Vino cu mine la Peștera Postojna, în mirifica lume subterană!

Postojna, cu peștera sa, a făcut renumită Slovenia în toată lumea. Nenumărați turiști străini o vizitează an de an. Pe lista mea, ea se află de multă vreme, ca și Slovenia în general și iată că a ajuns la rând, anul trecut!

Impresia lăsată, pe lângă frumusețea indiscutabilă a peșterii, a fost cea de foarte bună organizare și, implicit, valorificare a unei asemenea comori.

La fața locului s-a dezvoltat un adevărat orășel ce cuprinde hoteluri, restaurante, magazine de suveniruri, un muzeu al carstului și o moară veche, amenajată ca minuscul muzeu etnografic.

Parcările imense, îngrijite și curate, unde plata se face la automate, fac ca oamenii să nu se bată pentru un loc, cum am văzut prin alte părți.

Dacă te duci cu câinele, există acolo 4 cuști, foarte curate, unde îți poți lăsa prietenul patruped în siguranță, cu un blid cu apă în față, până vizitezi peștera. Nu e condamnat să stea în mașină, pe căldura mare! Și, e și gratuit! Acesta este, poate, aspectul organizatoric care mi-a plăcut cel mai mult la Postojna.

La Postojna, Slovenia, în așteptarea intrării în peșteră
Muzeul Carstului
aici ne-a așteptat, cuminte, Caro
Continue reading

Maribor, o fostă Capitală Culturală Europeană

Așezat pe râul Drava, în nord-estul Sloveniei, Maribor a devenit încă de la începutul Evului Mediu un centru economic și politic important.

Când a fost atacat de Imperiul Otoman, a servit ca fortăreață la granițele țării. Țara s-a aflat sub stăpânire habsburgică până la sfârșitul primului război mondial. O dată cu construirea căii ferate Viena-Trieste, în 1846, a început înflorirea sa economică.

Disputată de Austria și Yugoslavia, țara a fost înglobată în final în cea din urmă.

Atestat încă din secolul al 12-lea, abia în 1975 a fost fondată întâia universitate din Maribor, ceea ce i-a insuflat o viață nouă, datorită celor peste 20000 de tineri care studiază acum, aici.

După declararea independenței Sloveniei, în 1991 (prima care s-a desprins de fosta Yugoslavie), orașul a suferit un declin, urmând să se dezvolte mai apoi.

Numărând doar 114000 de locuitori, Maribor este al doilea oraș ca mărime al Sloveniei. In 2012 el a fost Capitală Culturală Europeană, iar în 2013, fiindcă în imediata sa apropiere se află cea mai mare stațiune de schi din Slovenia, a găzduit Universiada de Iarnă. Tot atunci, orașul a purtat și titlul de Capitală Europeană a Tineretului.

Glavni Trg, Maribor
în parcul orașului
Continue reading

Slovenia, țară turistică mică dar încântătoare

Acum un an, în mai 2018, am reușit să ajung și în Slovenia, țară la care mă gândeam de multă vreme, fiindu-mi deja cunoscute, teoretic, atracțiile turistice pe care le oferă cu dărnicie turiștilor.

Nu-ți trebuie multe zile dacă vrei să vezi principalele puncte de interes, fără a aprofunda prea mult. A fost, ca să zic așa, o excursie de recunoaștere, propunându-ne să revenim cândva.

prin Maribor
în lumea mirifică a Postojnei
litoral sloven
Lacul Bohinj
Continue reading

A cincea ediție TIMFLORALIS, la Timișoara

Orașul meu natal, Timișoara, care nu degeaba este supranumit “Orașul Florilor“, găzduiește între 19-21 aprilie, a cincea ediție a evenimentului TIMFLORALIS.

Anul acesta tema sa este Fericire Florală / Floral Happiness, iar expoziția mult așteptată de timișoreni și nu numai (era plin de vecinii sârbi azi, în oraș) va cuceri trei cunoscute piețe ale orașului, toate aflate în perimetrul vechi, ceea ce pune în valoarea și zestrea noastră arhitectonică: Piața Victoriei (fosta Piață a Operei), Piața Libertății (sau Primăria Veche, cum o știu localnicii) și Piața Unirii.

Continue reading

Ce am mâncat în Cambogia

In afară de prima zi la Siem Reap, când am ales noi unde să mâncăm, în celelalte zile ne-am lăsat pe mâna ghidului, acceptând locurile recomandate de el pentru a lua masa de prânz. In parc există suficient de multe locuri în care poți mânca, fără a fi nevoit să te întorci în sat pentru asta, pierzând astfel din timpul alocat vizitei.

Poate îmi veți spune că ei, ghizii, au înțelegeri cu restaurantele pentru a duce turiști acolo, încasând din treaba asta un mic comision. Știu asta dar chiar dacă este așa, absolut toate locurile în care am fost duse (și nu au fost decât trei) ne-au oferit o mâncare bună, umbră și răcoare în arșița zilei și un nivel de curățenie acceptabil. Nu avem a ne plânge de nimic.

Așadar, în prima noastră zi liberă, înainte de a începe vizitarea Parcului Arheologic Angkor Wat, am ales un loc de lângă piața veche din Siem Reap, numit Khmer Kitchen Restaurant.

Khmer Kitchen Restaurant, Siem Reap
Continue reading

Prin ruralul cambogian

Anul trecut am fost în Cambogia dar doar la Siem Reap, pentru a vizita faimosul Parc Arheologic Angkor Wat, cu zestrea sa de temple străvechi.

Parcul are o suprafață de peste 400 ha și, deplasându-te de la un templu la altul ai ocazia să vezi, măcar așa, din mersul mașinii, cum arată un sat cambogian. Asta, pentru că în parcul arheologic se află câteva sate ale căror locuitori se ocupă în principal cu agricultura, în special cu cultivarea orezului.

