Prima dată când am vizitat Melk a fost în aprilie 2008. Atunci am văzut doar mănăstirea, n-am avut timp să ne abatem și prin micul orășel de lângă Dunăre.

De data aceasta, am dormit o noapte acolo, în drum spre Germania.

Melk, oraș și mănăstire

Marea mănăstire benedictină (1704-1738) domină orașul. Am ales un mic hotel chiar lângă piața centrală a orașului, ca să avem timp să-l explorăm puțin, înainte de culcare:). Vi-l recomand: se numește “Zum Weissen Lamm”, adică “La mielul alb”. Doar cinci erau hanurile situate în imediata vecinătate a poștei, care aveau dreptul să îi cazeze pe clienții veniți cu poștalionul cine știe de unde! Toate aveau, în spate, câte un grajd pentru caii de poștă.

Zum Weissen Lamm, Melk

în hol

de la geamul camerei

Era cu câteva zile înainte de Paștele catolic, așa că se observau imediat decorațiunile specifice. In aer era miros de primăvară.

Clădirea alăturată, cea a fostei poște, a fost ridicată în 1792 pe cheltuiala industriașului Josef Weber Edler von Furnberg. Frontispiciul clădirii este ornamentat cu portrete în stucatură, reprezentându-l pe Mercur, mesagerul zeilor dar și funcționari ai poștei.

Așa cum se cuvine, alături este și un restaurant, “Zum Post”, legat tot de poștă.

Să nu credeți că este singurul! În piață, mai multe restaurante și-au scos mesele la soare, iar oamenii s-au grăbit să profite de ele (nu o să vedeți asta în fotografii fiindcă m-am ferit, să nu îi deranjez), stând la soarele blând de primăvară, la o bere sau o cafea.

După cum spuneam, toată partea centrală, veche, a orașului stă sub semnul mănăstirii, pe care o zărești măcar un pic, de oriunde.

  mănăstirea și biserica parohială din Melk

mănăstirea și monumentul Sf. Nepomuk

Aici, în centru, se păstrează frumos renovate case din sec. 16-18, precum vechea Primărie sau farmacia.

Primăria – construită în 1575, cu o fațadă din sec. 19

1550 – hanul “Zum Goldenen Sonne” / “La Soarele de Aur”;  din 1750, fabrică de turtă dulce, apoi farmacie

clădire Biedermayer din sec. 15, fațada renovată. din 1847

Melk are și o parte modernă, desigur, unde puteți găsi chiar și un mall mai mic.

mallul din Melk

Cireașa de pe tort a plimbării prin Melk a fost descoperirea unei clădiri, cunoscută ca Melker Cottage. După cum aflăm din explicațiile plasate lângă vilă, în 1885/1886 în această parte se întindea parcul orașului. La comanda Casei de Economii, arhitectul Carl von Borkowsky a construit o vilă-model, după care aveau să urmeze în oraș altele, asemănătoare. Arhitectul și-a luat drept model vilele construite într-o anume parte a Vienei, descrise ca și “cottages”. Vila aceasta este construită în stil neo-gotic dar la următoarele au predominat elementele baroc. Acest tip de vilă a fost precursoarea introducerii stilului Art Nouveau.

Melker Cottage, Melk

Josef Plecnik, student al lui Otto Wagner – cel mai important reprezentant al stilului Art Nouveau din Viena, unde stilul se numește Wiener Sezession – a construit pentru notarul dr. Hans Loos von Losimfeldt, în 1901, o vilă care a primit repede porecla de “vila cu faianță”. La mansarda sa a locuit pictorul Ernst Stohl, co-fondator al stilului Wiener Sezession. Până la al doilea război mondial, vila a servit ca loc de întâlnire pentru artiștii locali.

“vila cu faianță” sau Vila Loos von Losimfeldt, Melk

Se însera deja, așa că a trebuit să ne întoarcem la hotel. Am reușit însă să vedem atât de multe în Melk, în acest timp scurt! De aceea spun eu că un popas, oricât de scurt, undeva, te îmbogățește întotdeauna în cunoștiințe și emoții!

Melk, in Spring

I slept one night in the little town Melk, Austria, on my way to Germany, this March. I visited Melk for the first time in April, 2008 but it was only the benedictine abbey I have seen then. Now, I aimed to see a litttle bit of the town and I succeed! It is a very cosy little town, as you may see from my photos. It is well worth a one day visit!