Santa Margherita Ligure

Am stat puțin în acest orășel de aprox. 10000 de locuitori, cuibărit în Golful Tigullio, la 15 minute de mers cu vaporetto la Portofino.

Santa Margherita Ligure s-a format în secolul al XIX-lea prin unirea a două sate pescărești, Pescino și Corte. In continuare, turismul este cel care a dezvoltat-o, britanicii care au venit imediat în număr mare contribuind major la faima localității.

Am avut șansa să stăm acolo câte o oră la dus și una la întors, pentru că ghida a ales să ne deplasăm la Portofino cu vaporașul, nu cu autocarul, beneficiind astfel de priveliștea de pe mare.

Vremea nu părea însă prea prielnică planului nostru, căpitanul având nevoie de ceva timp ca să hotărască dacă e safe sau nu să iasă mai în larg, pentru a ocoli promontoriul care desparte cele două localități. In cele din urmă s-a hotărât și am plecat. Ghida ne-a spus însă că vom sta o oră și la întoarcere, ca timp pentru masă, deoarece Santa Margherita Ligure e mai pe buzunarele noastre decât Portofino…Ca să vă faceți o idee despre ce vorbesc, ne-a mai spus și că un apartament de două camere poate costa până la 600000 de euro (!), în funcție de locație și dotări. Nu vreau să știu cât ar fi același apartament, în Portofino!

Această stațiune de pe Riviera Levante se bucură de 300 de zile însorite, pe an. Noi am nimerit una dintre celelalte.

Printre vizitatorii foarte celebri se numără marele filosof Nietzche și actorii Lawrence Olivier și Vivien Leigh.

grupul, în drum spre micul port
Santa Margherita Ligure
Continue reading

O surpriză plăcută: Carrara, capitala “aurului alb”

Recunosc că nu am fost prea încântată sau măcar curioasă când am văzut Carrara figurând în programul nostru! In afară de cariere, care nici ele nu mă atrăgeau decât, poate, pentru peisaj, ce aș fi putut afla vizitând un orășel insignifiant precum Carrara?!

Acum știu că m-am înșelat!

Romanii exploatau încă din antichitate marmora din Alpii Apuani. Aici, în nordul Toscanei, pe malul râului Carrione, și-au ridicat case lucrătorii de la cariere și încet-încet a luat ființă o localitate. In apropiere se afla un mic port, numit Luna sau Luni, construit de romani după ce au cucerit Liguria, pentru a putea transporta mai departe marmora extrasă. Existau pe atunci 167 de cariere, dintre care 90 sunt încă active. Majoritatea sunt cariere de suprafață, doar 12 fiind subterane. Există două tipuri de marmoră aici: albă și gri-albăstruie. Cererea continuă să fie enormă și în zilele noastre.

Marmora aceasta era cunoscută pentru puritatea ei, din ea luînd naștere mari opere de artă precum Panteonul din Roma sau Columna lui Traian, cu strânse legături cu istoria noastră. Michelangelo venea aici să-și aleagă blocurile din care urma să aducă în lume statui nemuritoare. Deci, pe lângă aspectul lor lucrativ, aceste cariere aveau adânci implicații și în lumea artei. Nu degeaba marmora aceasta a fost numită “aur alb”.

Numele orașului vine de la “cararia“, însemnând vagoane, vagoanele cu care era transportat materialul valoros. De altfel, roata (vagonului) este prezentă și pe emblema orașului.

Orașul Carrara, având o populație de aprox. 65000 de locuitori se află la poalele munților, care alcătuiesc aici un lanț de 60km! Ei sunt vizibili de pe șosea și i-am privit de multe ori în timpul acelei săptămâni petrecute în Toscana.

Alpii Apuani
Continue reading

Catedrala din Siena, o comoară de artă

Am continuat turul prin Siena, îndreptându-ne spre Catedrală (Il Duomo). In drumul nostru am trecut pe lângă Baptiseriu, fără să știm. In mod normal, el se ridică lângă sau în apropierea bisericii și aici ar fi trebuit să fie la fel dar necesități de urbanistică au așezat între cele două clădiri, o stradă.

Construit între 1316-1325 de Camaino di Crescentino, fațada sa în stil gotic este neterminată. Portalul datează din 1345 și este considerat un exemplu de artă renascentistă sieneză. In interior se află o mulțime de opere de artă, aparținând unor artiști celebri precum Donatello, Ghiberti, Jacopo della Quercia. Rămâne pe altădată (dacă va mai fi)… Oricum, mi-a atras atenția și l-am fotografiat, din mers.

Baptiseriul San Giovanni, Siena

După câteva minute am ajuns în Piazza del Duomo, în care, pe o platformă înălțată, se ridică construcția strălucitor de albă a minunii din Siena, proiectată parțial de Nicola Pisano și construită între 1215-1263, în stil gotic. Mozaicurile aurite de pe fațadă au fost adăugate abia în secolul al 19-lea și se datorează unor artiști venețieni. Clopotnița realizată cu dungi alb-negre, în stil romanic, a fost ridicată în 1313.

Catedrala din Siena
Continue reading

Sienna, diamantul din coroana Toscanei

Siena, alături de Roma, Florența sau Veneția, este unul dintre cele mai vechi orașe din Italia. Se află în nordul regiunii Toscana și numără aproximativ 54500 locuitori.

Până la un punct, istoria ei este istoria multor orașe din Toscana. Inițial, o așezare etruscă (900-400 înainte de Christos), în timpul domniei împăratului roman Augustus (30) devine un avanpost militar roman cu numele de Saena Julia, care, la rândul său, este transformat, în timp, într-un important centru comercial.

Apoi, stă un timp sub stăpânire lombardă și francă, perioadă în care se construiește Via Francigena, care lega ținuturile nordice, de Franța și Italia. Aceasta devine o cale de deplasare pentru numeroase categorii, precum negustori, pelerini și călători. Siena începe să se dezvolte rapid, atât din punct de vedere economic, cât și politic, devenind, în secolul al 12-lea, un oraș-stat. Bogăția sa provenea mai ales din comerțul cu lână și afaceri bancare. Acestea din urmă sunt atât de înfloritoare încât, în secolul al 15-lea, devine cel mai puternic oraș bancar de pe continent (1472 se înființează banca Monte dei Paschi di Siena).

Bogăția și frumusețea sa dar și predominanța politică a ghibelinilor în Siena și a guelphilor în Florența (partide rivale din Germania și Italia, care îl sprijineau pe Papă și respectiv pe împăratul Sfântului Imperiu Roman) le-au adus în conflict aproape permanent, un conflict care avea drept una dintre principalele cauze extinderea teritorială. Siena are o victorie categorică în 1260, în bătălia de la Montaperti dar, în final, rivalitatea se tranșează prin stăpânirea Florenței asupra Sienei.

Piazza del Campo, cu Palazzo Sansedoni în fundal, Siena
Palazzo Tolomei
Catedrala din Siena, Piazza del Duomo
Fântâna Gaia, Piazza del Campo
Continue reading

Artă stradală în Toscana

Când sunt plecată undeva, sunt mereu atentă să observ și eventuale manifestări ale artei stradale, atât de controversate. Adevărul este că, ne place sau nu, ea este un tip de exprimare din ce în ce mai răspândit, care și-a făcut loc deja chiar și în muzee special create.

In Toscana, aflându-mă într-o excursie organizată, cu programul bine stabilit, nu am avut posibilitatea să caut activ asemenea zone și am înregistrat doar ceea ce, întâmplător, a apărut pe traseul nostru. Localitățile pe care le-am vizitat și în care am putut vedea manifestări de artă stradală au fost: Pisa, Luca și Carrara. In Pistoia am observat doar două stencils (formă de graffiti obținută prin utilizarea unui șablon, astfel încât reprezentarea este mereu aceeași, ori de câte ori este realizată).

Cum nu sunt prea multe de comentat, doar de văzut, voi reda mai jos “colecția” adunată de mine în Toscana.

Pisa
stencil în Lucca
Carrara
Continue reading

Ce am mâncat în Toscana?

După cum scriam într-o postare anterioară, excursia a fost în regim de demipensiune, așadar micul dejun, tip bufet și cina fixă, la care puteam totuși alege între două feluri, la primo și secondi, adică felul întâi și felul doi, aperitivul și desertul fiind la fel pentru toată lumea. Desigur, nu ne puteam aștepta nici la cine știe ce mâncăruri nemaipomenite, nici la un plating grozav: până la urmă, era totuși un fel de cantină în regim de restaurant! Gustul a fost însă întotdeauna bun (cel puțin pentru mine).

In pauzele pentru prânz, din timpul excursiilor opționale, fiecare mergea să mănânce unde dorea: la o terasă sau la o trattoria sau un restaurant, după pungă și plăcere. S-a întâmplat chiar să cumpăr o felie de pizza și să o mănânc plimbându-mă, pentru a vedea ceva în plus.

Vă arăt mai jos câteva fotografii însoțite de comentarii, ca să vă faceți o idee despre cum vă puteți descurca cu mâncarea.

sala de mese, la restaurantul hotelului
se poate mânca bine și ieftin la Safeway (aici în Pisa)
în Montecatini Terme
Continue reading

N-ai visat niciodată la Cinque Terre?

Dacă ești călător, nu se poate să nu fi visat că vei ajunge cândva să vezi și tu Cinque Terre! Faptul că în program existau excursii la Cinque Terre și la San Gimignano, două destinații la care mă gândeam mai demult, a fost un imbold în plus pentru a mă înscrie la această excursie.

Așadar, am plecat dimineața devreme din Montecasino Terme pentru a ajunge la La Spezia la timp, pentru a prinde ferry-ul de pasageri care merge de-a lungul coastei, până la Monterosso al Mare, capătul celor Cinci Pământuri. El oprește în fiecare sat, mai puțin la Corniglia, care nu este așezată chiar pe mal.

Deplasarea între satele de la Cinque Terre se poate face cu trenul sau cu ferry, pentru drumeți existând și posibilitatea de a o face pe poteci de munte. Coasta se poate vedea într-o zi sau poți sta acolo două-trei zile pentru a o cerceta în detaliu. Mașina nu este recomandată datorită șoselei înguste și a lipsei posibilității de parcare în localități.

Așezările din zonă datează din secolul 10. Numele de Cinque Terre dat acestui ținut a apărut într-un raport din secolul 15, când zona era sub ocupație genoveză și un funcționar s-a gândit să le cuprindă pe toate într-o singură denumire. Pe atunci, locuitorii erau complet izolați, deplasarea făcându-se doar cu bărcile, pe mare. Oamenii trăiau din pescuit și puțina agricultură pe care o făceau pe coastele abrupte ale muntelui.

Cele cinci sate care compun obiectivul nostru de astăzi sunt: Riomaggiore, Manarola, Corniglia, Vernazza și Monterosso al Mare…sau invers, depinde dacă pornești din Levanto sau, ca noi, din La Spezia, cele două orașe de la extremități.

Aflate în nord-vestul Italiei, pe malurile Mării Liguriei, toate fac parte din Parcul Național Cinque Terre, fondat în 1999 și aflat în grija UNESCO.

In secolul 16, satele și-au întărit apărarea, construind fortărețe sau turnuri, pentru a lupta mai bine împotriva turcilor, care le atacau de pe mare.

Secolele 17-19 au însemnat un accentuat declin economic al acestui ținut. Situația a început să se schimbe abia în anii ’70, când s-a dezvoltat turismul.

De-a lungul vremii, scriitori precum Dante, Boccaccio, Gabriele D’Anunzio și Eugenio Montale au făcut cunoscută frumusețea locurilor.

La Spezia
Porto Venere
plaja din Monterosso al Mare
Continue reading

O întâlnire așteptată: Lucca

După ce am zăbovit îndelung în Pisa, în cele două piețe, nu ne-a mai rămas prea mult timp pentru a vizita Lucca, una dintre perlele toscane…Am făcut, așadar, ceea ce agențiile de turism numesc în programele lor “un tur pietonal” de două ore! Când ești de capul tău, adică îți faci singur programul, ai sta – în mod normal – toată ziua în Lucca. Dacă ai acceptat însă să mergi într-un grup organizat, faci o vizită “pe repede înainte”. E bine și așa, e mult mai mult decât deloc!

Să fim înțeleși: nu am nimic împotriva grupurilor organizate (dimpotrivă, de acum încolo voi merge tot mai mult cu ele) și nici nu-i critic pe cei care au mers și merg doar așa să viziteze o altă țară. Deplâng doar faptul că eu nu mai (prea) pot să-mi organizez singură ieșirile și să umblu de capul meu…Vine o vreme când treci, vrând-nevrând, și prin faza asta…La Lucca am simțit cel mai intens acest lucru.

Dar să lăsăm la o parte filosofia melancolică și să vedem ce putem din Lucca.

Piazza Anfiteatro
Basilica San Michele in Forro
puternicele ziduri ale orașului
Continue reading

Mergeți să vedeți Piața Cavalerilor la Pisa

Piazza dei Cavalieri se află nu departe de Piazza dei Miracoli și a fost al doilea loc pe care l-am văzut la Pisa. Piața s-a dezvoltat pe locul ocupat înainte de un for antic și s-a numit la început Piazza delle Sette Vie, adică Cele șapte străzi, datorită căilor de access spre ea.

In 1406 a venit sfârșitul Republicii Pisa și a început stăpânirea Florenței asupra sa. Marele Duce Cosimo I de Medici a format, în 1561, Ordinul Cavalerilor Sfântului Ștefan, care aveau misiunea  principală de a lupta pe mare împotriva pirateriei, mai ales otomane. El a ales ca și sediu al noului ordin tocmai această piață.

Cel căruia i s-a încredințat construirea noii piețe a fost faimosul pictor și arhitect Giorgio Vasari. El a proiectat-o în 1558, în stilul Renașterii, remodelînd unele clădiri.

semn stradal
Palazzo della Carovana și Biserica malteză
Palazzo dell’Orologio
Continue reading

Miracolele din Pisa

Celebra Pisa, cu Turnul său înclinat! Iată că în cea de-a doua zi a venit și rândul ei. Pentru că aveam la dispoziție doar jumătate de zi (cealaltă jumătate fiind dedicată orașului Lucca), am vizitat doar Piazza dei Miracoli și Piazza dei Cavallieri. Pisa înseamnă însă mai mult, avand palate, poduri, biserici care merită atenția vizitatorilor săi, cu condiția să zăbovească mai mult în oraș.

Așezată pe malul râului Arno, care trece și prin Florența, Pisa numără astăzi peste 90000 de locuitori.

Pentru că odinioară Pisa era port la Marea Tireniană, pisanii sunt cei care, cu puternica lor flotă, au dominat timp de două secole (XI-XIII) vestul Mediteranei. Imbogățiți în urma comerțului cu Spania și cu nordul Africii, și-au înfrumusețat orașul cu construcții-monumente nemuritoare precum cele din Piața Miracolelor, cunoscute acum în întreaga lume.

Piazza dei Miracoli
Baptiseriu
poarta de intrare în Piazza dei Miracoli
Continue reading