Când am ajuns la Teheran, după patru ore și jumătate de zbor de la Istanbul, era întuneric și pe drumul de la Aeroportul Internațional Imam Khomeini, lung de cca. 30 km, până la hotelul la care am fost cazați n-am văzut și, mai ales, n-am reținut prea mare lucru.
avionul cu care am ajuns în capitala Iranului
In primul rând țin să declar aici părerea mea că Iranul este o țară frumoasă, spectaculoasă, care merită să fie vizitată atât pentru istoria sa de mii de ani, cultura și tradițiile sale, cât și pentru oamenii calzi și primitori, care se bucură să cunoască reprezentanții altor țări și popoare. Deși, fiind în grup, am avut mai rare ocazii de a interacționa cu locuitorii acestei țări, nu rare au fost ocaziile în care am fost abordați pentru a face împreună fotografii sau doar pentru a ni se ura un cald “welcome to Iran”, înlocuit, după caz, cu numele orașului în care ne aflam.
Cu o suprafață de peste un milion și jumătate de km pătrați, Iranul ocupă locul 18 în lume, ca întindere, fiind de trei ori mai mare decât Franța, de exemplu. Locuitorii săi, în număr de peste 79 milioane (2015) sunt majoritar persani de religie musulman șiită. Statul este unul islamic, cu o puternică componentă religioasă.
Iranul este asimilat cu ceea ce constituia inima Imperiului persan, purtând – multă vreme – denumirea de Persia. Istoria sa a început pe vremea ahemenizilor, în jurul anului 550 înainte de Christos. Arabi, turci, mongoli și mulți alții s-au perindat pe aceste meleaguri dar cea mai puternică și trainică în același timp influență, au exercitat-o arabii musulmani care au cucerit Persia în secolul al 7-lea.
Din istoria mai apropiată, trebuie menționată ajungerea la putere a liniei Qajar (1796) și apoi a liniei Pahlavi (1925). In timpul Qajarilor a început influența europeană asupra culturii și vieții țării, linia Pahlavi ducând mai departe această tendință de deschidere a Persiei către cultura occidentală. Revoluța islamică (1978-1979) a înlăturat ultima dinastie, înlocuind-o cu un stat islamic, a cărui denumire oficială este astăzi Republica Islamică Iran.
In 21 mai am plecat într-o excursie organizată în Iran, pe traseul: Teheran-Kashan-Yazd-Shiraz-Persepolis-Pasargad-Isfahan-Tabriz-Teheran. Promit pentru la toamnă multe povești!
I Went to Iran
On May, 21 I left for Iran, as part of an organized tour. The itinerary is: Teheran-Kashan-Yazd-Shiraz-Persepolis-Pasargad-Esfahan-Tabriz-Teheran. I promise many stories in autumn!
Chiar lângă biserica Hallgrímskirkja, am intrat puțin în grădina cu sculpturi a Muzeului Einars Jónsson. Acesta a fost primul sculptor modern al Islandei (1874-1954). Tot el a construit și clădirea care adăpostește muzeul (1916-1923), în care a și locuit până la moartea sa. Opera sa are ca inspirație folclorul islandez și diverse teme religioase. Chiar dacă muzeul este închis, puteți vedea câteva dintre operele artistului, în grădină.
Muzeul Einars Jónsson, Reyklavik
Regele Atlantisului (1919-1922)
Despre Reykjavik nu vă pot povesti prea mult pentru că l-am văzut printre picături, cum se spune dar asta a fost opțiunea mea. Au rămas multe locuri în care n-am fost, un exemplu fiind muzeele, din care orașul are destule, raportat la mărimea sa (120000 loc., 2015) și la populația Islandei în general (220823 loc., 2015).
Ceea ce am ținut însă să văd încă în prima zi, au fost cele două embleme ale sale și anume Hallgrímskirkja și Sólfar.
Sólfar, Reykjavik
Hallgrímskirkja, Reykjavik
Pentru ziua a treia, am ales una dintre cele mai populare excursii: Inelul de Aur (The Golden Circle). Există câteva variante ale acestei excursii dar eu am optat pentru cea care duce doar la cele trei mari obiective: Gullfoss, Geysir și þingvellir. Această variantă a costat 82 euro, iar excursia a durat 6 ore.
