Și a sosit și una dintre cele mai așteptate zile, cea de-a șasea, în care vom trăi croaziera pe Geirangerfjord, cel mai frumos fiord din lume! Sunt sigură că înainte de excursie chiar, l-am admirat cu toții pe nenumăratele fotografii publicate pe internet, gândindu-ne cum va fi acolo?! Și iată că azi vom vedea!
Când am intrat pe Drumul Vulturilor și am început să urcăm spre Dalsnniba, cu autocarul vechi, ce scotea sunete ciudate, amenințând parcă să ne lase în drum, am intrat automat într-o împărăție de piatră, vegheată de stânci, nori și petice mari de zăpadă, care atunci când soarele arunca câte o rază spre noi, scânteiau în mii de steluțe luminoase. In urma noastră, șoseaua își torcea curbele în ac de păr și mașinile rămâneau mici, ca niște cutii de chibrituri. In sfârșit, urcam spre cer!
Pe măsură ce urcam, norii se târau de-a bușilea pe stânci, atingându-le cu răsuflarea lor rece. Până am ajuns la Dalsniba! Acolo, în parcarea mare, au rămas la distanță cu respect, lăsând albastrului cer norvegian dreptul de a face onorurile unei priveliști îndelung așteptate: fiordul Geiranger!
Din cauza vremii, drumul spre Dalsnniba se deschide, de obicei, în mai și se închide la sfârșitul lui septembrie. Altitudinea nu este foarte mare, 1500 m, dar vânturile, zăpada și gheața fac drumul impracticabil.
O platformă de belvedere oferă turiștilor locuri de fotografiat.
Coborâm pe versantul dinspre fiord, însoțiți de verdele păsunilor și apoi al pădurilor și având mereu sub ochi apa închisă la culoare și vasele ancorate în port.
Geiranger este un mic sat turistic care, prin frumusețea așezării sale și numeroasele posibilități de activități outdoor pe care le oferă, atrage numeroși turiști din întreaga lume. Faima sa i-a adus și binemeritata apartenență la tezaurul UNESCO.
In curând ne-am îmbarcat și noi pe un ferry, nu atât de spectaculos ca și cruiserele care poposesc adesea în port, dar care avea să ne poarte într-o plimbare de trei ore printr-o natură sălbatecă, cu vârfuri și creste de munți, cascade numeroase care își prăbușesc apele în mare de la diverse înălțimi, cu nume pline de imaginație (Vălul miresei, Pretendentul, Cele șapte surori), țipete de pescăruși care sfâșie liniștea, țăcănitul aproape continuu al aparatelor de fotografiat, însoțite de exclamații în diverse limbi. Acum abia mă aflam în Norvegia închipuită de mine, cea pe care o așteptasem atâția ani…
Ca un bonus, după ce am debarcat, ghidul ne-a mai indicat un punct de belvedere, de unde puteam arunca o ultimă privire fiordului.
Mai avem mulți kilometri de parcurs până la cazare, care e undeva, în zona Kristiansund/Molde. Suntem deja obosiți, mai ales de impresiile copleșitoare din timpul zilei.
In sfârșit, ajungem. După cazare, ies puțin pe străzile din jur, cam pustii dar vreau să fac câteva fotografii.
Mi-am încheiat ziua, bucurându-mă că pe drumul de înapoiere spre hotel, am găsit câteva desene murale. Și vorba unui celebru personaj literar: “și mâine e o nouă zi” și anume, o zi în care vom poposi puțin în frumosul oraș Art Nouveau, Alesund. Dar asta va fi mâine. Până atunci, repede la culcare.
Norwegian Diary. Day 6
This was really the day when I lived Norway exactly how I dreamed about it! I showed you through my photos!
After we went up at Dalsnniba (1500m), in order to see Geiranger fyord from above, we crossed during one hour the silent waters, admiring water falls, villages, seagulls, mountain crests.
This one was the second crossing of the day, and many more kilometers remained to our hotel. We were already tired, and I couldn’t wait till the next day, when we will see a little bit of gourgeous Alesund.
