Cu TICO pe Transalpina fotogenică

Nu vreau să vă explic aici ce sau unde este Transalpina! S-a scris deja foarte mult despre ea pe bloguri și pe rețelele de socializare și aș putea spune, fără să greșesc prea mult, că este cel mai la modă loc de plimbare de weekend în România. “Cum, n-ai fost încă ???” A devenit de multă vreme un loc comun pentru plimbare, încă înainte de a se da oficial în folosință la sfârșitul acestei veri.

Personal, am cunoscut partea din Transalpina, de la Obârșia Lotrului la Sebeș cu vreo 20 de ani în urmă, când nu se numea încă așa și nici nu se știa că va deveni un loc atât de căutat.

Photo94 Photo77Lacul de baraj de la Oașa, pe Transalpina

Am ajuns atunci la Obârșia Lotrului, venind dinspre Timișoara pe Valea Cernei și apoi prin Subcarpații gorjeni, pe la Tismana, urcând spre Petroșani și apoi pe minunata Vale a Jiețului, până la Obârșie.

Căsuțele din lemn, care mai există încă, stăteau doar ele în poiana de acolo, fără multele “acareturi” care se văd astăzi și care au șters cu desăvârșire farmecul locului, făcându-l să arate ca o răspântie de drumuri, unde se înghesuie tarabe cu cârnați, împreună cu suveniruri locale din…Harghita!

Photo133La Obârșia Lotrului

Bașca, nu departe, înainte de a ajunge la Obârșie venind dinspre Sebeș, dai de o aglomerare de adăposturi improvizate, din folie de plastic, pentru culegătorii de ciuperci și fructe de pădure, pe care îi așteaptă să vină mașini cu numere mai ales de Gorj, lângă care stau pregătite stive de lădițe. Dacă adaug că acolo se nimerește să fie și o mică porțiune de șosea neasfaltată, imaginea este deplorabilă! Nu se vede în fotografii dar între colibe sunt aruncate peturi și doze goale, precum și alte lucruri devenite netrebuincioase, încât nici nu vreau să mă gândesc cum va arăta locul când se vor retrage culegătorii…Oare nu se putea instala această “tabără” mai în interiorul pădurii pentru a nu fi văzută chiar din drum? Am întâlnit mai multe mașini cu numere străine pe drum și nu vreau să știu la ce s-au gândit vîzând acele improvizații, în absența unor explicații adecvate?! E un luccru mic dar are și el un rol la imaginea noastră de țară! Bănuiesc, nu știu cât de întemeiat sau nu, că “grosul” mașinilor urcă pe Transalpina dinspre partea munteană și au finish-ul pe la Pasul Urdele sau pe aproape, așa că peisajul acesta dezolant îl văd mult mai puțini.

Photo124 Photo127o “tabără” de culegatori

Drumul de la Sebeș până la barajul de la Oașa nu este prea spectaculos, un drum de munte obișnuit, pe care se înșiră câteva sate. Deși face și el parte din Transalpina, în unele locuri îmbrăcămintea asfaltică a rămas cea veche și nici marcaje nu sunt, după cum se vede în cea de-a treia fotografie din grupajul care urmează.

Photo7 Photo24 Photo59De abia la lacul de baraj de la Oașa (1267 m alt.) se stârnește interesul turistului. Și aici însă, nu există o semnalizare corespunzătoare a direcției corecte de urmat, peste baraj, șoferul având tendința firească să o ia drept înainte, pe lângă lac! Noroc că fiecare mașină care a sosit acolo a oprit să cerceteze tarabele și atunci a putut vedea o coală de hârtie A4, lipită pe una dintre ele, care arăta pe unde trebuie mers (s-or fi plictisit vânzătorii să tot fie întrebați!). Un știulete de porumb fiert, nici măcar prea mare, costa 3 lei dar priveliștea de pe coronamentul lacului făcea toți banii.

Photo70Lacul de baraj de la Oașa, în vara asta foarte secetoasă (2015) – 1267 m alt.

Photo65priveliște în aval (în jos) de pe coronamentul barajului

Photo66tarabe pe coronament

In continuare, șoseaua urmărește lacul încă multă vreme, oferind priveliști din unghiuri diferite. De la coada lacului până la Obârșia Lotrului mai sunt 19 km și, cu mici excepții, drumul devine mult mai îngrijit.

