După ce vi-am arătat pagode și temple, mausolee regale și case-grădină, ce ar fi să vă arăt un cimitir cum n-ați mai văzut, aflat la câțiva kilometri doar de Hue?
“Orașul Morților” sau “Orașul Fantomelor“, acest cel mai luxos cimitir din Viet Nam, a început să se dezvolte mai ales din 1995 și ocupă acum 250 ha, desfășurate pe trei km, între șosea și plajă. Acest loc se află în satul An Bang, la cca. 40 km de Hue. Cercetătorii tradițiilor și culturii vietnameze au avut, acum câțiva ani, ideea transformării acestui loc într-o atracție turistică.
Când veți vizita acest cimitir, să vă gândiți că un asemenea mausoleu poate costa și peste 50000$ și asta într-o țară în care sărăcia este un loc comun!
Vizita la casele-grădină din Hue, pe care am așteptat-o cu nerăbdare, m-a dezamăgit oarecum. Și asta din două motive: credeam că le voi putea vizita în interior și acest lucru nu a fost posibil la nici una (ele sunt locuite de către proprietarii actuali) și că voi putea discuta cu un proprietar-ghid al casei, care să îmi ofere detalii despre construcție, despre proprietarii ei de-a lungul timpului, etc. dar nu am văzut nici un om! Pur și simplu, curțile erau deschise, am intrat, m-am plimbat, am făcut fotografii și…atât!
Desigur, mi-am putut imagina, pe baza informațiilor de pe internet și din ghiduri, cum a fost viața, cândva, aici. Până la urmă și asta mi-a plăcut. Era ceva inedit și, în același timp instructiv. Casele îmi arătau o lume a nobililor vietnamezi, foarte departe de cea a opulentelor reședințe similare europene…Acestea, ofereau în schimb, în modestia lor, o lecție de simplitate, chiar austeritate, care își avea estetica sa proprie.
Aici trebuie spus că majoritatea acestor case au fost construite și au aparținut unor membri ai familiei regale, nobililor de la curte, mandarinilor sau altor personae care au avut legătură cu curtea regală. Urmașii acestora sunt, unii, plecați din țară sau au transformat casele în restaurant și cafenele. Alții au deschis câte un muzeu sau pur și simplu locuiesc în ele.
Impresia generală a fost una de liniște, visare, siguranță.
La sfârșit, nu mi-a mai părut rău că am avut această inițiativă neobișnuită oarecum, fiindcă n-am auzit și nici n-am văzut turiști să se înghesuie să vadă ceva prea puțin mediatizat (spre deosebire de Casa Tan Ky din Hoi An, plină de vizitatori).
Casa Lac TinhCasa Ngoc SonCasa Tinh Gia VienCasa Ty Ba TrangContinue reading →
Ultimul mormânt regal construit în Hue îi aparține lui Khai Dinh și este foarte diferit de celelalte, în sensul că reprezintă o îmbinare de stiluri și artă estică cu cea vestică.
A fost nevoie de o perioadă de 11 (1920-1931) ani pentru completarea lui, săvârșită după moartea regelui de către urmașul său, Bao Dai.
Khai Dinh nu a fost un rege iubit de către poporul său, care i-a dat porecla de ”sluga francezilor!, datorită aservirii sale totale. In plus, pentru construirea mausoleului taxele impuse populației au crescut foarte mult, constribuind la lipsa de popularitate a regelui.
Intregul complex a fost construit din beton și fier, conferind un aspect sumbru, de nuanțe de gri. Fierul, cimentul, oțelul și țiglele au fost cumpărate din Franța, în timp ce porțelanul și sticla colorată au fost achiziționate în China și Japonia.
Pentru construcție a fost ales un loc aflat la 9km sud de Hue, agățat pe coasta muntelui Chau Chu.
Palatul Khai Thanhîn Curtea de Onoarestatuia lui Khai DinhContinue reading →
Mormântul regeluiTu Duc, al patrulea din dinastia Nguyen, a fost construit între anii 1864-1867, la 8km de centrul orașului Hue, într-o vale aflată lângă a pădure de pini.
Tu Duc a avut cea mai lungă domnie dintre regii vietnamezi. De-a lungul ei, s-a confruntat cu revolte, intrigi de curte, permanent amestec al francezilor în treburile statului. De aceea, spre sfârșitul vieții sale, regele – care nu a avut copii – s-a retras aici, mutându-și reședința pe teritoriul actualului mormânt. Aici, avea pavilioane în care putea sta cu concubinele sale, scriind poeme sau să vâneze pe mica insulă de pe lacul artificial, construit special pentru plăcerea sa. El a adăugat numele de ”Khiem” (”modestie”) la denumirea tuturor construcțiilor din complex. Opulența mormântului contrastează cu viața sa oarecum tragică.
Dinastia Nguyen, care și-a avut capitala la Hue, a durat 143 de ani, între 1802-1945 și a numărat 13 regi. Aceasta a fost ultima dinastie vietnameză.
S-au păstrat șapte morminte regale la Hue, cele mai cunoscute și vizitate de către turiști fiind cele ale regilor Mingh Mang (1820-1840), Tu Duc (1848-1883) și Khai Dinh (1916-1925).
Mormintele, care se prezintă ca niște mausoleuri somptuoase, au fost gândite și proiectate chiar de către regi, în timpul vieții lor. Unii le-au folosit chiar ca și reședință. De obicei, ele au o zonă mortuară, unde se află mormântul propriu-zis și o zonă a templului, cu reședință, pavilioane și alte construcții destinate regelui. Sunt împodobite cu monumente și statui și sunt perfect încadrate în peisajul înconjurător.
