.

 Costa Tropical
Almunecar

Langa autogara, in Plaza de Agua, o interesanta statuie de bronz, care aminteste ca cea mai importanta resursa este apa. In gluma, grupului statuar i se spune “dansatorii de breakdance fara cap, ai epocii de bronz”.

Initial, Almunecar a fost o colonie feniciana, numita Sexi (da, chiar asa!), ai carei locuitori s-au ocupat cu pescuitul. Greci, romani si mauri au cucerit pe rand locul, considerat foarte important pentru comertul cu peste. Relativ recent (anii ’70-’80) s-au descoperit in Parcul Botanic Majuelo ruinele asa numitelor “salazones“, gropi cu sare intre care erau canale de apa si care erau folosite la saratul pestelui. Deasupra lor se inalta Castelul San Miguel, construit de romani in secolul I inainte de Christos. Maurii sunt insa cei care l-au fortificat, construind 46 turnuri de aparare si 3 porti principale.

Castelul San Miguel si “salazones
Gradina Botanica reprezinta cea mai mare colectie europeana exterioara de plante tropicale si subtropicale. Mie mi-a placut mai ales o “padurice” de Trompeta ingerului, galbene.
Brugmansia aurea
Partea de oras prin care am trecut are blocuri de cateva nivele si palmieri dar am dat si peste Biserica Incarnarii (daca va mira un asemena nume la o biserica crestina, citit aici http://www.near-death.com/experiences/origen03.html sau aici http://www.christianity.co.nz/life_death6.htm, de exemplu. Ea a fost ridicata intre 1567-1600 cu material de la o moschee daramata. Arhitectul regelui Filip II, Juan de Herrera a proiectat aceasta biserica, mai putin turnul, care se datoreaza lui Diego de Siloe din Granada, care a proiectat in mare parte Catedrala de acolo. In apropiere, o strada in panta, cu case mai vechi.
 Biserica Incarnarii

M-am indreptat apoi spre Plaja Velilla. Era pustie. Am stat acolo vreo jumatate de ora, privind marea si ascultand cum se sparg valurile de tarm. Ma incalzea un soare bland, de primavara. Cu dorul de mare oarecum alinat, m-am intors in Granada.

A Short Trip to Almunecar

I missed the sea, so I took a bus in an afternoon, from Granada, and went to Almunecar, on Costa Tropical. Much to my surprise, no tourists there yet, only few locals.

On the way, I passed through hills, and I was impressed to see that every piece of good soil was exploited.

Near the bus stop, in Plaza de Agua an interesting bronze statue reminds that the most important resource is water. The nickname of the statue is “the headless breakdancers of the bronze age”.

At the beginning it was a Phoenician colony, called Sexi (yest, exactly!), then it was conquered by Greeks, Romans and Arabs. Only in the ’70-’80, they discovered in the Majuelo Botanical Gardens vestiges of the “salazones”, pitches with salt, united by water channels, which have been used for salting the fishes. This was the principal occupation of the population in this area.

Above the Botanical Garden rises the San Miguel Castle, built by Romans and made into a fortress by the Arabs.

I walked a little I town. Low blocks of flats, houses and a church built during 1567-1600 by King’s Philip II architect, Juan de Herrera. The Velilla Beach was deserted. I sat there for half an hour, admiring the see and hearing to the waves. I was warmed up by a spring sun. Then, I took the bus back, to Granada.

La Sevilla, in mai 1998 / In Seville on May 1998

I went from Granada to Sevilla by bus to see the Alcazar (The Royal Palace), but my thought was on Guadalqivir, the river which stayed in my mind even from my teen-age, when I read Minulescu’s poetry (a Romanian poet whom I like). I can’t translate the verses in a poetic way but the idea was about an adolescent who dreams about the large world, changing in his mind the river from home in Guadalqivir, etc.  The sonority of the name stayed with me…

I used again my old photos (14 years have passed since them), not so good either, I know, to show you, those who haven’t seen Spain, how beautiful this country is! One may associate the name of this town (700000 inhabitants, the capital of Andalusia) with Rossini’s “Barber of Seville”, with the legend of Don Juan, and even with the renowned “tapas” (Spanish appetizers, served in bars). The great painters Velasquez and Murillo have been born here, and so on.

The Moorish domination influenced the aspect of the town, and the great Latin American Exhibition on 1929 left a lot of new constructions in the inventory.

