Azi ne-am “mutat” la Bergen, cale de 283 km. Pe drum am văzut locuri minunate, pe care le-am adăugat la amintirile mele: cascade, un ținut de tundră, Flam – o vale minunată, străbătută cu trenul (Flambana), țipete de pescăruși în fiorduri cu maluri formate din munți maiestuoși.
Înainte de a intra în traseul de astăzi, șoferul autocarului ne-a oferit un bonus: Voringfoss, una dintre frumoasele cascade norvegiene. Ea are două brațe, apa coborând de pe doi versanți, într-o vale în formă de V.
Plecăm deci dimineața, devreme, cu cer înnorat, printr-un peisaj ca de tundră. Nu funcționează încălzirea la autocar și șoferul ne lasă o vreme așa, până se hotărește să o remedieze. Văd pe geam niște bețe caudate, așezate la distanță egală, pe lângă șosea. Aflu apoi că ele ajută la orientare iarna și indică și grosimea stratului de zăpadă.
După ce trecem de cel mai înalt punct al platoului, începe să se însenineze, apar pâlcuri de copaci, mai ales mesteceni,și case care par, multe, de vacanță.
Curând ieșim din șoseaua principală și oprim într-o parcare mare, în apropierea unui hotel, numit Fossli. Acesta a fost construit în secolul al 19-lea, în stil Art Nouveau.
Cascada Voringfossen, cea mai faimoasă din Norvegia, nu a fost cunoscută până în 1820 decât de localnici. Ea este parte a râului Bjoreio, care se varsă în frumoasa Vale Mabodalen, aflată pe drumul care leagă Oslo de Bergen. Apa are o cădere dreaptă de 163 m și o cădere totală de 182 m, aceasta fiind cascada numărul 83 ca înălțime din Norvegia.
In anul 2015 a început construirea unor platforme de observare, iar în 2020 a apărut și podul, construit de arhitectul Carl-Viggo Holmebakk, toate înlesnind accesul vizitatorilor la cascadă. Iarna, aceasta este parțial sau total înghețată și platformele devin de multe ori impracticabile datorită gheții. In 2024 a fost construit și marele parking.
Compozitorul Edvard Grieg a avut o cabană lângă cascadă și vizita deseori acestă zonă.
Când ești aproape dar nu vezi încă cele două brațe de apă care coboară de pe cei doi versanți, ci doar aburul care se ridică dincolo de margine, e ușor să crezi că există acolo un cazan în care o vrăjitoare își fierbe poțiunile. Când dobândești însă întreaga priveliște, rămâi copleșit de grandoarea fenomenului. Un versant, frumos colorat, este luminat de soare, celălalt rămâne în umbră, fiind scos în evidență doar de un debit mai mare de apă, care are la bază o bulboană mare care parcă fierbe într-una.
De la cascadă am revenit la traseul nostru, care ne-a purtat spre Geilo, de unde am luat trenul spre Myrdal.
Geilo este un sat de munte, cu ceva mai mult de 2300 locuitori Nu este însă un sat oarecare, ci un paradis al sporturilor de iarnă. El se află la întâlnirea a două parcuri naționale, Hallingskarvet și Hardangervidda.
Myrdal nu este o localitate ci doar o stație de cale ferată, aflată la 866 m altitudine. Nu există șosea pentru a ajunge aici.
Drumul dintre cele două localități este parcurs de tren în aproximativ o oră.
La Myrdal ne îmbarcăm în alt tren, care ne va duce prin frumoasa vale Flam. Peisaje care de care mai frumoase se perindă de o parte și de alta, încât nu știi la care să fugi ca să faci fotografii mai reușite! Din păcate, sunt greu de făcut deoarece trenul trece prin multe porțiuni în care a trebuit să fie apărat de căderi de pietre, în acest scop construindu-se un acoperiș la un fel de tunel deschis. E greu să focusezi atât de repede, de aceea a trebuit să mă mulțumesc cu fotografii puține. Deodată, surpriză! Trenul se oprește la capătul unui tunel (tunelul Nali, cel mai lung de pe acest traseu, 1320 m) și călătorii sunt anunțați că pot coborî un anumit număr de minute (în graba, am și uitat câte) pentru a admira o cascadă. Un zgomot puternic și o masă de apă înspumată se repede sub podul pe care era trenul. Cascada venea de sus, strălucea în soare și la un difuzor Bjork cânta una dintre melodiile sale stranii, parcă nepământești… A fost o clipă în care aș fi putut să mă cred pe altă planetă, dacă n-aș fi fost trezită de gălăgia făcută de un grup de chinezi, care călătoreau în vagonul de lângă noi…Am văzut cascada Kjosfossen, cu o cădere de 93 m.
O altă ciudățenie a acestei căi ferate este tunelul-potcoavă, în care trenul se întoarce cu 180 de grade, schimbând direcția de mers.
Mai departe, la Flam, ne-am îmbarcat pe un vas pentru a face o plimbare de două ore pe cele două brațe – Aurlandsfjord și Naeroyfjord – ale lui Sognefyord, unul dintre cele mai lungi și mai adânci fiorduri din lume, numit “Regele fiordurilor” în Norvegia.
Apele verzi, în care se oglindeau pădurile fortărețelor montane de pe ambele maluri, înaintarea lină însoțită de țipete de pescăruși, cascadele, felurite ambarcațiuni care treceau pe lângă noi, mici așezări pe maluri, au țesut un tablou fără egal în alte părți ale lumii, pe unde m-am plimbat pe ape.
In cele din urmă am ajuns la Gudvangen, un mic sat așezat la marginea fiordului și străjuit de munți masivi și puternici. Este o cunoscută zonă de vacanță în Norvegia, care atrage prin traseele sale montane dar și prin cursele cu ferry sau cu caiacele, în fiord.
Incepea să se însereze și mai erau niște kilometri buni până la Bergen. Autocarul aștepta, așa că ne-am continuat imediat drumul.
Norwegian Diary. Day 3
Our final stop today was Bergen, at 283 km from our last accommodation.
First, we went to see Voringfoss, the most famous waterfall in Norway. The way, as well as the waterfall, were worth to be seen. The famous Norwegian composer Edvard Grieg had a cabin here.
Then, we went to Geilo to catch a train to Myrdal. Flam Valley is very picturesque, and one hour by train left you time to admire it. We also have seen Kjosfossen in the valley, the train making even a stop there, for the tourist.
In Flam, we boarded a ferry for a two hours cruise, on Sognefyord, the longest and deepest in Norway. It has the nickname “The King of Fyords”.
At last, we reached Gudvangen, a wellknown vacation zone in Norway. It is a small village, protected by strong, majestic mountains.
As the evening was not far away, we boarded our bus and went to Bergen, our next stop.
