1
Parcul Hoan Kiem este considerat centrul Hanoiului, fizic dar și simbolic. Aflat în Old Quarter, atrage locuitorii orașului, fiind considerat un “coș cu flori”. Aici, dimineața devreme, se pot vedea practicanți de tai chi, apoi adunări de bikers și seara, îndrăgostiți plimbându-se pe malul lacului.
Ca și Lacul de Vest, și Lacul Hoan Kiem a fost legat la început de Fluviul Roșu, astfel încât vasele militare vietnameze puteau face aici manevre. Pe atunci lacul se numea Thuy Quan dar totul s-a schimbat la începutul secolului al 15-lea, după ce împăratul Le Loi (devenit apoi Le Thai To) a înfrânt armata dinastiei chineze Ming.
Legenda spune că împăratul a văzut la un prieten al său o bucată mare de metal, pescuită din lac. A luat-o acasă și a transformat-o într-o sabie. Curând au apărut pe ea cuvintele Thuan Thien, adică “voința Cerului” și împăratul a înțeles că sabia este un dar al zeilor. Aceasta a fost sabia victorioasă care i-a învins pe chinezi. La parada de pe lac, după victorie, o broască țestoasă uriașă s-a arătat la suprafața apei, strigând să îi fie înapoiată sabia. Fără ezitare, împăratul a aruncat-o în lac, realizând că țestoasa era un zeu al lacului. De atunci, numele său a fost schimbat în Hoan Kiem, adică “sabia returnată” sau “lacul sabiei”.
Aș menționa aici că țestoasele au fost totemul multor împărați vietnamezi.
Până în secolul al 17-lea, pe malul lacului se aflau nu mai puțin de 50 de palate ale prinților Trinh, din care nu s-a păstrat însă nici unul. Acum se află aici sediul Poștei centrale, bănci, clădiri de birouri și magazine, iar pe străzile înconjurătoare se află multe hoteluri și restaurante.
Lacul de Vest se află la nord de Old Quarter și reprezintă un loc îndrăgit de locuitorii orașului, care vin aici să se relaxeze. El s-a format dintr-un braț al Fluviului Roșu și a purtat diverse denumiri, corespunzătoare legendelor de care se leagă existența sa, cum ar fi Mlaștina cu corpul vulpii sau Lacul bivolului auriu. Una vorbește despre o vulpe cu nouă cozi (un spirit), înnecată în acest loc, cealaltă despre o bivoliță care și-a pierdut puiul. Din cauza aspectului său, lacul a mai fost numit și Lacul cețos.
Localnicii îl numesc Tay Ho. El ocupă 500 ha și are o circumferință de 17 km.
Turul de oraș, la Hanoi, cuprinde cam aceleași obiective principale, indiferent de la ce agenție îl achiziționezi. Eu m-am lăsat pe mâna hotelului la care am stat și a agenției cu care ei lucrează și, într-o duminecă dimineața, ghidul a venit să mă ia, fiindcă evident, autocarul a trebuit să oprească pe o altă stradă, unde avea mai mult loc ca să staționeze câteva minute…
După ce efectivul a fost complet, ghidul ne-a anunțat formal care erau obiectivele pe care le vom vizita și în ce ordine, apoi turul propriu-zis a început. După câteva tentative, cam nereușite, de a ne povesti câte ceva despre Hanoi, a renunțat fiindcă participanții la excursie nu prea păreau interesați. Asta poate și din cauză că din engleza vorbită de el era cam greu să pricepi ceva…așa că s-a lăsat păgubaș, lăsându-ne doar să privim pe geam. Pe deasupra, părea și tare grăbit să termine turul…
Iată care au fost obiectivele: Tran Quoc Pagoda, pe Lacul de Vest, atelierul de produse lăcuite, Muzeul de Etnologie, Templul Literaturii, Complexul Ho Chi Min, Parcul Hoan Kiem cu Templul Ngoc Son. Aveam inclusă și masa de prânz, pe care am servit-o la un restaurant din Old Quarter. Intregul tur a costat 30$.
După prânz însă, grupul s-a micșorat văzând cu ochii, iar la ultimul obiectiv am rămas doar eu și ghidul! Acesta m-a întrebat (inutil) dacă mai vreau să merg, având în vedere că sunt singura!? S-a resemnat apoi, mi-a dat un timp de vizitare a templului și a rămas afară, să mă aștepte… Apoi, m-a întrebat dacă vreau să-mi facă rost de o motoretă-taxi care să mă ducă la hotel…Am refuzat, așa că a trebuit să mă ducă cu autocarul…Poate bunica lui (care și ea putea fi mai tânără ca mine!) ar fi făcut echilibristică cu motoreta, prin circulația aia infernală dar n-a fost cazul meu…
Așa cum am scris în postarea introductivă, am zburat la Hanoi, din Budapesta, cu Emirates.