On the place of the Cathedral it was a mosque of which only the minaret was preserved (The Giralda Tower, 1184). In time, it served also as an astronomycal observatory.


In Plaza d’Espagna, the architect Anibal Gonzales erected for the 1929 Exhibition a beautiful construction, using elements of Art Deco and neo- Mudejar styles. The place have been used for filming for Star Wars, Lawrence of Arabia and The Dictator (source: Wikipedia). The construction is in the middle of the Maria Luiza Park, a moorish style park with fountains, ponds, pavilions and statues. This is not the only park in the town. I was also in the Murillo Park, a sevillian style garden with ceramics and many flowers.

Real Alcazar (The Royal Palace) started to be erected between 913-914, and continued through Baroque and Renaissance periods. What you see today reflects this long time span. At the entrance, a Roman wall, then the Islamic period construction – carried out by people sent from Granada. The most valued part by the royal families was  the Pedro’s Palace, which is still used when the royal family is in town. Here, Patio de las Doncellas and Patio de las Munecas are the focus points.

Even if I used only old photos, I hope that I convinced you that a visit to Sevilla is worth! I would return there, convinced that there are many more to discover…

Am mers de la Granada la Sevilla cu autobuzul, sa vad Alcazarul (Palatul regal), dar gandul meu ascuns sta la Guadalquivir…Numele acestei ape pe care mi-o imaginam maiestuoasa ca Amazonul, mi-a ramas in minte din adolescenta, purtat de poezia lui Minulescu (cata lume il mai citeste, oare, astazi?):

“Schimbam ciresii’n palmieri,
Pe tata mare’n “Uncle Sam”
Si Oltul in Guadalquivir…”

(Versurile astea parca sunt esenta visurilor unui calator…Nu asa facem cand ne imaginam un loc indepartat, unde n-am mai fost?) Numai ca visul nu s-a prea potrivit…

