După cum vi-am spus deja, de îndată ce am ajuns de la aeroport în oraș, la Autogară cum i-am spune noi, mi-am cumpărat excursiile pentru cele trei zile de ședere în Reykjavik.

Ca orice altceva în Islanda, nici excursiile nu sunt ieftine. Majoritatea celor de o zi costă peste 100€ , asta însemnând doar transport, ghid și WiFi în autocar. Copiii până la 11 ani călătoresc, totuși, gratuit. Restul cheltuielilor privește pe fiecare. Spun asta fiindcă, deseori, am citit pe alte bloguri că oamenii pleacă la întâmplare, chiar le place să facă asta, lăsându-se în voia surprizelor…Pentru Islanda, asta ar însemna să ai mulți bani, pe care nu trebuie să îi chivernisești, ori nu era cazul meu. Cumva trebuie totuși să faci, fiindcă de asta ai venit, nu? A sta doar în capitală nu merită banii, părerea mea.

Când vă faceți planul excursiei, gândiți-vă că aveți două posibilități mari și late de a vedea ceva în Islanda. Fie închiriați o mașină, fie mergeți într-o excursie organizată. In sezonul de vară există și autobuze cu curse regulate, care ajung și pe la obiective turistice dar nu era cazul în aprilie. Nu era cazul nici să închiriez o mașină, singură fiind și cu probleme de sănătate și trebuind să șofez pe drumuri necunoscute, majoritatea înguste și cu dese schimbări climatice. E un sport pentru cei (mult) mai tineri decât mine. In consecință, am analizat de acasă opțiunile pe care le aveam și am intrat în agenție cu temele făcute.

Un avantaj al acestor excursii îl constituie faptul că ei te iau (gratuit) de la locul de cazare și te lasă tot acolo, la încheierea excursiei. Trebuie doar să le spui că dorești acest lucru. De fiecare dată am rămas seara ultima din grup, pensiunea mea fiind cea mai aproape de Autogară. Acest lucru mi-a prilejuit o plimbare mai lungă prin oraș, pe la toate celelalte locuri de cazare ale colegilor de grup.

După această introducere mai lungă (dar necesară din punct de vedere informativ) e cazul să încep să vă povestesc. Prima excursie se numește Aventură pe țărmul sudic (South Shore Adventure), a durat 10 ore, iar costul este de 120€. In acest răstimp, am trecut de la iarnă târzie la primăvară timpurie, fiindcă am avut privilegiul unei zile cu vreme foarte frumoasă. Am văzut ghețari, cascade, un ocean furios, plaje negre și un muzeu etnografic.

la poalele ghețarului Sollheimajökull

plaja neagră de la Vuk

Pornim așadar la drum din Reykjavikul acoperit de chiciură. O bună bucată de vreme, peisajul este unul de iarnă. Munți golași (ca toți cei din Islanda, unde pădurile s-au terminat acum 60-70 de ani), acoperiți de zăpadă, alții la care roca vulcanică iese agresiv la iveală. Pantele tuturor sunt netezite acum milioane de ani în urmă, de râurile de lavă care s-au scurs. Toți munții sunt de origine vulcanică în Islanda, fie că sunt stinși de milioane de ani, fie că sunt foarte activi și amenință cu erupția, precum Hekla și Katla, vulcanii spre care oamenii privesc acum cu teamă. Noi am trecut doar pe lângă ei, fără să îi vedem, deoarece erau acoperiți de o pătură groasă de nori. Se pare chiar că rareori pot fi văzuți.

Intrăm apoi într-o zonă în care a venit primăvara! In văzduh zboară rațe și gâște sălbatice, iarba uscată iese încet de sub zăpada care se topește. Uneori, trecem prin minuscule localități. Cerul albastru câștigă teren în fața norilor.

Una caldă, una rece. Intrăm iar în zona unor munți înghețați, apropiindu-ne de aria ghețarului Myrdalyökull. In drum, trecem pe lângă cel mai mare deșert din Europa, un deșert de nisip negru, vulcanic.

Myrdalyökull reprezintă cea de-a patra calotă glaciară, ca mărime, și se află între Skógar și Vik. Aici se află vulcanul Eyjafjallajökull, care a erupt în 2010, întrerupând – pentru câteva zile – circulația aeriană în Europa. Katla (1300 m), care a erupt ultima dată în 1918, ale cărui șuvoaie de lavă au produs în timp nisipurile negre care fac încântarea turiștilor, este acum scadent să erupă cu o forță devastatoare, care face să fie urmărit atent de meteorologi și alți oameni de știință.

cu ATV-ul, pe deșertul de nisip negru

Oprim pentru 40 de minute într-o parcare mare, pentru ca doritorii să poată urca până la baza ghețarului Sollheimajökull (o plimbare de cca. 15 minute). Mai sunt și alți plimbăreți aici dar, probabil, nu destui pentru ca micuța cafenea adăpostită de un container, să fie deschisă.

După ce se fac fotografii cu limba ghețarului, care oferă o priveliște interesantă celor care nu au mai văzut unul până acum (eu văzusem în Austria), ne întoarcem la drumul principal fiindcă iar a început să se înnoreze, iar noi mai avem încă multe de văzut astăzi.

la baza limbii ghețarului

în urmă, parcarea

Suntem deja aproape de Vik, punctul de întoarcere al călătoriei noastre. Iată, în sfârșit, ceva ușor de pronunțat, fiindcă la celelalte denumiri ți se înnoadă limba și sunt și dificil de reținut!

Singurul sat de coastă fără un port, Vik abia numără vreo 300 de locuitori. Amplasarea sa pitorească și minunatele plaje de nisip negru de lângă el, atrag însă nenumărați turiști. Pietrele Trolilor, cele trei stânci din apropierea țărmului, constituie și ele un element de atracție.

satul Vik

Fiindcă articolul a devenit deja prea lung, mă văd nevoită să îl întrerup aici și să continui relatarea în postarea următoare, din 16 mai.

 

The First Day, South Shore Adventure – 1: Glaciers and Black Beaches

As I already wrote here, I bought my excursions from Reykjavik Excursions Agency. Almost all trips cost over 100 euro each, and include: transport, guide, free WiFi in the bus.

My first trip was South Shore Adventure, a 10 hours trip. On ocassion we saw glaciers, wonderful black beaches, a furious ocean, basalt columns, an ethno graphic museum, and two waterfalls.

We went on the South shore to the little village of Vuk, the only one situated on the shore and without a port.

As this article became too long, I have to stop here and continue in my next post, on May 16.