Anul trecut am fost în Cambogia dar doar la Siem Reap, pentru a vizita faimosul Parc Arheologic Angkor Wat, cu zestrea sa de temple străvechi.
Parcul are o suprafață de peste 400 ha și, deplasându-te de la un templu la altul ai ocazia să vezi, măcar așa, din mersul mașinii, cum arată un sat cambogian. Asta, pentru că în parcul arheologic se află câteva sate ale căror locuitori se ocupă în principal cu agricultura, în special cu cultivarea orezului.
Ne-am pus întrebarea din titlu pentru că, în cele trei zile de vizite în Parcul Arheologic Angkor Wat, deși vremea a fost foarte frumoasă, dimineața și seara cerul era mai acoperit și șansele de a vedea soarele, foarte mici. Acesta este și motivul pentru care am ratat celebrul răsărit la Templul Angkor Wat.
Există păreri diferite despre unde poți vedea cel mai frumos răsărit sau apus, pe lista scurtă aflându-se (pentru apus) Templul Phnom Bakheng și Templul Pre Rup, ambele foarte aglomerate la acea oră dar și Srah Srang, Bayon, Neak Prean. Cred că depinde de fiecare vizitator și de norocul său!
Noi am ales să mergem la sfârșitul zilei a doua, la Templul Bakhong. Era cea mai bună opțiune a noastră din ceea ce aveam pe lista de vizitare.
Spre deosebire însă de templele enumerate mai sus, unde există o vedere panoramică amplă, la Bakhong apusul este obturat de pădure. Totuși, mai existau acolo și alți turiști, care sperau să vadă ceva…
Templele care fac parte din Grupul Roluos, Preah Ko, Lolei și Bakong, marchează începutul perioadei clasice a civilizației khmere, spre sfârșitul secolului al 9-lea.
În cea de-a doua zi a vizitei noastre în Parcul Arheologic Angkor Wat, ne-am rezervat după amiaza pentru a vizita tempele Preah Ko și Bakong, unde am urmărit și apusul soarelui, atât cât a fost.
Acest loc al perioadei timpurii a civilizației khmere se numea Hariharalaya, adică “casa lui Hari-hara”. Aici și-a stabilit capitala Jayavarman II, care a inaugurat perioada Angkor. El a și murit la Hariharalaya, în anul 850, iar urmașii săi au rămas acolo până în 905, când capitala a fost din nou mutată la Bakheng.
Indravarman I (877-889) este cel care a ctitorit Templul Preah Ko sau “Boul Sacru”. Templul a fost construit în 879 și a fost dedicat zeului Shiva. Acesta era un templu funerar hindus, închinat memoriei părinților săi precum și a bunicilor din partea maternă și predecesorului său Jayavarman II și soției acestuia.
Templul Preah Ko este faimos pentru basoreliefurile excelente de deasupra ușilor, precum și pentru ușile sale false.
In afara templelor care se vizitează cu permisul cumpărat, mai sunt câteva temple, mai îndepărtate, unde intrarea se plătește separat. Intre ele se numără și Beng Mealea, unde tichetul de intrare costă 5$.
La cca. 40 km est de principalul grup de temple Angkor și la 77 km de Siem Reap, pe șosea, se află un templu care nu a fost încă reconstruit din ruine, templul care m-a impresionat poate cel mai mult. Este Beng Mealea,ridicat – se presupune – la mijlocul secolului al 12-lea, în stil Angkor și contemporan cu Angkor Wat. In jurul său s-ar fi dezvoltat un oraș chiar mai mare decât Angkorul, după părerea unor cercetători.
Acoperit de jungla care l-a măcinat încet-încet, templul a fost redescoperit, mai întâi informativ (1954) și apoi de facto (1965), de către cercetătorii francezi. Atunci au știut și că aici este locul de înmormântare al regelui Suryavarman II. Pentru că țara se afla în război, în 1965, templul a rămas abandonat și a fost distrus și mai mult, în continuare.
Abia în 2003 s-a construit un drum spre templu, pentru a putea fi cercetat și restaurat dar și pentru a fi vizitat de turiști.
Istoria templului este complet necunoscută. Nu se știe cine l-a construit și când exact, deoarece nu există nici o stelă sau alt indiciu scris. Unele sculpturi îi înfățișează pe Shiva și Vishnu și atunci s-a presupus că, inițial, ar fi fost un templu hindus dar există și imagini budhiste, probabil ulterioare. Toate sunt presupuneri, iar datarea sa se bazează pe stilul construcției, foarte apropiat de cel de la Angkor Wat dar mai târziu decât Baphuon.
