Dacă mi-ar fi pus cineva această întrebare atunci, în iunie trecut, aș fi răspuns ca fiecare dintre voi, “nimic”. Acum însă pot spune că este cel mai mic oraș de pe insula Hvar, fondat în secolul al 15-lea și căruia i se spune “Mica Veneție” datorită canalului care pătrunde din golf în interiorul orașului și podurilor care îl traversează.
In mijlocul golfului, o mică insulă adaugă la frumusețea peisajului, oferită de casele cu elemente de stil gotic, neo-renascentist și baroc, mărginite de o pădure de pin de un verde intens.
La doar 9 km de portul din Stari Grad se află o altă așezare populară a insulei, Jelsa.
Orășelul numără 3500 de locuitori după ultimul recensământ și s-a dezvoltat dintr-un liniștit sat de pescari. Urme de locuire s-au găsit aici datând de 5000 de ani dar prima atestare documentară a rămas din secolul al 14-lea.
Deși e mic, Jelsa a înregistrat niște premiere! Astfel, în 1868 s-a deschis aici prima bibliotecă croată din Dalmația, iar în 1880 școala a fost printre primele din Dalmația care a introdus limba croată ca limbă de predare.
In timpul fostei Yugoslavii, locul era cunoscut pentru disco clubul înființat aici (care i-a atras numele de Noua Ibizza), iar acum se mândrește cu propriul său caracter desenat, Lavanderman/Omul lavandă.
Jelsa, Primăriapriveliște spre Croația continentală, de la PrimărieContinue reading →
Dacă ajungi în Croația din vestul României, cea mai simplă cale de urmat până la Hvar, “capitala” insulei cu același nume, este să te îmbarci pe un ferry la Split. Ajuns la țărm, poți fie să rămâi acolo, fie să te îndrepți spre alt oraș de pe insulă: Stari Grad, Jelsa sau Vrboska.
Eu am ales să străbat toată insula, de la est la vest, spre locul de cazare, luînd un ferry de la Drvenik la Sucuraj. Cu o noapte în urmă am dormit la Ploce, o zonă care, în sine, ar merita explorată câteva zile, fără a mai aminti că oferă acces rapid spre insula Korcula, pe care, personal, am lăsat-o pentru altă vacanță.
Am ajuns la ferry cam în 20 de minute, parcurgând cei 25 de km de drum în serpentine, bine asfaltat și întreținut. Din Drvenik, traversarea este de doar 35 de minute pentru a ajunge la Sucuraj, pe insulă. După debarcare, cam 70 de km ne despărțeau de Stari Grad, localitatea pe care am ales-o ca să ne cazăm.
De ce acolo și nu în capitală? Da, ați ghicit! Pentru că este mult mai puțină aglomerație și deci liniște mai multă și pentru că orașul este situat cam în mijlocul celorlalte trei, oferind un acces rapid la oricare dintre ele.
E iunie și iată-ne din nou cu mașina la drum. De data asta, a cincea oară în Croația! Doresc de mai multă vreme să ajung în Provence, la vremea lavandei înflorite dar nu se aliniază planetele! Anul trecut însă, ce mi-am spus: “Trebuie să ajung neapărat în Provence ca să prind lavanda înflorită? Dar Insula Hvar, ce are?” Și am început imediat să fac planul…13 zile, 2492km
Hvarul este a patra insulă ca suprafață (27.8 km pătrați) și a doua ca lungime (80 km) din arhipelagul dalmat.
Românii merg în Croația mai ales cu mașina, așa că cel mai ușor poți ajunge pe insulă cu un ferry care leagă orașul Split din Dalmația de orașul Hvar, capitala insulei. Altă cale de acces este ferry-ul din Drvenik la Sucuraj. Aceasta este calea pe care am preferat-o și noi pentru că ne dădea posibilitatea de a străbate toată insula, de la est la vest, pentru a ajunge la Stari Grad, locul pe care l-am ales pentru cazare.
De fapt, toate cele patru orașe importante de pe insulă (Hvar, Stari Grad, Jelsa, Vrboska) se află în partea de vest.
Soseaua, de la Sucuraj până în apropierea lor, este destul de bună dar îngustă, cu multe curbe și, în unele locuri, la înălțime destul de mare ca să-ți dea fiori întâlnirea cu un super-camion, fiindcă parapeții lipsesc…
O carte citită demult, în adolescență, numită Stelele din Eger, scrisă de romancierul și jurnalistul Geza Gardonyi și după care s-au turnat două filme, în 1923 și în 1968, mi-a rămas în amintire nu atât ca subiect (Eger sub ocupație turcească, în prima jumătate a secolului al 16 – lea), cât ca eroism al celor care, copleșiți numeric, s-au opus cu curaj – timp de 25 de zile – armatei turcești asediatoare. Cartea a produs atunci o puternică impresie asupra mea și numele orașului mi-a rămas adânc întipărit în minte. De aceea, când am făcut planul acestei călătorii, m-am gândit că ar fi bine să mă întâlnesc, pe final de excursie, cu acest oraș eroic, să văd cum arată el în zilele noastre.
