Intre Sami și Agia Efimia, pe partea dreaptă a drumului care urmărește fidel linia țărmului mării, te îmbie la scăldat o serie de golfuri, cu plaje mai mari sau mai mici.
Cea care ne-a atras nouă atenția și apoi ne-a ținut captivi aproape întreaga săptămână, a fost Plaja Agia Paraskevi.
Poros este portul din Kefalonia care face legătura cu Kylini și, pentru că doream să plecăm cu primul ferry de dimineață, m-am gândit că ar fi mai bine ca ultima noapte pe insulă să o petrecem în Poros, pentru a nu ne scula chiar cu noaptea în cap.
In anii ’80 aici a început turismul organizat, pentru ca circa 10 ani mai târziu interesul turiștilor să se orienteze mai mult spre apropiata Skala. Astfel, Poros a rămas un loc liniștit, potrivit pentru cei care vin aici să se relaxeze și să se odihnească.
Șoseaua care pornește din port face legătura cu capitala Argostoli, aflată la 40km de aici. Localitatea se află la poalele munților Atros și Pahni, care găzduiesc și obiectivele turistice majore ale zonei, precum Mănăstirea Atros construită în anul 800 al erei noastre, Peștera Drahena, chiar deasupra portului și cheile calcaroase Vohyna. Desigur, le veți putea descoperi doar dacă rămâneți în zonă câteva zile.
Am precizat deja, la începutul relatării călătoriei în Kefalonia, că de data asta n-am intenționat vizitarea acelor locuri “must see” de pe insulă, ci doar relaxarea în acel loc minunat aruncat de Dumnezeu în mare. De aceea, “ne-am făcut veacul” pe o mică plajă aleasă de noi, în apropiere de Sami, cu excepția unei singure zi în care am făcut o plimbare în circuit, cu mașina, prin partea de sud a insulei, ca sa-i surprindem atmosfera.
La 7km nord de Sami, pe coasta estică, se află Agia Efimia, un mic sat pescăresc, care a fost o dată un foarte activ centru de afaceri imobiliare al insulei. Cutremurul din 1953 l-a distrus complet, satul fiind reconstruit cu ajutor francez. Asta nu îl împiedică să fie un loc pitoresc, foarte căutat de yahturile care brăzdează Marea Ionică, precum și de autocarele pline cu turiști, care fac turul insulei.
Abia așteptăm să văd marea, de pe insulă, așa că ne-am grăbit să ajungem la plaja din Karavomilos. Acolo se află și campingul de la Sami, după cum aveam să constatăm. M-a cam dezamăgit primul contact cu această plajă: era la apus, câțiva oameni au trecut doar în plimbare pe acolo. Plaja este îngustă, cu nisip ce pare adus din altă parte, amestecat cu pietriș mărunt.
A doua zi am văzut plaja din Sami, aflată pe drumul spre plaja Antisamos. Peisajul de aici mi-a amintit de Canada!
Intre cele două insule ionice, Kefalonia și Zakynthos circulă ferry-uri ale companiei Levante Ferries. Inainte de a pleca ne-am interesat pe internet dacă ni se permite urcarea la bord cu animalul de companie, fiindă se pare că nu toți le acceptă. Răspunsul a fost afirmativ, cu mențiunea că trebuie să rămânem cu câinele în spațiul deschis.
In consecință, am suportat vântul destul de puternic pe punte, până soarele a răsărit și a prins putere. In curând a apărut în zare și Kefalonia, cu lanțul său muntos, masiv. Ea este cea mai mare dintre cele șapte insule ioniene și a șasea ca mărime din toată Grecia.
Insula în sine este un vulcan și cutremurele sunt aici foarte dese. Cel mai puternic, devastator, a avut loc la 12 august 1953, când aproape toate așezările, de pe întreaga insulă, au fost distruse. Se pare că cel mai rău a fost afectat tocmai Sami, locul unde ne-am ales cazarea…De aceea, rareori poți vedea în Kefalonia case vechi, tradiționale.
Cu câțiva ani în urmă făcusem rezervare pentru o cazare în Kefalonia, unde doream de multă vreme să ajung dar a intervenit un cutremur care a distrus parte din șosele și am anulat totul!