Continue reading

Vedem sau nu apusul, la Templul Bakong?

Ne-am pus întrebarea din titlu pentru că, în cele trei zile de vizite în Parcul Arheologic Angkor Wat, deși vremea a fost foarte frumoasă, dimineața și seara cerul era mai acoperit și șansele de a vedea soarele, foarte mici. Acesta este și motivul pentru care am ratat celebrul răsărit la Templul Angkor Wat.

Există păreri diferite despre unde poți vedea cel mai frumos răsărit sau apus, pe lista scurtă aflându-se (pentru apus) Templul Phnom Bakheng și Templul Pre Rup, ambele foarte aglomerate la acea oră dar și Srah Srang, Bayon, Neak Prean. Cred că depinde de fiecare vizitator și de norocul său!

Noi am ales să mergem la sfârșitul zilei a doua, la Templul Bakhong. Era cea mai bună opțiune a noastră din ceea ce aveam pe lista de vizitare.

Spre deosebire însă de templele enumerate mai sus, unde există o vedere panoramică amplă, la Bakhong apusul este obturat de pădure. Totuși, mai existau acolo și alți turiști, care sperau să vadă ceva…

Templul Bakhon
Continue reading

Mai vechi decât Angkor Wat, templele din grupul Roluos. Templul Preah Ko

Templele care fac parte din Grupul Roluos, Preah Ko, Lolei și Bakong, marchează începutul perioadei clasice a civilizației khmere, spre sfârșitul secolului al 9-lea.

În cea de-a doua zi a vizitei noastre în Parcul Arheologic Angkor Wat, ne-am rezervat după amiaza pentru a vizita tempele Preah Ko și Bakong, unde am urmărit și apusul soarelui, atât cât a fost.

Acest loc al perioadei timpurii a civilizației khmere se numea Hariharalaya, adică “casa lui Hari-hara”. Aici și-a stabilit capitala Jayavarman II, care a inaugurat perioada Angkor. El a și murit la Hariharalaya, în anul 850, iar urmașii săi au rămas acolo până în 905, când capitala a fost din nou mutată la Bakheng.

Indravarman I (877-889) este cel care a ctitorit Templul Preah Ko sau “Boul Sacru”. Templul a fost construit în 879 și a fost dedicat zeului Shiva. Acesta era un templu funerar hindus, închinat memoriei părinților săi precum și a bunicilor din partea maternă și predecesorului său Jayavarman II și soției acestuia.

Templul Preah Ko este faimos pentru basoreliefurile excelente de deasupra ușilor, precum și pentru ușile sale false.

Templul Preah Ko, grupul Roluos
gardienii-lei
Continue reading

Beng Mealea, templul care m-a impresionat

In afara templelor care se vizitează cu permisul cumpărat, mai sunt câteva temple, mai îndepărtate, unde intrarea se plătește separat. Intre ele se numără și Beng Mealea, unde tichetul de intrare costă 5$.

La cca. 40 km est de principalul grup de temple Angkor și la 77 km de Siem Reap, pe șosea, se află un templu care nu a fost încă reconstruit din ruine, templul care m-a impresionat poate cel mai mult. Este Beng Mealea,ridicat – se presupune – la mijlocul secolului al 12-lea, în stil Angkor și contemporan cu Angkor Wat. In jurul său s-ar fi dezvoltat un oraș chiar mai mare decât Angkorul, după părerea unor cercetători.

Acoperit de jungla care l-a măcinat încet-încet, templul a fost redescoperit, mai întâi informativ (1954) și apoi de facto (1965), de către cercetătorii francezi. Atunci au știut și că aici este locul de înmormântare al regelui Suryavarman II. Pentru că țara se afla în război, în 1965, templul a rămas abandonat și a fost distrus și mai mult, în continuare.

Abia în 2003 s-a construit un drum spre templu, pentru a putea fi cercetat și restaurat dar și pentru a fi vizitat de turiști.

Istoria templului este complet necunoscută. Nu se știe cine l-a construit și când exact, deoarece nu există nici o stelă sau alt indiciu scris. Unele sculpturi îi înfățișează pe Shiva și Vishnu și atunci s-a presupus că, inițial, ar fi fost un templu hindus dar există și imagini budhiste, probabil ulterioare. Toate sunt presupuneri, iar datarea sa se bazează pe stilul construcției, foarte apropiat de cel de la Angkor Wat dar mai târziu decât Baphuon.

Beng Mealea, în îmbrățișarea junglei
Continue reading

Banteay Srei, “bijuteria artei khmere”

Un alt templu – fortăreață urmează pe lista noastră-, așa că ne îndreptăm spre Banteay Srei, situat la 25km în nordul principalelor temple de la Angkor. Numele său se traduce prin “Fortăreața Femeilor” sau “Fortăreața Frumuseții” și l-a dobândit probabil prin frumusețea lucrăturii în piatră, care îl împodobește. La idee contribuie neîndoielnic și gresia roșie-roz în care este lucrat, care îi dă un aer mai feminin.

Datorită grației sculpturilor, fineții de cizelare a pietrei, acest templu și-a câștigat renumele de “bijuterie a artei khmere”.

Banteay Srei nu este un templu regal ca și majoritatea celor din zonă, ci a fost construit de Yajnavaraha, un consilier al regelui Rajendravarman și apoi al lui Jayavarman V, în timpul căruia s-a realizat cea mai mare parte a construcției, consacrată la 22 aprilie 967, după cum indică stela de fundație, descoperită abia în anul 1936.

prima incintă la Banteay Srei
Continue reading