Guadalquivir la Sevilla
Voi face din nou apel la pozele mele pe hartie ca sa va povestesc ce am vazut acolo…
Sevilla, capitala Anadaluziei, un oras cu peste 700000 de locuitori, poate fi asociata cu multe lucruri cunoscute. Poate primul lucru care va vine in minte este titlul operei lui Rossini (Barbierul din Sevilla), altii poate stiu ca aici s-a nascut mitul lui Don Juan dar si gustoasele “tapas” (gustari, servite la baruri). Mari pictori ai Spaniei precum Velasquez si Murillo au vazut aici lumina zilei.
Lunga dominatie maura si-a pus amprenta in arhitectura orasului. Mai aproape de vremurile noastre, Expozitia Americii Latine din 1929 a adus contributii noi la zestrea edilitara a orasului.
 Muzeul arheologic – proiectat pentru expozitia din 1929, stil neo-renascentist
 Piata Virgen, in preajma Catedralei
Universitatea, fondata in 1551. Aceasta cladire dateaza din 1728-1771 si i se datoreaza arh. Van der Baht. Initial, a fost Fabrica de tutun. Sediul universitatii s-a mutat aici in 1953. Pe frontispiciu, statuia Faima.
Pe locul actualei Catedrale se afla in sec. XII-XIII o moschee, din care s-a pastrat doar Turnul Giralda, monument islamic important al orasului. Minaretul a fost comandat de catre Almohad Yousouf al Yacoub-Mansour si constructia sa a inceput in 1184. Clopotul a fost adaugat abia in 1560. Turnul Giralda a servit si drept observator astronomic. Asa cum mi se intampla mai mereu, Catedrala era in renovare si deci partial acoperita de schele.
Turnul Giralda
 Catedrala
Plaza de Espana, locul expozitiei din 1929, a fost folosita pentru filmarea atacului clonelor (podul) in filmul Star Wars, dar si pentru alte filmari la Lawrence al Arabiei sau Dictatorul (sursa: wikipedia). Autorul sau este Anibal Gonzales care a folosit un amestec de elemente Art Deco si neo- Mudejar (stil arhitectural spaniol, aparut la Madrid). In prezent in cladire se afla mai multe institutii, inclusiv Primaria orasului.
 Piata Spaniei
Constructia pentru expozitia din 1929 este amplasata intr-unul din multele parcuri ale orasului, Parcul Maria Luiza. Acesta este un parc in stil maur cu fantani, pavilioane, elestee, care ofera umbra si liniste in caldura verii. A fost construit pentru Palatul San Telmo, cu ocazia expozitiei, de catre francezul Forestier.
 Parcul Maria Luiza
Dupa cum spuneam, nu este singurul parc. Parcul Murillo, aflat chiar langa Alcazar, abordeaza un stil de gradini sevilliene, cu arcade cu plante cataratoare si multe lucrari de ceramica. Atunci era plin de Bougainvillea inflorite.
 Parcul Murillo
 O, tempora! Eu, acum 14 ani, la Sevilla
Am vizitat, pe fuga, si Real Alcazar, adica Palatul regal, aflat in vecinatatea Catedralei si a Universitatii, nu departe de Guadalquivir. Constructia monumentala a inceput in anii 913-914, continuind in perioada barocului si a renasterii. Fiecare epoca si-a lasat amprenta: formele arabe fragile, goticul auster si elegantul clasic, intregite de fantezia barocului. O intreaga galerie de regi si regine dar si mari descoperitori, precum Columb si Magellan, a populat incaperile. Aproape ca te si miri cum poti pasi si tu prin aceste locuri atat de incarcate de istorie!
Constructia a fost mereu folosita de familiile regale si asa este si astazi. Potrivit unui acord din 1988 s-a stabilit ca Cuarto Real Alto, adica camerele regale superioare raman pe timp nedefinit la dispozitia familiei regale, ori de cate ori aceasta viziteaza orasul. In 1995, fiica cea mai mare a regelui Spaniei si-a celebrat aici casatoria.
La intrare se afla partea cea mai veche, datand din timpul romanilor, din perioada crestina timpurie.
 partea romana
Partea de cel mai mare interes in prezent este Palatul lui Pedro, construit intre 1364-1366. Pedro cel Crud a cerut prietenului sau Mohammed al V-lea de Granada sa ii trimita mesteri care sa poata reproduce in palatul sau minunatiile Granadei. De aceea aici se intalnesc multe similitudini de constructie si elemente decorative.
 perioada islamica
Familiile regale au ingrijit mereu aceasta parte a complexului, pentru a ramane functionala. In aceasta parte gasim Palatul Gotic,  Patio de las Doncellas (construit de catre Charles V, face referire la legenda tributului de 100 de fecioare, cerut de mauri regatului Castiliei) si Patio de las Munecas (fost harem in timpul dominatiei maure).
 fatada Palatului lui Pedro
 Palatul Gotic
 Patio de las Doncellas
 Patio de las Munecas
Desi am putut folosi doar fotografii vechi, pe hartie, pentru aceasta postare, sper sa va fi convins ca merita sa mergeti la Sevilla! Eu, sigur as mai merge o data, convinsa ca voi gasi lucruri noi de vazut…

Imagini din Madrid / Images of Madrid

Waiting for the next important voyage, I look over old photos and I think to show you parts of a city I have visited 14 years ago: Madrid.

May is a good year to visit Sapnish towns because it is not too hot yet. Anyhow, Madrid has a lot of fountains and greenery which make the temperatures bearable.


And where could you find a statue of Don Quichotte de la Mancha if not here, in Madrid?!

Plaza Mayor (17th century) and Puerta del Sol are places were a tourist always goes. On May, you may see a lot of senioritas with colorful dresses. Juan de Villanueva is the author of last renovations here. The first buildings were of wood and they were destroyed by fires many times.

The large and animated boulevards enable us to see beautiful buildings of different styles. Madrid is a vivid town, people come and go, the Merridional noise always present.


The Retiro Park is a nice spot. Buil as a retirement (retiro) place for the royal family, now it is the park of the inhabitants of Madrid. Another tourist objective is, of course, the Royal Palace, built between 1738-1764, on the site of a Moorish fortress from the 9th. century. As inspiration, Bernini’s  drawings for the Louvre have been used. Out of 2500 rooms, 50 could be visited by tourists.


