Cartierul Ostiense se află în sudul Romei, în apropierea râului Tibru. A început să se dezvolte în forma sa actuală la începutul secolului al 20-lea, odată cu extinderea zonei sale industriale: abatorul deja existent, piețele generale (1921), gazometrul (1936), depozitele generale, Centrale Montemartini – prima fabrică publică de electricitate.
La sfârșitul celui de-al doilea război mondial s-a construit aici modernul pod Settimia Spizzichino, proiectat de inginerul Francesco Del Tosto, care leagă Ostiense de Garbatella, un alt cartier intrat relativ recent în atenția turiștilor care vizitează Roma mai mult de trei zile. Lucrările arhitectului spaniol Santiago Calatrava au servit drept inspirație pentru forma podului.
Ambele cartiere au devenit reprezentative pentru arta stradală a Romei, aici putând fi văzute lucrări ale unor artiști importanți precum Blu, Carlos Atoche, Herbert Baglione, Sten&Lex, Axel Void, Lucamaleonte, Kid, Momo, Sbagliato ș.a.
Tot în Ostiense se află și basilica papală San Paulo fuori le mura, despre care am scris deja.
Ceea ce m-a adus pe mine în acest cartier este ideea inedită de a transforma Centrale Montemartini într-unul dintre muzeele de elită ale Romei.
Muzeul Centrale MontemartiniPodul Settimia Spizzichinostreet art în Ostienseîn muzeul Centrale MontemartiniContinue reading →
In ultima zi de ședere la Roma, m-am dus să mă plimb prin cartierul pe care l-am vizitat și în 2007 și care le este atât de drag tuturor celor care poposesc în Orașul Etern: Trastevere.
Numele cartierului înseamnă simplu, „dincolo de Tibru” și, întradevăr, cartierul se află la sud de Vatican, pe celălalt mal al râului care trece prin Roma.
Farmecul său este dat de casele medievale, aleile înguste, podurile și bisericile vechi. Trattorii, restaurante, pizzerii atrag clienții cu mâncăruri italienești tradiționale și ambianța lor simplă, fără pretenții.
Ca și cei mai mulți oameni și eu credeam că Basilica Sf. Petru este unica basilică papală, ea aflându-se pe teritoriul Vaticanului. Documentarea mi-a arătat însă că m-am înșelat: de fapt există șase basilici papale, patru în Roma și două în Assisi.
O basilică papală se numește astfel pentru că acolo doar Papa are dreptul să săvârșească taina Eucharistiei. O ușă sfântă, deschisă doar de Papă și un altar papal, caracterizează basilica. Basilicile din Roma sunt numite “basilici majore“, iar cele din Assisi sunt “basilici minore” pentru că nu au ușa sfântă. Iată că am învățat ceva nou! Diferența dintre basilici și catedrale (termene pe care le foloseam alternativ) reprezintă o discuție lungă, pe care ghida din Toscana, din toamna trecută, a elucidat-o.
Revin la basilicile papale din Roma, care sunt:
Basilica San Giovanni în Laterano
Basilica Santa Maria Maggiore
Basilica San Paolo fuori le mura
Basilica San Pietro
Cum în prima mea vizită la Roma (2007) am vizitat-o doar pe ultima, am decis să le vizitez acum pe celelalte trei, iar pentru Sf. Petru să folosesc fotografiile de la prima vizită.
Veți vedea mai jos că aceste construcții au în comun grandoarea, măreția, spațiul luminos și aerisit. La toate au lucrat mari arhitecți și artiști ai timpurilor, precum Bramante, Michelangelo, Raffaello, Giotto, Bernini, Borromini, Canova ș.a.
San Giovanni in LateranoSanta Maria MaggioreSan Paolo fuori le muraBasilica San PietroContinue reading →
O curiozitate a Romei sunt așa numitele statui vorbitoare sau statue parlanti. Ele au apărut în secolul al 16-lea, pe fondul creșterii nemulțumirii maselor față de cei care le conduceau și le hotărau soarta. Versuri satirice și epigrame erau lipite în timpul nopții pe aceste statui, devenind apoi cunoscute întregii Rome. De altfel, obiceiul continuă și astăzi.
Statuile sunt în număr de șase: Pasquino, Madama Lucrezia, Marforio, Il Facchino, Călugărul Luigi și Babuino. Eu le-am văzut doar pe primele patru.
Descoperite și expuse în diverse locuri din oraș, toate sunt puternic deteriorate. Nu se cunoaște pentru toate autorul sau/și nici pe cine exact reprezintă. Dată fiind starea lor avansată de degradare, ele nu prea stârnesc interesul trecătorilor și se scufundă tot mai mult în uitare.