Un alt templu – fortăreață urmează pe lista noastră-, așa că ne îndreptăm spre Banteay Srei, situat la 25km în nordul principalelor temple de la Angkor. Numele său se traduce prin “Fortăreața Femeilor” sau “Fortăreața Frumuseții” și l-a dobândit probabil prin frumusețea lucrăturii în piatră, care îl împodobește. La idee contribuie neîndoielnic și gresia roșie-roz în care este lucrat, care îi dă un aer mai feminin.
Datorită grației sculpturilor, fineții de cizelare a pietrei, acest templu și-a câștigat renumele de “bijuterie a artei khmere”.
Banteay Srei nu este un templu regal ca și majoritatea celor din zonă, ci a fost construit de Yajnavaraha, un consilier al regelui Rajendravarman și apoi al lui Jayavarman V, în timpul căruia s-a realizat cea mai mare parte a construcției, consacrată la 22 aprilie 967, după cum indică stela de fundație, descoperită abia în anul 1936.
Un templu mai mic și mai îndepărtat de Angkor Wat este Banteay Samre, construit tot în timpul domniei regelui Suryavarman II, la mijlocul secolului al 12-lea. Nu s-au găsit informații cu privire la data exactă de construire a sa, el fiind datat mai ales după stilul de construcție și al ornamentării.
In limba khmeră “banteay” înseamnă “fortăreață”, iar Samre era numele unui trib local, înrudit cu khmerii.
Intrucât templul a fost dedicat inițial zeului hindus Vishnu vom găsi referiri sculpturale la acesta dar și la budhism, așa cum se întâmplă și la alte temple.
Secolul al 20-lea a găsit templul cotropit de junglă, așa că, între 1936-1944, Maurice Glaize s-a ocupat de “curățarea” sa.
Și iată că ajungem și la Angkor Wat, templul! S-a scris atât de mult și s-au făcut atâtea fotografii aici, încât nu mai e nimic de adăugat, doar de trăit bucuria de a ajunge să vezi și tu, cu proprii tăi ochi, această construcție minunată, pierdută pentru umanitate și apoi redescoperită. Cel care a făcut asta, a fost arheologul francez Henri Mouhot, în 1860.
Ne aflăm la ultimul obiectiv al primei zile, deoarece, după cum arată cerul, nu vom putea vedea azi, apusul soarelui de la Templul Pre Rup.
In prima zi a vizitei noastre în Parcul Arheologic Angkor Wat, după ce am zăbovit destul de mult la Bayon, ascultând povestea istorică a ghidului nostru și ne-am lăsat urmărite de privirile nenumăraților ochi de piatră, ne-am îndreptat spre Templul Angkor Wat, minunea pe care vin să o vadă oameni din toată lumea.
Inainte însă am trecut pe lângă Templul Baphuon, prin Piața Regelui, unde am admirat basoreliefurile de la Terasa Elefanților și am zărit, de la distanță, ce a mai rămas din turnurile numite Suor Prat. Apoi, ne-am îndreptat spre Poarta de Nord de la Angkor Thom, pe care am ieșit pentru a ne îndrepta spre Angkor Wat.
Bayon, cel mai frumos, mai apreciat și mai iubit templu, de către mulți turiști, este o carte de istorie, în piatră. Preferatul meu, a fost altul dar asta nu înseamnă că am apreciat mai puțin Bayonul, mai ales că a fost primul templu pe care l-am vizitat în Angkor Wat.
Noi am ales ca, în cele trei zile de vizită, să facem apel la o agenție, de unde am închiriat o mașină cu șofer și ghid autorizat. Acest tip de vizită ni se potrivea nouă cel mai bine și nu am regretat deloc. Agenția, Asean Angkor Guide, pe care am găsit-o pe TripAdviser și o recomand cu căldură, a organizat foarte bine totul, iar ghidului nostru, dr. Ho, îi voi păstra mereu o amintire plăcută. Pentru noi, a fost un erudit profesor de istorie a Cambogiei dar și un om cu calități deosebite.
In postarea de astăzi vă voi prezenta câteva aspecte generale privind istoria Angkorului și a Imperiului khmer și vă voi spune câteva lucruri practice despre vizitarea parcului arheologic (de aceea, va fi o postare mai lungă).
Vom intra apoi, împreună, în complex, pe Poarta de Sud de la Angkor Thom.