But Madrid has also modern parts. AZCA is a kind of La Defence in Paris. It is the financial district too, of course.When I was there, 14 years ago, the Picasso Tower was the highest (43 levels), now I’m sure I’d be surprised…

In asteptarea viitoarei calatorii, ma uit pe fotografii vechi si ma gandesc sa va arat si voua cum am vazut eu Madridul, de exemplu, acum 14 ani. O plimbare prin oras intr-o zi de sambata, inainte de a-mi lua zborul, dupa o saptamana de munca petrecuta in Granada

Luna mai in Spania este placuta, nu s-au instalat inca caldurile mari. Fantanile nenumarate ale orasului si multa vegetatie atenueaza oricum senzatia de prea cald. Ies in evidenta Fantana lui Neptun din Piata Canovas del Castillo, Fantana Cibeles sau Fantana Gloriette de Atocha.

 Fantana lui Neptun
in parcul Retiro
 Cibeles

Unde anume decat in capitala Spaniei ar fi  mai potrivita o statuie a lui Don Quichotte de la Mancha?

 grup statuar Don Quichotte si Sancho Panza
Plaza Mayor este un loc pe care nu-l ocoleste nici un turist sosit la Madrid. Aici te poti imagina in Evul Mediu, intr-un spatiu inconjurat de cladiri din lem, cu doua-trei etaje. Constructia pietei s-a terminat in 1619, in timpul regelui Filip III. Cladirile au ars in incendii consecutive, ultima restaurare si aspectul de astazi datorandu-i-se lui Juan de Villanueva.
 Plaza Mayor
Nu departe se afla Puerta del Sol,  cu Real Casa de Correos din secolul al XVIII-lea. Turnul sau cu ceas reprezinta un punct de atractie, deoarece aici intampina madrilenii Anul Nou. Cladirea este acum sediul presedintelui Comunitatii Autonome a Madridului.
 Puerta del Sol
Orasul are multe cladiri monumentale pe bulevardele sale largi, pline de oameni grabiti sau care se plimba agale. Madridul este un oras dinamic, vibrand de viata.
 Cladirea Banesto (1902, Art Nouveau) – Banca Spaniola de Credit
Daca vreti recreere, mergeti in Parcul Retiro, nu departe de Muzeul Prado. Creat initial ca un loc de retragere (retiro) pentru familia regala, este acum o gradina publica care ii primeste pe madrileni pe cele 130 ha ale sale.
monumentul lui Alfonso al XII-lea
Alaturi de Prado, Palatul regal este unul dintre obiectivele preferate ale turistilor. Constructia in stil baroc si clasic, s-a ridicat intre 1738-1764 pe locul unei foste fortarete maure din secolul al 9-lea. Ca inspiratie au fost folosite schite facute de Bernini pentru Luvru. Din cele 2500 de camere, 50 sunt puse la dispozitia turistilor, pentru vizitare. Doua parcuri frumoase se afla langa palat, Campo del Moro si Gradina Sabatini. De asemenea, se poate vizita aici si Catedrala regala, Almudena.
 Palacio Real
Gradina Sabatini

Nu va imaginati insa ca la Madrid nu puteti vedea si arhitectura moderna. Zona numita AZCA, este un fel de La Defence parizian. Aici este cartierul financiar, numit “zona cu zgarie nori”. Acum 14 ani, cel mai inalt era Turnul Picasso, cu 43 de etaje. Cred insa ca as avea surprize acum…

Turnul Mahou, 100 m inaltime, 23 etaje

O mică perlă Art Nouveau: Kecskemet

Kesckemet se afla la doar 86 km de Budapesta si ca sa ajungi acolo trebuie sa parcurgi vreo 12 km in afara autostrazii M5. Am trecut mereu grabita prin acest loc, simtind apropierea de casa, dar acum am decis sa ma opresc cateva ore, sa vad ce pot gasi in acest orasel cu vreo suta si ceva de mii de locuitori. “Kecske” inseamna in maghiara “capra” dar eu n-am vazut nici una…Stema orasului insa o conserva:

Urmele umane cele mai vechi dateaza de 5000 de ani dar localitatea a inceput sa se dezvolte ca piata si punct de vama in Evul Mediu. In 1368 el apare atestat ca “oras”. Multa vreme cresterea vitelor a fost ocupatia principala, careia i-a luat insa locul cultivarea vitei de vie, mai ales dupa ce aceasta a fost distrusa de boli in zonele deluroase. Viile plantate in 1870 in jurul orasului constituie baza vinaritului din secolul al XX-lea. Kecskemet este insa cunoscut si pentru tuica de caise foarte aromata (barackpalinka). O data cu imbogatirea orasului, s-au construit o multime de cladiri noi, in special in centru. Aceste cladiri, multe dintre ele in stil Art Nouveau, sunt acum – in majoritate – renovate. In 2008, Daimler anunta aici o investitie de 800 milioane de euro intr-o fabrica Mercedes-Benz, deci traiul oamenilor in prezent este asigurat, fabrica oferind 2500 locuri de munca.