Acum 15 ani, în decembrie 2007, am vizitat Roma într-un weekend prelungit. De fapt, am avut la dispoziție 3 zile pline, din care una am petrecut-o la Vatican. In celelalte două am vizitat cele mai cunoscute și frecventate, de către turiști, locuri, precum: Forul roman, Campidoglio, Piazza Navona, Fontana di Trevi, Panteonul, Piazza di Spagna și Piazza del Popollo. A fost un fel de trecere în revistă, o pregătire pentru o altă excursie…
Forul roman, Arcul lui Septimiu (2007)panoramă din CampidoglioLiberty style la RomaPorta Asinaria, în LateranoBasilica di San Paolo fuori di muro
Ea avea să vină abia în luna martie a acestui an. Am călătorit solo, cu obiective fixate de mine și am stat la Roma 6 zile. Mi-am ales o cazare în Laterano, într-o zonă liniștită, cu 10 minute de mers până la stația de metrou, restaurante și alimentare în apropiere, acces ușor la aeroport. “La chiave di Roma” (Cheile Romei) pare un nume de pensiune predestinat! Recomand această pensiune celor care doresc un loc liniștit și totuși central, de unde se ajunge ușor la obiectivele emblematice ale orașului.
Pentru transport ușor, fără oprit mereu pentru cumpărat și validat bilete, am ales un abonament de 7 zile, care a costat 24 euro. L-am cumpărat la sosire, chiar în aeroport. Numărul de călătorii este nelimitat, având acces atât la tramvaie și autobuze cât și la metrou. In Roma sunt două linii de metrou, A și B, a treia (C) fiind în construcție. Ele se întretaie într-un singur loc, la Termini, unde se poate face schimbul pe cealaltă linie. Stația “mea” de metrou a fost San Giovanni.
Deoarece nu am scris pe blog despre prima călătorie la Roma, am folosit – unde a fost cazul – și fotografii făcute atunci, menționând anul între paranteze. De asemenea, descrierea Forumului roman se bazează doar pe fotografii făcute în 2007, deoarece acum nu l-am mai vizitat.
La această vizită am urmărit obiective legate de istoria și cultura romană. Deși am trecut pe lângă câteva dintre zonele vizitate anterior, nu am mai făcut multe fotografii de data aceasta, folosindu-le pe cele de atunci.
In timp ce mă documentam pentru această excursie, am aflat lucruri pe care nu le știam anterior și acest lucru a influențat într-o oarecare măsură alegerea obiectivelor. De exemplu, am aflat că la Roma există nu doar o singură basilică papală (Sf. Petru, la Vatican), ci patru (!), celelalte trei fiind Santa Maria Maggiore, San Giovanni in Laterano și San Paolo fuori di muro. In consecință, mi-am dorit să le vizitez și pe acestea, așa că le-am inclus în programul meu.
In plus, am vizitat mai multe biserici, reprezentând epoci și stiluri diferite și adăpostind neprețuite opere de artă. Caravaggio, Bernini, Boromini, Pinturicchio și mulți alți artiști din toate timpurile au lucrat în aceste biserici. Operele lor pot fi văzute gratis, acolo.
Două obiective urmăresc mereu, în orice oraș mare aș merge: street art și Art Nouveau. Așa am aflat că în Roma există un micro cartier, Coppede, cu clădiri în stil Liberty, Art Nouveau-ul italian. Street art se manifestă din plin în Roma și mi-am dorit să merg în Garbatella și San Lorenzo, două cartiere cu densitate mare de murale. N-am reușit acest lucru și îmi pare rău (poate în altă excursie, dacă va fi să fie) dar am cules altele din diferitele părți ale orașului, prin care am umblat.
In postările care vor urma vă voi prezenta în detaliu (și cu multe fotografii, ca de obicei), locurile pe care le-am vizitat.
Rome, after 15 years
I visited Rome 15 years ago, during a weekend. It was a kind of preparation for other visits…Then I spent one day in Vatican, and other two visiting the most famous points in Rome, like the Roman Forum, Campidoglio, Piazza Navona, Fontana di Trevi, Panteonul, Piazza di Spagna and Piazza del Popollo. As I did not write on blog about that trip, I will use photos taken 15 years ago, where it is necessary (e.g. Roman Forum), mentioning the year.
Now I wanted to see the four papal basilicas, ancient churches with valuable mosaics, street art, Liberty style buildings in Rome, museums.
I stayed at a nice, small, B&B called La chiave di Roma (The Keys of Rome), which I recommend. It is not expensive (for Roman standards), located near a metro station, with a lot of restaurants around.
Ca toți ceilalți călători, am văzut și eu sute de fotografii din Santorini pe internet și mi-am dorit să văd cu ochii mei albastrul de cerneală al acelei caldere. Fiind în Creta, m-am gândit că nu voi mai fi nicăieri atât de aproape și, nedorind să fac un sejur acolo, mi-am zis că o excursie de o zi ar fi binevenită.