Puțini dintre cei care vizitează Budapesta știu că, la nici 30 de km de ea, se află un frumos palat regal, care a aparținut împărătesei Sissy. Noi l-am vizitat primăvara aceasta, în drumul nostru de la Vișegrad la Eger.
Localitatea Godollo este una nu prea mare (30000 locuitori) dar asta nu o împiedică să fie oraș universitar. Aici se află principala Facultate de Agricultură din Ungaria.
Dunărea intersectează Ungaria în drumul său spre Serbia și formează un segment pitoresc în nordul țării, numit Cotul Dunării. Aici se află două orașe interesante din punct de vedere turistic, Esztergom și Vișegrad.
Numele de Vișegrad este de origine slavă, însemnând “așezarea/castelul de sus”.
Am ales să ne cazăm două nopți în Vișegrad, o localitate mică, marcată de dealuri împădurite, care îi dau cumva un aspect de stațiune. Suntem pe malul Dunării, la 100m altitudine, într-un orășel care abia numără către 2000 de locuitori. Cele două obiective principale ale sale sunt Cetatea și Palatul Regal.
Cotul DunăriiPunctul de informare turistică din VișegradCetatea/Citadela din VișegradContinue reading →
In drumul nostru de la Szekesfehervar la Visegrad, am făcut o oprire la Esztergom. Intenționam să rămânem acolo 3-4 ore pentru a vizita principalele obiective ale orașului: castelul, bazilica, Orașul apelor, podul Maria Valeria și Muzeul Artei Creștine. Pentru că ploua, am renunțat la planul nostru și am vizitat doar bazilica.
Situat în nordul Ungariei, la doar 50km de Budapesta, acesta este unul dintre cele mai vechi orașe ale Ungariei. In castelul de aici, ridicat în 1070 pe ruinele unui fort roman, a domnit primul rege al Ungariei, Regele Ștefan, devenit apoi Sfântul Ștefan, încoronat în Bazilica din Esztergom la 1 ianuarie 1001. Aceasta este considerată și data fondării Ungariei.
Regele, născut aici, a stabilit în oraș sediul arhiepiscopiei și a poruncit construirea castelului. Până în secolul al 13-lea, când regele Bela al IV-lea a dispus mutarea capitalei la Buda, Esztergom a fost considerat oraș regal.
Pe dealurile din nordul orașului Szekesfehervar, într-un cartier rezidențial, se află o surpriză: Castelul Bory sau Bory-var.
Este deschis pentru vizitare zilnic, între orele 9-17. Biletul de intrare costă 2000Ft., iar pentru studenți și pensionari numai 1500 Ft.
Din oraș se poate ajunge acolo cu autobuzul nr. 26, care te lasă chiar la castel. Biletele se pot cumpăra la șofer (310 Ft.). Noi am mers cu mașina, așa că nu pot spune exact de unde anume se ia autobuzul, din zona centrală.
Nu este o construcție veche, istorică, ci una ridicată de-a lungul a patruzeci de veri de către Jeno Bory (1879-1959), un localnic care a fost sculptor și arhitect dar și profesor de sculptură la Facultatea de Arte Frumoase și la Universitatea Tehnică din Budapesta.
Povestea a început în 1912, când Jeno Bory a cumpărat un teren pe care se afla o pivniță pentru vin și o presă de struguri. Incet-încet, a mărit-o și a transformat-o în locuință, la care a adăugat un studio de lucru pentru el. De abia după ce a adunat niște bani, pe care îi câștiga din vânzarea statuilor sale, după Primul Război Mondial, a început construcția castelului.
La 50km sud-vest de Budapesta, în drum spre Balaton, se află un oraș cu aproape 100000 de locuitori, care a jucat un rol important în istoria Ungariei. Este Szekesfehervar, următorul nostru popas.
Locuit încă din secolul al V-lea înainte de era noastră, mai târziu în timpul stăpânirii romane a purtat numele de Gorsium sau Herculia. Când în secolul al V-lea au venit aici triburi slavice, numele s-a schimbat în Belehrad, pentru ca în Evul Mediu să fie cunoscut drept Alba Regalis.
Marele Prinț Geza, tatăl celui ce avea să devină regele Ștefan și apoi Sf. Ștefan, a fondat aici un oraș în anul 972. Acesta a fost menționat documentar pentru prima dată în 1006, sub numele de Alba Civitas. Regele Ștefan a extins și fortificat așezarea, care a devenit apoi locul de încoronare a 43 de regi și cel de înmormântare a 15 regi.
O bazilică a fost ridicată între 1003-1038 dar a fost distrusă în timpul stăpânirii otomane, care a durat 145 de ani, până în 1688. Otomanii nu doar au distrus bazilica dar au demolat și palatul regal și au prădat mormintele regale. Au construit moschei și au redenumit orașul, Belgrad, „orașul alb”.
Abia în 1703 așezarea și-a recâștigat statutul de oraș regal liber, iar în 1777 împărăteasa Maria Thereza i-a acordat statutul de sediu episcopal. Orașul a început să prospere.
In vremurile apropiate nouă, aici s-au dezvoltat două fabrici cunoscute prin produsele lor, Ikarus (autobuze și autocare) și Videoton (electronice).
Palatul Episcopalstatuia regelui Ștefanîn centruPrimăria orașuluiMuzeul CeasurilorContinue reading →