Toate au, ca elemente comune, porți triple, și ziduri monumentale, o Curte a Salutului sau de onoare (cu elefanți și cai din piatră și statui de mandarini civili și militari), o Casă a Stelei (dedicată virtuților și realizărilor regelui), lacuri cu flori de lotus, pavilioane și grădini cu pomi de frangipani și pini.
Mormintele se pot vizita individual, având prețul de vizitare afișat la intrare. Se mai poate utiliza un bilet comun pentru cele trei menționate ca fiind cele mai importante (cost aprox. 12$) sau un bilet comun, care include și Citadela, putând fi folosit în 2 zile consecutive și care costă aprox. 16$. Eu l-am preferat pe acesta din urmă.
Chiar dacă a trebuit să zbor 700km de la Ha Noi la Da Nang, timp de o oră și un sfert și apoi să fac cu mașina aproape 100km de la Da Nang la Hue, cazarea mea de acolo a fost superioară celei din Hanoi. Asta în sensul că am avută o cameră mult mai mare și mai modernă, la prețul de 13 $/noapte.
avionul cu care am zburat de la Ha Noi la Da Nangintrarea hotelului din HueContinue reading →
Pe malul nordic al Râului Parfumat, se ridică pe dealul Ha Khe un turn cu șapte etaje, înalt de 21m, construit în timpul regelui Thieu Tri, în 1844. In timp, el a devenit simbolul orașului Hue.
Turnul aparține unui complex mai mare, cunoscut sub numele de Pagoda Tien Mu, considerată în anul 1601 ca fiind cea mai veche din Hue. Ea mai era cunoscută și sub numele de Pagoda Linh Mu. In 1553 exista aici o pagodă a populației Cham.
De acest loc se leagă câteva povești și legende. Una dintre ele vorbește despre o bătrână îmbrăcată în haine roșii, care apărea noaptea pe deal și spunea fiecăruia că cineva va construi aici o pagodă care va duce la propășirea nației. De aceea, în 1601, Lordul Nguyen Hoang a hotărât construirea pagodei. Numele ei se traduce prin ”Zeița Celestă”.
Așezarea pagodei contribuie din plin la frumusețea locului. De sus, privirea îmbrățișează râul, care curge la picioarele treptelor abrupte pe care trebuie să le urci. Din păcate, vremea nu era prea bună când am fost eu acolo, dealurile erau încețoșate și apa râului tulbure.
Râul Parfumat, la Huerâul văzut de pe treptele pagodeiturnul Pagodei Tien MuContinue reading →
Lângă mormintele regilor Dinastiei Nguyen, pe o suprafață de 4.5ha, se întinde Pagoda Tu Hieu, care mi-a plăcut cel mai mult dintre cele trei vizitate la Hue.
Construită la distanță de 5km de Hue, între grădini și păduri de pin, mănăstirea este un loc liniștit, de meditație, în imediata vecinătate a mormântului Regelui Tu Duc.
Ea a fost ridicată în anul 1842 de către călugărul Nhat Dinh și numită Thao Am An Duong. Aici, călugărul o îngrijea pe mama sa bolnavă și nu ezita să facă 5km pe jos pentru a-i putea cumpăra pește. Auzind acest lucru, Regele Tu Duc – cunoscut el însuși pentru dragostea sa filială – a redenumit pagoda Sac Tu Hieu Tu, adică Pagoda fiului îndatoritor. Datorită acestei legende, oamenii vin aici să se roage pentru sănătatea părinților lor.
Templul poate fi vizitat zilnic, de la răsărit până la apus. Intrarea este liberă.
Probabil că Hue, văzut de sus, arată ca o uriașă grădină, punctată de palate, monumente și pagode. Se spune că peste 100 de pagode și temple se află aici. Eu am vizitat trei dintre ele.
Spre deosebire de templele și pagodele mai bogate, mai împodobite din nord, cele de aici sunt mai austere, mai modeste și mai mici. Ele continuă tradiția budhistă a Viet Namului.
Tradițional, un templu din Hue nu are atât de multe clădiri ca în nord. De obicei, sunt 3-5 holuri. Lateral, se află clădirea în care locuiesc călugării și cea a conducătorului așezământului religios. In spatele holului principal se află curtea, înconjurată de grădini și de mormintele călugărilor. dincolo de care sunt terenurile cultivate pentru nevoile de hrană curente.
In apropierea părții europene a orașului Hue se află Pagoda Bao Quoc, ridicată în anul 1674 de către călugărul Zen budhist chinez Thich Giac Phong. Acesta i-a dat numele de Ham Long Thien Tho Tu. In 1747 ea apărea ca una dintre cele trei pagode naționale ale Dinastiei Nguyen.
Regina Hieu Khuong, soția Regelui Gia Long, fondatorul dinastiei Nguyen, a patronat în 1808 construirea unei porți de intrare cu trei uși, a unui clopot și a unui gong. Ea a schimbat numele pagodei în Thien Tho.
Pagoda și templul au suferit multe renovări în timp. In 1824, fiul lui Gia Long, Regele Mingh Mang a făcut o vizită aici și a renumit pagoda Bao Quoc. Șase ani mai târziu el și-a sărbătorit aici cea de-a 40-a zi de naștere.
Orașul Hue are însă și o moștenire culturală franceză, influența sa în arhitectură fiind vizibilă mai ales pe malul sudic al Râului Parfumat, unde predomină clădirile construite în stil occidental. Partea cea mai semnificativă din acest punct de vedere se desfășoară de la Gara din Hue, de-a lungul străzii Le Loi, cale de aproximativ 1 km.
