Un obiectiv de neevitat la Fez: tăbăcăriile

Nu cred că există excursie de grup în Maroc care să nu aibă prevăzută la Fez o vizită la o tăbăcărie. De ce? Fiindcă acesta este un meșteșug străvechi, păstrat încă în acest oraș, vestit pentru produsele sale din piele, ceva ce nu poți vedea în altă parte.

Am vizitat și noi tăbăcăria Chouara, cea mai mare dintre cele trei existente la Fez. Ea este situată în vechea medină, cu clădiri cu arhitectură caracteristică.

tăbăcăria Chouara

Tăbăcăria vizitată a fost înființată în secolul 11 și continuă să facă parte din economia artizanală a orașului.

Munca este manuală, ca în evul mediu. Se folosesc piei de vacă, oaie, capre și cămile. Coloranții utilizați sunt naturali. Astfel, se folosesc macul și paprika pentru roșu, indigo pentru albastru, mentă pentru verde, henna pentru oranj, șofran și rodie pentru galben.

Prelucrarea pieilor constă în câteva faze de lucru:

1. timp de 2-3 zile pieile stau în vase mari, din piatră, într-un amestec format din urină de vacă, oxid de calciu, sare și apă;

2. pentru a se înmuia, stau în continuare în excremente diluate de porumbel;

3. vopsirea propriu-zisă, utilizându-se câte o singură culoare într-o zi/zile;

4. uscarea la soare a pieilor.

După ce au fost astfel prelucrate, sunt duse la ateliere de pielărie specializate, unde sunt transformate în genți, poșete, portmonee, sandale, taburete orientale (pouf), papuci marocani (babouches), etc.

Pentru a vedea tăbăcăria, am urcat la etajul unui magazin de pielărie. Personalul ne-a întâmpinat la ușă, oferindu-ne câteva fire de mentă proaspătă pentru a contracara mirosul greu al pieilor. El nu este însă chiar atât de insuportabil pe cât se scrie pe net. Sau, mă rog, depinde de sensibilitatea olfactivă a fiecăruia.

Totuși, pentru cei care lucrează acolo zi de zi, mulți ani sau poate o viață întreagă, nu cred că se simt prea bine. Pieile sunt călcate în picioare în acele vase mari, precum strugurii când se face mustul. Pentru a evita imprimarea în piele a coloranților, muncitorii își ung picioarele cu vaselină. E trist să observi că unii sunt foarte tineri…

După ce ni s-au dat explicațiile necesare și ni s-a acordat suficient timp pentru a face fotografii, am fost invitați în magazin. Intrarea este gratuită dar se așteptau să realizeze un oarecare câștig prin vânzarea produselor lor. Să nu vă imaginați că sunt ieftine. De exemplu, mi-a plăcut un rucsăcel din acelea de purtat în oraș. Cât credeți că ar fi costat? Prețul de strigare era de 50 euro, ceea ce mi s-a părut exagerat de mult. E adevărat, pielea era subțire și moale ca și cea de mănuși, iar culorile erau splendide. Am fost invitată să negociez dar, pornind de la o asemenea sumă și considerând că aș ajunge la 30, cel mult 25 euro (deși mă îndoiam foarte tare!), tot mi se părea mult, așa că am renunțat din start. Modelele de poșete nu mi-au plăcut, în schimb gențile de călătorie, în stil vechi, ca și cele din westernuri, erau minunate. N-am îndrăznit să întreb care le era prețul…

Grupul n-a zăbovit prea mult în magazin și nici prea multe  și mari cumpărături nu s-au făcut, așa că ne-am lăsat gazdele cam nemulțumite…

spre tăbăcărie

urcăm pe terasă

rafturi întregi pline cu babouches

grupul nostru la un magazin de pielărie din Fez

Something You Cannot Avoid in Fes: the Tanneries

The tanneries in Fes are very old, being active from the 11th.century. Chouara Tannery is the biggest out of the three tanneries in Fes.

Entrance at a terrace to look at the tannery is free. You also receive some mint leaves, to avoid the awful smell. Afterward, you will enter the shop and be invited to buy something but it is not compulsory. Bags, slippers (babouches), belts, etc. in nice colors, all await you!

The skins which are used in Morocco come from cows, goats, sheeps and camels.


Comments

Un obiectiv de neevitat la Fez: tăbăcăriile — 2 Comments

  1. Interesant! Tehnica de tăbăcire cu substanțe naturale pare mai puțin periculoasă pentru tăbăcari decât cea cu substanțe chimice de sinteză, cum am văzut într-un documentar despre tăbăcăriile din sud-estul Asiei. Produsele finite, așa cum ai observat și tu, nu cred că sunt atrăgătoare pentru gustul mai evoluat al europenilor.

    • Probabil că prelucrarea în sine este mai puțin nocivă pentru sănătate dar aerul acela…respirat zi de zi… Modelele din fotografii nu sunt atrăgătoare dar, cum scriam în text, rucsacii de oraș și gențile de călătorie erau foarte frumoase doar că nu le-am pozat 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published.