Bali, “Insula zeilor” 22. Un templu foarte mediatizat, Tanah Lot

La Pura Tanah Lot am experimentat ce înseamnă ca la “pomul lăudat să nu te duci cu sacul”! Stiu că poate unii, care au fost acolo, mă vor contrazice, e dreptul lor, dar eu îmi mențin părerea. Poate că de vină a fost și aglomerația prea mare, din cauza sărbătorii, dar nu prea cred. Altfel îmi imaginasem acest templu, privind fotografii și dând crezare reclamelor!

In primul rând, nu poți intra în templu, îl privești doar de pe mal, atunci când apele oceanului înconjoară mica insulă pe care este ridicat (la maree). Asta îți oferă o imagine destul de limitată. Desigur, dacă ești acolo la apusul soarelui, faci fotografii interesante dar tot cu unghi limitat. Ceea ce vezi, este parcul foarte mare care se întinde lângă templu și care îți oferă posibilitatea de a admira oceanul. Mai sunt vreo două temple mici, pe drum, dar închise călătorului. Ele se deschid doar pentru credincioși, cu ocazia unor ceremonii. Recomandare: află când este refluxul, dacă vrei să ajungi la templu, să îl vezi mai de aproape. Inăuntru nu se poate intra oricum.

In al doilea rând, accesul spre templu se face printr-un bazar deschis, care te lipsește de acea minimă concentrare necesară atunci când vizitezi un astfel de loc. Veselia culorilor mărfurilor expuse precum și nenumăratele voci care se aud în jur, nu prea te îndeamnă la reculegere. De altfel, cred că poziția templului, foarte aproape de stațiunile din jur, precum și numărul mare de turiști care își aleg această excursie, făcând ca parcarea să fie mereu plină de autocare, nici nu mai avea nevoie de o zi de mare sărbătoare pentru a crea efectul despre care vorbesc.

Cu alte cuvinte, deși nu pot spune că nu mi-a plăcut deloc acolo, am rămas cu un gust nedefinit, produs de dezamăgire, de o așteptare prea mare. Asta nu înseamnă că alții nu pot avea alte impresii de la Tanah Lot.

Orele de vizitare (în zilele obișnuite) sunt între  7-19. Se plătește și intrarea dar noi nu am plătit nimic, fiind sărbătoare.

Pura Tanah Lot – e tot ce am văzut din templu în acea zi, în plin flux al unui ocean supărat

După cum spuneam, lume multă la Tanah Lot de Kuningan și neguțătorii și-au întins “capcanele” pe drum. E aproape imposibil să fotografiezi poarta de intrare fără a avea pe cineva, altcineva, în cadru!

  In locul veșnicelor produse oferite spre vânzare, prefer să fotografiez micile altare de la capătul penjorilor, până ajung în curtea templului.

ofrande, să ne meargă bine afacerea

Strelitzia crește aici luxuriant

Lume multă aici. Pe mal sunt avertismente fiindcă oceanul e furios astăzi și paznici patrulează pentru a evita accidente.

In treacăt, vedem templele mici din drum.

După mai multe tatonări, găsesc un loc de unde mi se pare că am o deschidere mai amplă spre templul principal, Tanah Lot. Concurența e mare pentru a găsi un asemenea loc!

Numele Tanah Lot – foarte potrivit – înseamnă “Templul Pământului din Mijlocul Mării”. Mica stâncă pe care a fost construit este erodată continuu de valurile oceanului. Autoritățile locale depun eforturi de conservare, eforturi susținute de către guvernul japonez.

Fondatorul templului (ați aflat deja din postarea anterioară) este Dang Hyang Nirartha, un preot din Regatul Majapahit din Java de Est, venit în Bali pentru a răspândi hinduismul. El a dedicat acest loc zeului mării, Baruna.

Parcul e plin de lume care se plimbă, admiră oceanul sau pur și simplu s-a așezat pe iarbă pentru a mânca sau a sta la povești. Un grup de doamne, venite din Sulawesi, vor să-și facă o fotografie cu mine. Din păcate, soțul celei care a făcut și pentru mine o fotografie, cu aparatul meu, l-a cam mișcat …dar amintirea rămâne!

cu doamnele din Sulawesi

Bali, “The Island of Gods” 23. A Much Advertised Temple, Tanah Lot

The founder of Tanah Lot Temple is a priest who came from East Java to spread Hinduism in Bali. His name was Dang Hyang Nirarthe. The waves of the ocean are eroding the tiny island, so the local authorities put in important efforts for consolidation. These efforts are sustained by the Japanese government as well.

Tanah Lot is much advertised and presented as the most beautiful place in Bali. I am a little disappointed about this but it is only my own impression.May be I would have appreciated a much deserted place than the crown in the day of Kuningan. I appreciate a holy place when less people are around.