Poduri pe Sena și împrejurimile lor

De poduri, Parisul nu duce lipsă, Sena fiind traversată de nu mai puțin de 37, plus pasarelele. Ele pot fi clasificate după vechime, după lungime, după materialul de construcție, etc. sau după care ți se par mai frumoase. De aceea, nu puține sunt articolele de pe net, de genul ”5 cele mai frumoase poduri”, ”10 cele mai frumoase poduri”, etc., fiecare desemnând clasamentul cuiva, nu neapărat și al tău.

Podurile Senei pot fi admirate fie ajungând la ele de la obiectivele de vizitat, răspândite pe ambele maluri, fie chiar într-o plimbare de-a lungul fluviului, pe cheiurile sale sau într-o plimbare cu vaporașul, activitate mult îndrăgită de turiști și nu numai.

Poți ședea pe mal, urmărind curgerea lină a apei sau poți privi locuințele de pe vaporașe. Orice ai alege, nu te vei plictisi, Sena fiind un fluviu animat și chiar plin de surprize.

Mai trebuie să vă spun aici că malurile Senei, cu clădirile istorice de pe o parte și alta a sa fac, împreună, parte din patrimoniul UNESCO.

In acest articol, vă voi prezenta câteva dintre poduri și, uneori, împrejurimile lor, nu neapărat într-o anumită ordine. De aceea, articolul va fi ceva mai lung decât altele.

M-am plimbat cu vaporașul și le-am văzut pe toate, între Turnul Eiffel și Ille de la Cite, dus-întors. Cum plimbarea am făcut-o după amiază, la întoarcere lumina era deja schimbată, soarele pregătindu-se să apună. De asemenea, pe unele poduri chiar am călcat cu piciorul sau le-am privit de jos, de pe chei. De aceea, momentul din zi când au fost fotografiate este diferit, de unde și lumina deosebită a fiecărei fotografii.

Acestea fiind zise (de fapt, scrise), hai să vedem podurile Senei, la Paris!

Podul Alexandru III este considerat de foarte mulți drept cel mai frumos pod de peste Sena. El are 154m lungime și 45m lățime și simbolizează prietenia franco-rusă. Piatra sa de temelie a fost pusă de către țarul Rusiei Nicolae II, iar inaugurarea a avut loc cu ocazia Expoziției Universale din 1900. Din 1975 podul a fost declarat Monument Istoric Național.

Bogat împodobit cu Pegași din bronz aurit, la capete, cu nimfe ale Senei care susțin stema Parisului și nimfe ale Nevei care susțin armele Rusiei Imperiale, podul unește Marele și Micul Palat de pe malul drept cu Domul Invalizilor de pe malul stâng. Un impresionant număr de 50 milioane de vizitatori au admirat acest pod în 1900.

In cinstea aniversării a 100 de ani de la construirea sa, în 1995 au început lucrări extinse de restaurare.

Podul Alexandru III

Marele Palat, așezat vis-à-vis de Micul Palat teste considerat a fi una dintre cele mai frumoase clădiri din Paris. Construcția sa a început în 1897 dar, cu un an înainte a existat un concurs pentru a desemna cei mai buni arhitecți, care să facă planurile pentru el. Au câștigat patru: Henri Deglane, Albert Louvet, Albert-Félix-Théophile Thomas și Charles Girault, fiecare răspunzând de o anume parte a construcției. In present, aici sunt găzduite diverse expoziții, care atrag aproximativ 2 milioane de vizitatori anual și au loc, în medie, 40 de evenimente.

Podul Alexandru III, spre Marele Palat
Micul Palat
grup sculptural Nemurirea domină Timpul, (Georges Recipon)

De cealaltă parte a podului, pe Esplanada Invalizilor se află un complex, construit între 1670-1676 din ordinul regelui Ludovic XIV. Aici s-a aflat până în secolul al XX-lea un spital militar, Biserica Domului (arh. Hardouin Mansart) și cel mai mare Muzeu al Armelor, din lume. Numeroși turiști vin aici pentru a vizita mormântul lui Napoleon Bonaparte, aflat sub Dom. Acesta a murit în 1821 pe Insula Sf.Elena, unde se afla în exil dar, în 1840. a fost readus în Franța.

spre Esplanada Invalizilor
intrare la Domul Invalizilor
din curtea Domului, spre Podul Alexandru III

Podul Artelor a fost primul pod metalic construit în Paris, în 1801. Arhitectul său a fost Louis Arretche. El leagă Institutul Franței de Palatul Luvru.

Napoleon, inspirându-se de la un pod din Anglia, a dorit ca locuitorii Parisului să beneficieze de un pod ca o grădină suspendată, împodobit cu flori și având la mijloc bănci.

Cele două războaie mondiale au avariat grav podul, iar un incident cu o barjă, din 1979, a dus la demontarea la un moment dat și înlocuirea cu cel de astăzi abia între 1981-1984. Podul nou respectă modelul celui vechi dar are doar 7 arce, în loc de 9. Pentru că el a devenit acel ”pod al îndrăgostiților”, care atașează ”lacăte ale iubirii” de parapeții săi, podul e din nou în primejdie, datorită greutății acestora (65t!!!). In 2014, lacătele au fost desfăcute, iar la începutul anului 2017 s-a organizat o licitație pentru ele, fondurile strânse fiind donate pentru asociațiile care îi ajută pe imigranții în Europa.

Podul Artelor

La un capăt al podului se află Institutul Franței, fostă școală (College des Quatre-Nations), construită de cardinalul Mazarin între anii 1662-1688. Din 1795, aici își au sediul cinci academii franceze, precum și cea mai veche bibliotecă publică din Franța, Biblioteca Mazarin.

