Plaja Melani, de sus

Vă voi arăta Plaja Melani, vecină cu Potistika, la care poți ajunge fie pe o potecă care traversează dealul din spatele Potistikăi, fie de pe șosea. Ca și la Potistika, drumul te poartă până lângă plajă. Noi n-am fost în tura asta a Pelionului dar vom merge data viitoare!

Am făcut câteva fotografii de sus, să ne facem o idee despre cum arată. Pare o soră geamănă a plajei “noastre”, lungă și mărginită de stânci. Era pustie când am fotografiat-o dar îmi imaginez că este destul de căutată în sezon.

Plaja Melani, Pelion

Continue reading

Vacanță în Pelion, Grecia. Cazările

Vacanțele noastre grecești se întâmplă întotdeauna toamna, în a doua parte a lui septembrie. Ne bucurăm de vremea încă foarte caldă dar fără excesele verii și de liniștea localităților părăsite de numeroșii turiști străini și chiar de cei autohtoni, care trebuie să-și ducă copiii la școală.

Deși e încă cald, lumina e mai blândă. Viața se desfășoară într-un ritm mai lent. Localnicii au mai mult timp să stea chiar de vorbă cu tine, fie că ești la un restaurant, într-un magazin sau întrebi de o direcție, pe stradă. Dacă îți și alegi ca loc de petrecere a vacanței zone frecventate mai asiduu și iubite de greci, care vin și acum dar mai mult în weekenduri, ți-ai asigurat o vacanță liniștită! Adică, așa cum ne plac nouă vacanțele la mare.

Anul trecut, în septembrie, am ales Peninsula Pelion, unde doream de multă vreme să ajung dar am fost mereu deturnată spre alte locații care, pe moment, mi s-au părut parcă mai atrăgătoare. Pelionul însă, rămânea undeva în inima mea și mă ademenea cu insistență…

Fiindcă Peninsula Pelion ocupă o suprafață destul de mare, ne-am gândit să o  vedem “pe bucăți”, alegând mai întâi Pelionul de Sud și stabilindu-ne baza de excursii la Potistika.

plaja de la Potistika

Caro, prietenul nostru patruped, care nu ratează nici o vacanță cu mașina

Argalasti, la 10 km de Potistika – loc de aprovizionare

Xinovrisi, 6 km de Potistika

Continue reading

Ultima oprire în Iran, un monument UNESCO

Tabriz a fost ultimul oraș vizitat de grupul nostru, în Iran. De acolo ne-am îndreptat spre Teheran, de unde am luat avionul spre casă. Asta însă nu înainte de a face o ultimă oprire, pentru a vizita un monument UNESCO. Este vorba despre Soltaniyeh, un mausoleu din secolul al 14-lea, construit între 1306-1317, în apropiere de localitatea Zanjan, la o altitudine de 1784 m.

Continue reading

Moscheea Albastră din Tabriz

Moscheea Masjed-e Kabud din Tabriz, supranumită și “Moscheea Albastră”: este precursoarea altor clădiri religioase din Iran și Asia Centrală, fiind chiar mai veche decât cea din Esfahan și Samarkand. Ea este una dintre cele trei moschei albastre cunoscute călătorilor, alături de cea din Istanbul și Yerevan. Se pare că ar mai exista una, în Afganistan, mult mai puțin cunoscută.

Moscheea a fost construită la ordinul lui Jahan Șah, în anul 1465 și adăpostește și mausoleul acestuia, greu accesibil acum. Au fost necesari încă 25 de ani pentru a placa toți pereții cu o faianță albastră minunată, care i-a și dat numele și rangul de “turcoaz al Islamului”.

Moscheea Albastră, Tabriz

Continue reading

Gloria trecută a unui oraș de pe Drumul Mătăsii – Tabriz

Personal, așteptam întâlnirea cu Tabrizul, care îmi evoca figura sufistului Shams, marele prieten al poetului și filosofului Mevlana (Rumi), despre care scrie atât de frumos Elif Shafak în cartea sa “Cele 40 de legi ale iubirii“.

Până în anii ’60 al doilea ca mărime din Iran, astăzi al 5-lea, orașul Tabriz este așezat la o altitudine de 1340m, într-o vale la poalele Munților Sahand, din Provincia Azerbaidjanul de Est.