In centru se afla mai multe biserici, martore ale diverselor confesiuni prezente in oras. Acest fapt este unic in Ungaria.

biserica romano-catolica (“biserica veche”)
 biserica piarista
 biserica ortodoxa
 biserica franciscana, sec. 14 (utilizata si de catolici si de protestanti, pana in 1564)
 sinagoga
 biserica reformata/calvinista
In parcul central, in jurul caruia sunt amplasate mai toate cladirile interesante, lumea iesise la soare.
Primaria orasului a fost construita in stil Secession (varianta maghiara a Art Nouveau) intre 1892-1896, dupa planurile lui Lechner si Partos. Motivele de pe pereti sunt maghiare si turcesti, iar acoperisul este realizat din tigle glazurate de Zsolnay. La ora fixa, clopotele de pe fatada cladirii canta din compozitiile lui Kodaly, Erkel si Beethoven.
 Primaria din Kecskemet (1892-1896)

Teatrul neo-baroc, opera lui Fellner si Helmer, dateaza din 1896 si se incadreaza frumos in peisaj, la marginea pietei principale a orasului. Teatrul este denumit dupa dramaturgul Katona Jozsef, nascut in acest oras, autorul primei drame nationale.

In fata sa, un monument inchinat victimelor ciumei din 1738-1739, asa cum se vad si in alte orase ale Europei. El este construit din gresie si decorat cu statuile Sf.Sebastian, a Sf. Elisabeta si a Sf. Stefan.

 Teatrul “Katona Jozsef” (1896)
monumentul ciumei (1742)
Daca ocolim in continuare perimetrul parcului, dam de cladirea Art Nouveau a Gimnaziului Reformat sau a Noului Colegiu cum se numeste astazi. Ea a fost ridicata in 1912 si este decorata cu elemente transilvane. Fiind in domeniu, ne impresioneaza o placa comemorativa de multumire, adresata profesorilor, in general.
 Noul Colegiu (1912)
Colt in colt cu Noul Colegiu si vis-a-vis de Sinagoga, o cladire ca rupta din povesti: Cifrapalota sau Palatul Impodobit.  capodopera a Art Nouveau-ului, care adaposteste Galeria de Arta a orasului.. Geza Markus este arhitectul sau, iar cladirea a fost construita in 1902. Aceeasi tigla glazurata de Szolnay apare si aici. Cosurile si elementele ornamentale de pe acoperis ne amintesc de Gaudi. Elementele florale decorative sunt de inspiratie maghiara.
 Cifra Palota (1902)
In oras mai sunt si alte cladiri frumoase, datand din diverse perioade. Una peste alta, Kecskemet merita atentia turistului prin aceste locuri, macar pentru 2-3 ore. Si cand se intampla sa fie si inceput de primavara si ai parte de una dintre primele zile frumoase si calde, iti vine sa mai zabovesti pe o banca ca si pastorii din pusta Hortobagy, personajele unui grup statuat aflat la iesirea din oras spre autostrada care ne va duce spre casa.
A Small Art Nouveau Pearl: Kecskemet
Kecskemet, a small town at 86 km from Budapest, on the motor way to Szeged, was full of surprises. “Kecske” means in Hungarian “goat”, and you may see it on the coat of arms of the town. This place is famous in Hungary for the many religions and churches. They are all in the main square of the town, where an Art Nouveau townhall keeps also the attention. This was built in 1892-1896, after the plans of Lechner and Partos. The bells on the main face of the buildings are playing Kodaly, Erkel and Beethoven, at fixed hours.Other interesting buildings are: the neo-baroque theater (1896), named after a local born playwriter (who wrote the first Hungarian national drama; the building of the New College, former Calvinist Gymnasium (1912), adorned with Transylvanian motiffs, and, of course, Cifra Palota (1902), a gem of Art Nouveau.

All in all, it payed to stop for few hours there. Small places like this must not be neglected because you never know what will you discover!