Deplasarea se face în întregime în cadrul Parcului Național þingvellir, înființat în anul 1930, într-o zonă aflată la est de Reykjavik, spre interiorul insulei și intrat în patrimoniul UNESCO.
zona gheizerelor
Gullfoss
După o zi destul de însorită în sud, a doua zi am ales să văd partea de vest a Islandei și am optat pentru excursia numită Minunile din Snæfellsnes (The Wonders of Snæfellsnes), care a durat 12 ore și jumătate și a costat 164 de euro. Vă reamintesc că excursiile organizate sau închirierea de mașini sunt singurele posibilități de a vedea ceva în Islanda, mai ales în sezonul de iarnă. Așa că, vă place sau nu, dacă vreți în Islanda, trebuie să scoateți bani (mulți) din buzunar! Incepeți să economisiți și organizați-vă bine !
De data asta, Crăiasa Zăpezii ne-a însoțit cam peste tot și am avut parte de o zi de iarnă. Din când în când, câte o rafală de ploaie, mai ales când eram în preajma oceanului. Intinderi largi, pustii, rareori câte o mașină din sens opus. Eram în Winterfell!
La câțiva km de Vuk, dincolo de coama în dreptul căreia se văd Pietrele Trolilor, se află o plajă frumoasă, foarte cunoscută, Reynisfjara. Este tot o plajă cu nisip negru, care are, în plus o grotă din coloane de bazalt, Hálsenefshellir.
Pe internet, am văzut multe fotografii cu oameni plimbându-se pe nisipul negru dincolo de coloanele de bazalt sau chiar stând pe coloane dar în ziua în care am fost acolo acest lucru era imposibil din cauza valurilor furioase ale oceanului, care se spărgeau de marginea stâncilor.
pe plaja Reynisfjara
grota Hálsenefshellir
După cum vi-am spus deja, de îndată ce am ajuns de la aeroport în oraș, la Autogară cum i-am spune noi, mi-am cumpărat excursiile pentru cele trei zile de ședere în Reykjavik.
Ca orice altceva în Islanda, nici excursiile nu sunt ieftine. Majoritatea celor de o zi costă peste 100€ , asta însemnând doar transport, ghid și WiFi în autocar. Copiii până la 11 ani călătoresc, totuși, gratuit. Restul cheltuielilor privește pe fiecare. Spun asta fiindcă, deseori, am citit pe alte bloguri că oamenii pleacă la întâmplare, chiar le place să facă asta, lăsându-se în voia surprizelor…Pentru Islanda, asta ar însemna să ai mulți bani, pe care nu trebuie să îi chivernisești, ori nu era cazul meu. Cumva trebuie totuși să faci, fiindcă de asta ai venit, nu? A sta doar în capitală nu merită banii, părerea mea.
Când vă faceți planul excursiei, gândiți-vă că aveți două posibilități mari și late de a vedea ceva în Islanda. Fie închiriați o mașină, fie mergeți într-o excursie organizată. In sezonul de vară există și autobuze cu curse regulate, care ajung și pe la obiective turistice dar nu era cazul în aprilie. Nu era cazul nici să închiriez o mașină, singură fiind și cu probleme de sănătate și trebuind să șofez pe drumuri necunoscute, majoritatea înguste și cu dese schimbări climatice. E un sport pentru cei (mult) mai tineri decât mine. In consecință, am analizat de acasă opțiunile pe care le aveam și am intrat în agenție cu temele făcute.
Un avantaj al acestor excursii îl constituie faptul că ei te iau (gratuit) de la locul de cazare și te lasă tot acolo, la încheierea excursiei. Trebuie doar să le spui că dorești acest lucru. De fiecare dată am rămas seara ultima din grup, pensiunea mea fiind cea mai aproape de Autogară. Acest lucru mi-a prilejuit o plimbare mai lungă prin oraș, pe la toate celelalte locuri de cazare ale colegilor de grup.
După această introducere mai lungă (dar necesară din punct de vedere informativ) e cazul să încep să vă povestesc. Prima excursie se numește Aventură pe țărmul sudic (South Shore Adventure), a durat 10 ore, iar costul este de 120€. In acest răstimp, am trecut de la iarnă târzie la primăvară timpurie, fiindcă am avut privilegiul unei zile cu vreme foarte frumoasă. Am văzut ghețari, cascade, un ocean furios, plaje negre și un muzeu etnografic.
la poalele ghețarului Sollheimajökull
plaja neagră de la Vuk
Gestinn Guesthouse se numește pensiunea la care m-am cazat la Reykjavik, cu ocazia excursiei mele în Islanda. Ca întotdeauna, rezervarea mi-am făcut-o prin booking.com La 75€/noapte aceasta poate fi considerată o cazare convenabilă în partea centrală a orașului. Prețul este pentru o cameră single cu baie comună, camerele cu baie proprie fiind mult mai scumpe.
Gestinn Guesthouse, Reykjavik