Photo82 Photo95 Photo101coada lacului

Photo99 Photo114

Photo55Photo121Photo123Curând, zările încep să se deschidă, micul TICO urcă greu pe serpentinele care se desfășoară deja pe golul alpin, lăsându-ne să aruncăm câte o privire spre crestele Parângului la fiecare cotitură. Trecem pe lângă o stână mare, amenajată pentru turiști, lângă care sunt parcate mai multe mașini. Nu vrem să ne oprim până la pasul Urdele, de teamă să nu ne lase mașina în drum. Mergem doar cu viteza I sau a II-a (ne-au spus unii să nici nu ne gândim să mergem cu TICO pe acolo dar noi avem încredere în “TICO mic și voinic” :), care ne-a mai dus pe unde nici nu gândiți!).

Photo140 Photo143 Photo148 Photo150 Photo156 Photo159 Photo160 Photo163 Photo165 Photo172Soțul meu conduce, iar eu am lăsat complet jos geamul mașinii și fac fotografiile din mers. Imi atrage atenția un cioban ce-și mână văcuțele pe o coamă și pe care aveam să-l văd de aproape, chiar pe șosea, mai târziu, la coborâre. Câțiva măgari (la propriu) intră și ei în peisaj. Și, în sfârșit, ajungem în Pasul Urdele, cel mai înalt punct al Transalpinei (2145 m) !

Photo175 Photo265 Photo186 Photo189 Photo187Acolo, sus, spre surpriza noastră, am întâlnit un târg cu multe produse tip Corund, Harghita dar și autohtone, gen țuică sau brânză de diverse tipuri.

Photo200 Photo202 Photo204 Photo211 Photo201 Photo203 Photo214brânză de burduf în scoarță de copac – 45 lei

Photo210Peisajul alpin înconjurător este premiul celor care au urcat până aici. Creste de jur împrejur, care se ondulează până în zare, văi pe care răsar pâlcuri de pădure, oi care pasc mai la vale, pe malul unui tău secat.

Photo219 Photo224 Photo222 Photo215 Photo221 Photo234 Photo238 Photo257 Photo294 Photo264 Photo288Incepem să coborâm spre stațiunea Rânca. Sincer, eram curioasă să o văd, auzisem multe despre ea. Trebuie însă să mărturisesc că nu m-a dat deloc pe spate, ba dimpotrivă! Imi bazez afirmația doar pe ce am văzut din mașină, șoseaua trecând prin stațiune. Mi s-a părut că s-a construit foarte haotic. Construcțiile se înghesuie la șosea una în alta, fără spațiu între ele, multe sunt încă șantier, stilul nu se încadrează în peisaj, lipsesc florile care fac încântarea oricărei stațiuni. Oare nu se îngrijește nimeni de aspectul unitar al stațiunii, de stilul arhitectonic care ar trebui să respecte tradiția locurilor?

Nu, nu mi-a plăcut ce am văzut. Poate iarna, când zăpada acoperă ce e urât, stațiunea arată altfel dar acum…

Photo325 Photo333 Photo331 Photo334un stil care nu se potrivește deloc

Photo335 Photo339construcție oribilă, după părerea mea, care urâțește locul

Photo342Concluzia mea este că Rânca arată mult mai bine de la distanță, având aspect de carte poștală.

Photo349Rânca

Photo345Lăsăm în urmă partea spectaculoasă a Transalpinei și coborîm spre Novaci de unde ne mai așteaptă drum lung până acasă: Tg.Jiu – Petroșani – Hațeg – Caransebeș – Lugoj și, în sfârșit, după mai bine de două luni, Timișoara!

Pentru cei interesați:  In acest moment, șoseaua care trece prin Defileul Jiului se asfaltează, circulația desfășurându-se în multe locuri pe o singură bandă, ceea ce înseamnă timpi mari de așteptare. Șoseaua Hațeg-Carnsebeș-Lugoj este neașteptat de bună și puțin circulată.

With TICO On The Photogenic Transalpina

Transalpina is a high altitude road in Romania, the highest point being at Pasul Urdele (2145 m alt.). It connects the Southern part of Romania, starting with Novaci-Rânca with Transylvania, at Sebeș. The landscape is wonderful, as you may see in all these photos! I described in the article our journey, which took place on August, 31, this year.TICO is the smallest Daewoo car in Romania.


Comments

Cu TICO pe Transalpina fotogenică — 4 Comments

  1. Incântătoare imagini ale golului alpin; unele te duc cu gândul la îndepărtatele ere geologice. Cât despre tarabe… ele “poluează” imaginea naturii peste tot în ţara asta.

Leave a Reply

Your email address will not be published.

*

code