Originea sa se pierde în negura veacurilor, necunoscându-se cu precizie când a luat ființă. Soarta orașului nu a fost prea favorabilă, el fiind deseori atacat și prădat de dușmani sau distrus de cutremure devastatoare, cel mai mare fiind cel din 1778.

Tabriz, la poalele M. Sahand, Azerbaidjanul de Est

Continue reading

Pe la Marea Caspică, spre nordul verde al Iranului – 70 de fotografii de pe drumul cel mai frumos din circuitul iranian

Ne îndreptăm acum spre nordul Iranului, spre Tabriz – ultimul oraș vizitat în circuitul nostru -, unde  mai puține agenții de travel își duc turiștii. Vă voi arăta în această postare, ajutată de 70 fotografii făcute în mersul autocarului (majoritatea), ceea ce mie mi s-a părut a fi cel mai frumos drum făcut în Iran.

Drumul ne-a purtat purtat pe malul Mării Caspice, unde am și poposit o vreme, ca să urcăm apoi până la 3000m, într-o trecătoare care ne-a scos parcă într-un alt Iran! După ce vreme de aproape două săptămâni am străbătut munții arizi și stâncoși și deșerturi de sare sau pământ, am intrat parcă pe un tărâm elvețian, punctat de casele unui sat cocoțat la înălțime și împestrițat de lanuri de flori mov, pe care nu le-am putut identifica de la geamul autocarului. Fuioare de ceață călătoreau cu noi, printre conifere și oamenii din autocar parcă s-au mai înviorat.

pauză scurtă pe malul lacului de baraj Manjil

orezării

Marea Caspică

sus, în trecătoare

Continue reading

Masjed-e Imam sau Shah Mosque

Cel mai mare monument de arhitectură construit de Șahul Abbas I este moscheea Masjed-e Imam, care se află pe latura sudică a pieței emblematice a Esfahanului. Construcția sa a început în 1612 dar a fost terminată abia după 10 ani de la moartea fondatorului, în 1638.

Intrarea se face prin portalul înalt de 27m, flancat de două minarete cu înălțimea de 42m. O scriere din secolul al 19-lea ne spune că muezinii nu au chemat niciodată credincioșii la rugăciune din aceste minarete, deoarece șahul se temea că ei ar putea vedea nestingheriți grădinile regale. De aceea, se folosea în acest scop un mic pavilion, cu acoperiș, aflat în dreapta curții centrale.

Masjed-e Imam, Esfahan – se vede și turnul cu acoperiș de unde muezinul chema la rugăciune

intrarea principală

Continue reading

Moscheea “privată” a șahului Abbas I, la Esfahan, o “rapsodie în albastru”

Una dintre construcțiile din Maydan-e Imam din Esfahan, care îți atrage imediat atenția, prin domul ei strălucitor, este moscheea Masjed Sheikh Lotfallah.

Ea se află în partea opusă Palatului Ali Qapu, în partea de est a marii piețe și reprezintă o capodoperă a arhitecturii safavide din Iran.

Continue reading

Piața Naqsh-e Jahan sau Maydan-e Imam din Esfahan, parte a moștenirii UNESCO

Piața Naqsh-e Jahan sau Maydan-e Imam din Esfahan, declarată parte a moștenirii UNESCO, este pentru oraș ceea ce este Piața Registan pentru Samarkand.

Intreaga piață, cu edificiile sale minunate, a fost construită între 1598-1629 și l-a avut ca arhitect principal pe Șeicul Bahai (Baha’ad-Dinsl =Amili). Acesta a dorit ca aici, în inima orașului, să se regăsească  cele trei puteri ale imperiului persan: puterea șahului, reprezentată prin Palatul Ali Qapu, puterea religioasă, reprezentată prin  moscheea privayă a șahului și puterea economică, reprezentată de negustorii din bazarul care înconjoară piața.

Se pot petrece aici câteva ore bune, având în vedere că spațiul ocupat este de trei ori mai mare decât cel al Pieței San Marco din Veneția.

Maydan-e Imam, Esfahan

Continue reading