Ghidul ne oferise o asemenea ocazie dar excursia costa 190 euro plus 14 euro pentru transferul în port, la Heraklion. Durata drumului era de 2.5-3 ore pe un sens, deci cam 5-6 ore urma să stăm pe vapor, rămânând doar vreo 3-4 ore pentru a vizita Fira și Oia. Costul reprezenta doar transport și ghid. Mi s-a părut cam scump, 400 euro pentru două persoane, așa că m-am gândit să încerc și la o agenție locală. Am rămas surprinsă să aud că ei oferă transferul în costul excursiei, care costă 135 euro/persoană! Diferența era prea mare ca să nu mă înscriu imediat!
Excursia noastră la Rethymnon a combinat vizitarea părții centrale a orașului, cu scurte opriri la Spili și Matalla. Să le luăm însă pe rând.
Rethymnon, aflat cam la jumătatea distanței dintre Heraklion și Chania, numără peste 30000 de locuitori și se află în partea de nord a insulei Creta. Este al treilea oraș, ca mărime, al Cretei. In timp ce Heraklion pare a se ocupa de economia insulei și Chania de politică, Rethymnon reprezintă centrul spiritual și științific al insulei.
Istoria sa pornește din vremurile minoice și post minoice, când se numea Rethymna. Venețieni și turci au stăpânit și ei, vremelnic, orașul.
Muzeul de Arheologie din Heraklion este considerat unul dintre cele mai importante muzee ale Europei, al doilea din Grecia ca importanță, după cel din Atena, datorită exponatelor sale valoroase, legate de cultura minoică.
El a fost ridicat pe locul unei foste mănăstiri catolice din vremea ocupației venețiene, distrusă în cutremurul din 1856. Aceasta a fost una dintre cele mai importante și bogate mănăstiri din Creta.
Spre deosebire de Knossos, unde doar 8 persoane (din grupul nostru de 42) au dorit să meargă și excursia s-a anulat (noi am cumpărat excursia de la o agenție din Hersonissos), pentru Chania s-au înscris aproape toți.
Excursia cuprindea o vizită la Mănăstirea Arkadi, trei ore petrecute în Chania și o scurtă oprire la întoarcere, la Lacul Kournas, în drum spre hotel. Trebuie să menționez că vizitarea orașului Chania este mai la îndemâna celor care se cazează de la Heraklion spre vestul insulei. Hersonissos face ca distanța până la destinație să fie mai lungă, deci cu mai mult timp petrecut în autocar. Chiar și așa, merită făcută această excursie din care poți rămâne cu imagini frumoase în suflet și cu niște cunoștințe de istorie a Cretei, în minte.
Chaniazidurile de la Mănăstirea Arkadispre Lacul KournosContinue reading →
Pentru mine, un sejur în Creta este legat neapărat de o vizită la Knossos, în zorii istoriei. Acele locuri, pe care a viețuit omul cu mai bine de 7000 de ani în urmă, trebuie călcate cu pașii. Trebuie să simți acolo arșița aerului (chiar dacă era toamnă, în septembrie) și să visezi la palatele care te-ar fi putut întâmpina dacă vremea nu ar fi măcinat piatra. Și nu a fost doar asta. Istoricii spun că un cutremur teribil, generat din adâncurile insulei Santorini, aflată la distanță de 120km de Creta, ar fi distrus totul acolo, la Knossos. In urma devastării terenurilor, care a condus la o foamete extinsă și urmare a cuceririi de către micenieni, civilizația minoică s-a stins.
Termenul de “minoic” a fost inventat de arheologul britanic Sir Arthur Evans, care a redescoperit Knossos după anul 1900. S-a folosit de numele de “Minos”, despre care nu se știe exact dacă era numele unei persoane sau un titlu ierarhic. Egiptenii numeau acel teritoriu Keftiu, iar semiții îi spuneau Kaftor sau Kaptara.
Aflat la 5-6km de actualul Heraklion, Knossos a fost capitala civilizației minoice. Populația, nevorbitoare de limba greacă, provenea din localnicii stabiliți acolo cu 4000 de ani în urmă, în neolitic. Epoca bronzului a fost perioada de maximă înflorire a minoicilor, între 3000-1100 î.d.H.
Oamenii se ocupau cu agricultura dar erau și meșteșugari iscusiți. Aveau legături economice importante cu populațiile din bazinul mediteraneean, fapt dovedit de artefactele găsite pe teritorii diverse.
Minoicii credeau într-o zeiță a fertilității, care avea pe lângă ea o figură tânără, masculină (nu se știe exact tipul de legătură dintre ei), care murea și renăștea în fiecare an.
Primul palat ridicat pe aceste locuri ar fi fost distrus de un cutremur cam prin 1700 î.d.H, iar cel de-al doilea, mai mare, ar fi căzut victimă cutremurului și valului tsunami, produs în Santorini. După acest cataclism natural și după o conflagrație care ar fi avut loc cam prin 1350 î.d.H., micenienii s-au stabilit pe aceste locuri, unde au rămas până la venirea romanilor.
Cu certitudine, aceasta a fost cea mai veche civilizație din Europa, sunt de părere specialiștii, care o leagă și de mituri precum cel al labirintului și Minotaurului dar și cel al lui Dedal și fiul său, Icar.