Avionul, un Boeing 377-300, cu 364 locuri, a fost plin. Afară, erau 21 grade la Budapesta. Zborul până în Dubai, de 4011 km, a durat 5 ore și jumătate. Am stat câteva ore pe aeroportul elegant, plimbându-mă prin zona comercială și pregătindu-mă sufletește pentru cel de-al doilea segment de zbor, care avea să mă ducă la Hanoi în ceva mai mult de 6 ore.
La destinație s-au format imediat cozi imense pentru viză. Deși aveam scrisoarea necesară (furnizată de Adventure Indochina Travel, 13$) a trebuit să mai completez un formular, așa că m-am așezat de două ori la același rând. După ce am predat, în sfârșit, actele, a urmat cealaltă coadă, unde urma să plătesc cei 25$ pentru visa on arrival. Acolo, o surpriză plăcută: cetațenii români nu plătesc viza!
M-am îndreptat grăbită spre ieșire, îngrijorată că șoferul care trebuia să mă aștepte (aranjasem la hotel să trimită o mașină după mine, 15$), s-a săturat și a plecat! Omul “meu” era însă acolo, așteptând răbdător, așa că ne-am îndreptat imediat spre oraș și anume spre Old Quarter.
Pentru a-mi completa imaginea Asiei de Sud Est, din care văzusem deja părți din Thailanda, Malaezia , Singapore, Cambogia și Laos, mai aveam de vizitat Myanmar și Vietnam. Așadar, pentru călătoria din aprilie 2018 (da, a trecut deja atâta timp și încă n-am apucat să vă povestesc despre ea!), am ales să plec în Vietnam.
Această excursie de două săptămâni am gândit-o pentru mine, singură, să văd dacă mai sunt în stare de asemenea drumuri…Desigur, recunosc că am făcut rabat la economie și m-am bazat mai ales pe excursii private, cu câteva excepții care se referă la turul Hanoiului, excursia la Halong Bay și cea la My Son. In celelalte, am fost doar eu, cu un ghid și un șofer. Asemenea excursii costă, într-adevăr, mai mult decât cele în grup dar prezintă marele avantaj că îți poți crea traseul singur/ă, în funcție de ceea ce te interesează și poți decide timpul alocat fiecărui obiectiv. De aceea (veți vedea în continuare), în afara celor specificate mai sus, nu veți întâlni la mine neapărat destinațiile comune, ci veți putea descoperi locuri noi din Vietnam, nu prea vizitate de turiști, mai ales de către cei de la noi.
Timișoara se pregătește să înceapă, peste fix un an, drumul ei de Capitală Culturală Europeană. De aceea, se străduiește să-și diversifice și să-și mărească mereu portofoliul de evenimente culturale. Unul dintre acestea este și Festivalul Street Art, aflat anul trecut la cea de-a ediție a sa.
Inaugurarea Iulius Town, în vara trecută, a oferit prilejul deschiderii unui UnderTown Street Art pasaj, un tunel care leagă Bulevardul Antenei de Piața Consiliul Europei și constituie, în același timp o generoasă expoziție permanentă de street art.
La est de Stuttgart, în Valea Rems, se află Schorndorf, un orășel de cca. 40000 de locuitori. El este atestat documentar abia din 1235, deși oamenii au locuit în zonă încă din neolitic.
In 1250, contele Ulrich I de Wurttemberg a fondat o așezare, înconjurată mai târziu cu ziduri fortificate. Datorită poziției sale militare și politice, Schorndorf a fost implicat de numeroase ori în diverse ostilități. In 1634 a fost aproape complet distrus, după ce a luat foc în urma asediului trupelor Ligii Catolice (războiul de 30 de ani).
In secolul al 16-lea, era al doilea cel mai bogat oraș din Wurttemberg, după Stuttgart. Bogăția îi era asigurată de producția de vinuri și sare.
Cel mai cunoscut cetățean al său a fost Gottlieb Daimler, cel care a făcut posibilă construirea automobilului.
Crăciun fericit!
Mâncarea în Germania nu înseamnă pentru mine o atracție deosebită, bucătăria din acea parte a lumii fiind destul de asemănătoare cu cea din Banat. De aceea, atunci când mănânc în oraș, aleg restaurante etnice, de regulă italienești sau asiatice.