In toamna pandemică 2021 a venit, în sfârșit și vremea pentru Kefalonia. Pentru asta trebuia să ajung în Pelononez, de unde pleacă ferry-ul.
Am făcut acestă vacanță (ca pe atâtea altele) cu mașina personală, așa că am luat drumul de acum arhicunoscut, prin Serbia și Macedonia. Am dormit o noapte la consacratul (pentru noi) deja Hotel Pamela din Negotino, apoi am continuat spre Grecia. Acolo, pe A2 (Egnatia Odos) și A5 (autostrada care leagă Ioannina de Patra, dată în folosință în 2017) până la Kyllini, de unde am luat ferry-ul spre Kefalonia. Caro, cu mai multe fire albe decât în alți ani, ne însoțea.
In toamna pandemică a lui 2021 am ajuns pe două insule grecești pe care nu le vizitasem încă: Kefalonia și Zakinthos.
Nu a fost a vacanță obișnuită pentru noi, în sensul că ne-am stabilit într-un loc pentru a ne relaxa, în liniște și mai la distanță de alți semeni ai noștri, respectând regulile din pandemie. Nu am mai ținut morțiș să vedem tot ce se poate vedea pe fiecare insulă, ci ne-am concentrat pe ceea ce era mai aproape, lenevind la soarele blând de septembrie și încercând să reținem cât mai mult din toate nuanțele de albastru și verde ale Mării Ionice. Am ocolit capitalele insulelor, cu multă lume și am căutat câte o plajă care să ne placă, pe care am adoptat-o, vizitând-o zilnic.
Pentru că drumul ne-a purtat spre Peloponez și pentru că autostrada – relativ nouă – se desprinde de Egnatia Odos în dreptul localității Ioannina, care îmi face cu ochiul de multă vreme, am decis să poposim și acolo câteva zile, la întoarcere, pentru a-i cerceta tezaurul cultural.
Kefalonia, Zakinthos și Ioannina au fost reperele noastre grecești în 2021, o călătorie ofertantă, care ne-a dat noi idei, pentru alte vacanțe la fel de frumoase.
In postările care vor urma vă voi arăta mai în detaliu ce a însemnat această vacanță pentru noi.
Again In The Greek Islands
In the pandemic autumn of 2021 we traveled to two Greek islands we have never visited before: Kefalonia and Zakynthos.
On our way back to Romania we stayed 3 days in Ioannina, the capital of Epirus, a place I wanted always to visit mainly for its historical and cultural heritage.
In my next posts, I will show you how our special vacation took place. Hope you will enjoy!
Fiindcă nu pot parcurge într-o singură zi cei peste 1200 km de acasă până în Germania, am mereu nevoie de câte o cazare intermediară. Incerc ca, de fiecare dată, să o rezerv în altă parte pentru a vedea ceva diferit, fiindcă de obicei rămân câteva ore până la culcare, adică ceea ce ar fi o plimbare de seară, să spunem.
In toamna trecută am dormit, la dus, la Salzburg, la un hotel aflat chiar lângă autostradă.
Ibis Budget Hotel, Salzburg
La întoarcere însă, am ales St.Valentin ( o localitate în care n-am mai fost).
Ceea ce m-a atras întotdeauna în localitățile din Germania, pe lângă curățenie, a fost multitudinea de flori! Chiar și în cele mai mici orășele, florile îți zâmbesc de peste tot: la ferestre, în parcuri sau în rabate, de-a lungul străzilor, cum se întâmplă în localitățile mai mici. Este și cazul localității Markgroeningen (pe care am vizitat-o mai des), situată la 15 km N-V de Stuttgart și 10 km V de Ludwigsburg, pe râul Glems.
Devenit oraș în 1243, Markgroeningen a fost atestat documentar pentru prima dată în 779, ca un dar făcut Mănăstirii Fulda, sub numele de Gruoninga.
Această postare se vrea mai mult o expoziție foto a florilor care m-au încântat aici de fiecare dată, în diverse anotimpuri.
Septembrie 2021:
