Polonia – sfârșit de poveste

Intre 3 și 19 mai am străbătut 3025 km prin Ungaria, Slovacia, Cehia și Polonia, pentru a învăța câte ceva despre istoria locurilor și a vedea cum trăiesc oamenii astăzi, acolo.

Din capul locului trebuie să vă spun că am avut impresia că nu am părăsit România. Sigur, în afara limbii care se înnoda când citeam câte un nume de stradă care grupa laolaltă patru sau chiar cinci consoane!

Oamenii trăiesc cam la fel, în magazine produsele sunt aceleași, prețurile sunt așijderea. Echivalentul unui euro a fost în toate aceste zile 4 zloți, aproape deci de rata de schimb de la noi. Șosele aglomerate dar bune, chiar și cele simple, mai mulți km de autostradă dar doar una singură completă, care leagă capitala de vestul Europei, restul doar porțiuni mai lungi sau mai scurte.

Ceea ce a reprezentat pentru mine cea mai mare surpriză, a fost gradul redus de cunoaștere a limbii engleze și includ aici și tinerii (cu excepția Cracoviei). Deci, dacă mergeți în Polonia, pregătiți-vă să vă exersați mai mult limbajul semnelor. Cel puțin asta a fost experiența mea, poate alții au observat altceva.

După cum am scris înainte de a pleca, pe mine m-a interesat peste tot centrul, miezul vechi al orașului, deci nu veți găsi prea multe despre partea lor modernă care, de altfel, nu mi s-a părut a excela în linii arhitectonice, cel puțin din ceea ce am văzut eu.

Polonia este o țară cu un popor profund religios. Nu am văzut nicăieri biserici atât de pline în timpul slujbei! In Cracovia, la o biserică, oamenii stăteau chiar afară, în fața ei, pentru a auzi măcar slujba. In celelalte, oamenii se înghesuiau în picioare, până la intrare, de n-aveai loc să lași să cadă un ac. Și erau de toate vârstele. In fiecare oraș vizitat, chiar și în cele mai mici, numărul bisericilor abundă.

Pentru mine, Polonia va fi, de acum încolo, reprezentată de lanuri galben-verzui de rapiță, întrerupte de păduri de pin, cu aerul îmbibat în parfum de liliac. Așa am văzut-o și am simțit-o toate aceste șaptesprezece zile.

Voi reveni cu impresile mele și cu fotografii după ce se vor fi sedimentat și timpul mi-a îngăduit să sortez și să aleg cele mai reprezentative dintre cele peste 5000 de fotografii cu care m-am întors.

Photo1 Photo29 Photo11 Photo50 Photo14 Photo30 Photo3 Photo19 Photo24 Photo51

Poland – End of Story

We drove 3025 km over Hungary, Slovakia, Czech Republic and Poland, between 3-19 May, this year and just came back.

I emphasize right from the beginning that I got the impression never to leave home. Poland is very much alike Romania. People are living in the same way, the prices are almost the same, the products in the shops, the same. They have good roads and a heavy traffic on them. A little more km of highways but only one is completed, that which connects the capital city with the Western Europe. The rest of them are only longer or shorter parts of a highway. Even the exchange rate was almost the same: 4 zloty for 1 euro.

As I wrote before I left, I was interested in visiting the old part of the towns on the itinerary. As a result, you will read and see scarcely the modern part but I can say that modern architecture is not as impressive.

Poland is a profoundly religious country, people filling the churches during the mass. It is impressive, indeed.

What came as a surprise to me is the extent of speaking foreign languages, which is almost zero. I met very few persons (and I am including here the youth , too) capable to speak English or any other language. The language barrier is huge, as it is well known that Polish is very hard to even pronounce!

As a general impression, dictated by the landscape and environment, Poland will stay in my mind as an immense field of golden-greenish rape and pine and birch forests.

Am plecat să vedem Polonia

Când spui Polonia, te gândești mai întâi la solidarnost, chihlimbar și, eventual Chopin...Dacă mai cugeți puțin, adaugi Copernic, Marie Sklodowska-Curie, scriitorii Adam Mickiewicz și Henryk Sienkiewich, regizorul Andrzej Waida și actorii de cinema Zbygnew Cybulski și Daniel Olbrychski, Papa Paul al II-lea, Lech Walesa, orașe hanseatice precum vechiul Danzig (Gdansk) și cetăți teutone ca Malbork. Și câte și mai câte… Vezi câte știi deja despre Polonia?

Continue reading

Bali, “Insula zeilor” 27. Puțin despre mâncarea balineză

Nasi goreng reprezintă mâncarea de bază în Bali, ca și în Malaezia. Ea constă în orez cu ceapă verde, usturoi și sos dulce de soia, condimentat în principal cu nucșoară și turmeric, la care se adaugă bucățele mici de carne de pui sau creveți și un ou prăjit deasupra. Există mai multe variațiuni pe aceeași temă dar toată lumea mănâncă nasi goreng! Era nelipsit de la micul nostru dejun. Nu pot spune că mi-a plăcut grozav de mult dar am cumpărat, totuși, câteva pliculețe de adausuri pentru nasi goreng de la supermarketul din Ubud, pentru a-l prepara și acasă.

DSCN6368nasi goreng

Continue reading

Bali, “Insula zeilor” 26. Pura Taman Ayun

Gusti Agung Putu, fondatorul regatului Mengwi, a construit acest templu în anul 1634, ca și templu regal. Inconjurat de un bazin care servește drept rezervor de apă și de un frumos parc, Pura Taman Ayun are, într-adevăr, ceva maiestuos, ceea ce-l face demn de un rege. Datorită șanțului cu apă care îl înconjoară, pare că plutește, numele său însemnând în balineză “grădină frumoasă”. Templul acesta, unul dintre cele mai importante din Bali, simbolizează reședința zeilor, Muntele Meru, care plutește pe marea eternității.

Ne aflăm într-un “Pura Kawiten“, adică un templu de familie, unde sunt cinstiți strămoșii familiei regale din Mengwi. Există o singură intrare, pe un pod de piatră. Nu se poate intra în templul propriu-zis dar se poate observa foarte bine totul de pe aleea înconjurătoare. Orele de vizitare sunt între 9-16 și biletul costă 15000 rupii balineze.

DSCN5297Pura Taman Ayun

DSCN5286DSCN5258singura intrare în templul Taman Ayun

Continue reading

Bali, “Insula zeilor” 25. Grădina Botanică din Bedugul

Ideea înființării unei grădini botanice la Bedugul îi aparține profesorului Kusnoto Setyodiwiryo, conducătorul boardului Centrului de Cercetare a Mediului și șeful grădinilor botanice din Bali (sunt patru). Aceasta este prima grădină botanică înființată după câștigarea independenței Indoneziei, făcută în întregime de indonezieni. A fost inaugurată la 15 iulie 1959.

DSCN5579o intrare în Grădina Botanică din Bedugul

DSCN5632intrarea principală

DSCN5623

Continue reading

Bali, “Insula zeilor” 24. A patra excursie, un mănunchi de minunății

Cea de-a patra excursie, care s-a întâmplat să fie chiar de 1 iunie, Ziua copilului, ne-a purtat prin centrul insulei. Alături de două temple frumoase, Pura Taman Ayun și Pura Ulan Bratan, am vizitat poate cea mai frumoasă orezărie, cea de la Jatiluwih, precum și Grădina Botanică de la Bedugul. Cum s-ar zice, o zi plină de senzații și imagini, pe care le voi păstra încă multă vreme pe retină.

 DSCN5802în drum spre Bedugul

DSCN5781singura moschee pe care am văzut-o pe insulă

Continue reading

Bali, “Insula zeilor” 23. Fotoreportaj din câmpurile de orez

O țară alcătuită din peste 17000 de insule, care are de hrănit peste 238 milioane de locuitori, trebuie să aibă o agricultură foarte productivă. Orezul este planta de bază în agricultura indoneziană și felul principal de mâncare pe masa balinezului. Cu o producție de 30 milioane de tone, Indonezia își acoperă aproape în întregime nevoile interne.

DSCN4906DSCN5216

Continue reading

Bali, “Insula zeilor” 22. Un templu foarte mediatizat, Tanah Lot

La Pura Tanah Lot am experimentat ce înseamnă ca la “pomul lăudat să nu te duci cu sacul”! Stiu că poate unii, care au fost acolo, mă vor contrazice, e dreptul lor, dar eu îmi mențin părerea. Poate că de vină a fost și aglomerația prea mare, din cauza sărbătorii, dar nu prea cred. Altfel îmi imaginasem acest templu, privind fotografii și dând crezare reclamelor!

In primul rând, nu poți intra în templu, îl privești doar de pe mal, atunci când apele oceanului înconjoară mica insulă pe care este ridicat (la maree). Asta îți oferă o imagine destul de limitată. Desigur, dacă ești acolo la apusul soarelui, faci fotografii interesante dar tot cu unghi limitat. Ceea ce vezi, este parcul foarte mare care se întinde lângă templu și care îți oferă posibilitatea de a admira oceanul. Mai sunt vreo două temple mici, pe drum, dar închise călătorului. Ele se deschid doar pentru credincioși, cu ocazia unor ceremonii. Recomandare: află când este refluxul, dacă vrei să ajungi la templu, să îl vezi mai de aproape. Inăuntru nu se poate intra oricum.

In al doilea rând, accesul spre templu se face printr-un bazar deschis, care te lipsește de acea minimă concentrare necesară atunci când vizitezi un astfel de loc. Veselia culorilor mărfurilor expuse precum și nenumăratele voci care se aud în jur, nu prea te îndeamnă la reculegere. De altfel, cred că poziția templului, foarte aproape de stațiunile din jur, precum și numărul mare de turiști care își aleg această excursie, făcând ca parcarea să fie mereu plină de autocare, nici nu mai avea nevoie de o zi de mare sărbătoare pentru a crea efectul despre care vorbesc.

Cu alte cuvinte, deși nu pot spune că nu mi-a plăcut deloc acolo, am rămas cu un gust nedefinit, produs de dezamăgire, de o așteptare prea mare. Asta nu înseamnă că alții nu pot avea alte impresii de la Tanah Lot.

Orele de vizitare (în zilele obișnuite) sunt între  7-19. Se plătește și intrarea dar noi nu am plătit nimic, fiind sărbătoare.

 DSCN4729

Pura Tanah Lot – e tot ce am văzut din templu în acea zi, în plin flux al unui ocean supărat

Continue reading

Bali, “Insula zeilor” 21. Pura Rambut Siwi, Bali de Vest

Pura Rambut Siwi mi-a rămas în amintire mai ales ca templul de pe plaja cu nisip negru. Mult mai puțin vizitat de către turiștii occidentali decât alte temple, el este cel mai mare din vestul insulei. Are același fondator ca și mult mai cunoscutul Pura Tanah Lot, Dang Hyang Nirartha. Se spune despre el că ar fi donat templului părul său, gest de la care provine și numele de Rambut Siwi care înseamnă “Adorarea Părului”.

Pădurea luxuriantă și Oceanul Indian dau acestei locații un farmec deosebit.

DSCN5129Pura Rambut Siwi, pe malul Oceanului Indian

DSCN5113DSCN4969

Continue reading

Bali, “Insula zeilor” 20. A treia excursie, Bali de Vest, în ziua de Kuningan

A treia zi de excursii ne-a purtat cel mai departe de Ubud, în vestul insulei. Introdusesem aici în traseu un templu pe care nu l-am prea văzut menționat în ofertele agențiilor, Rambut Siwi. Deși am stat mult timp în mașină în ziua aceea, nu aș putea spune că regret. Atmosfera templului în sărbătoare și așezarea lui chiar pe malul oceanului, cu priveliști de vis, m-au răsplătit pe deplin.

Deși, teoretic, din Ubud poți ajunge oriunde în Bali, în realitate excursiile spre vestul insulei sunt mai lungi și mai obositoare datorită distanței mai mari și a aglomerației de pe șosele, atât în zona Denpasar – litoralul de sud cât și spre portul Gilimanuk în vest, care asigură legătura cu Java.

De la Denpasar ne-am îndreptat spre vest, vizitând mai întâi Templul Tanah Lot în sărbătoare, apoi, mai departe, spre Templul Rambut Siwi. Acestea au fost cele două obiective propuse pentru excursia respectivă.

 DSCN4693Pura Tanah Lot

DSCN4768Oceanul lIndian la Tanah Lot

DSCN5038Pura Rambut Siwi, una dintre curți

DSCN5044Naga, la Rambut Siwi

Continue reading