Institutul Franței

De cealaltă parte, se află Palatul Luvru, în prezent cel mai mare muzeu din lume, cu 9.6 milioane de vizitatori pe an. El reprezintă un complex de aripi și pavilioane, dispuse pe patru nivele.

Reședință a regilor Franței, până în 1682, construirea palatului a fost inițiată de către Filip II, la sfârșitul secolului al 12-lea. Complexul a trecut, de-a lungul istoriei sale tumultoase, prin numeroase distrugeri și restaurări. Astfel, arhitectul Pierre Lescot a aplicat ideile clasicismului francez pur, inspirând multe construcții din Parisul dar și din Europa secolului al 18-lea.

Alt moment important a fost legat de sărbătorirea bicentenarului palatului, când Președintele Mitterand a solicitat unui architect chinezo-american, Ieoh Ming Pei, construirea unei Piramide, din oțel și sticlă, care să aibă aceleași proporții ca și Piramida lui Keops.

Podul Artelor, având în spate parte din Palatul Luvru
Piramida de la Luvru ( Ieoh Ming Pei)

Vis-à-vis de o poartă a Luvrului se află Podul Carrousel. Construit în 1831, el se afla initial vis-à-vis de Arcul de Triumf Carrousel, așa că, trei ani mai târziu, regele Louis-Philippe I, i-a dat numele actual. Arhitectul podului este Antoine-Rémy Polonceau. Pentru că, la unmoment dat, înălțimea podului nu se mai potrivea cu transportul pe fluviu, el a fost refăcut de către arhitecții Malet și Lang și mutat câțiva zeci de metri în aval.

La intrările pe pod se află patru grupuri statuare, aparținând lui louis Petitot, care reprezintă Industria și Abundența și Orașul Paris și Sena.

In imediata apropiere in Piața Caruselului, se află Arcul de Triumf Carrousel construit între 1806-1808 de către Percier și Fontaine, pentru a marca victoria lui Napoleon din 1805.

Arcul are opt coloane corintiene din marmoră albă și roșie, purtând fiecare în vârf figura unui soldat din armata napoleoniană. CaiI din bronz, de deasupra monumentului, au fost luați inițial de la Basilica din Roma dar au fost returnați în 1815, fiind înlocuiți cu copii. Statuile, realizate de sculptorul Bosio, reprezintă o alegorie a Restaurației, între două Victorii.

Place du Carrousel
Arcul de Triumf Carrousel

Pont au Change își ia numele de la aurarii și zarafii care și-au stabilit aici negoțurile, prin secolul al 12-lea. El leagă Palatul de Justiție și Concergierie de Ile de la Cite și are o lungime de 103m.

Ca și în cazul altor poduri, au existat și aici mai multe versiuni. In jur de 872 s-a construit aici un pod fortificat, din piatră. Toate care au urmat, până în 1441, au purtat numele de Podul cel Mare (Grand Pont). Versiunea curentă, a fost construită în timpul domniei lui Napoleon, între 1858-1860 și poartă inițiala numelui său.

Conciergerie a fost primul palat regal al Franței, fiind abandonat abia la sfârșitul secolului al 14-lea, în favoarea Palatului Luvru. A fost apoi transformat în Tribunal revoluționar și în închisoare, unul dintre cei mai celebrii deținuți fiind Maria-Antoaneta.

Un model de construcție în stil gotic, palatul este în patrimoniul UNESCO.

Conciergerie

Pont Neuf nu este deloc nou, după cum indică numele, el fiind de fapt cel mai vechi pod de piatră din Paris și al treilea ca lungime (238m).

Construirea sa a fost ordonată de către regele Henric IV, în 1578 și a trecut prin mai multe etape până la terminare, în 1607. El a fost martorul istoriei Parisului și a Franței, fiind și astăzi un loc de întâlnire îndrăgit al parizienilor. Victor Hugo l-a imortalizat în celebrul său roman, Mizerabilii.

Devenit monument istoric în 1889, podul a fost complet restaurat în 2007.

Desigur, sunt multe alte poduri dar vă invit să le descoperiți singuri, la o plimbare prin Paris, cea mai la îndemână – în acest scop – fiind cea cu vaporașul. Ea poate fi chiar nocturnă, când siluetele clădirilor și ale principalelor puncte de atracție ale orașului, vor apărea altfel.

Bridges Over the Seine and Their Surroundings

There are 37 bridges over the Seine, in Paris, and a great part can be seen if you take a boat trip, be it in the daylight or in the evening. You will have the opportunity to learn the story of some of the most important buildings, on the both banks of Seine. This is one of the funny things you can do in Paris.


Comments

Poduri pe Sena și împrejurimile lor — 4 Comments

  1. O idee bună de-a prezenta podurile Parisului; nu numai că ele însele sunt frumoase și
    interesante, dar ți-au permis și prezentarea atâtor clădiri istorice de pe malul apei.
    Articolul tău mi-a trezit amintiri din nou: La Grand Palais am avut șansa de-a vizita o expoziție de carte, iar la Muzeul Armelor am fost oarecum dezamăgită: războaiele feudale sunt mult mai amplu prezentate decât cele două războaie mondiale, sec XX.

  2. They’re marvelous photos,Travelling Hawk!
    I rememberd “Ile de la Cite”, I strolled around there,8
    years ago.But your photos are much better than mine.
    Your travel must have been very nice!
    I rememberd Musee d’Louvre,that was very nice!
    Thank you for sharing these stunning photos!

Leave a Reply to Rodica Cancel reply

Your email address will not be published.

*

code