Pentru ziua a treia, am ales una dintre cele mai populare excursii: Inelul de Aur (The Golden Circle). Există câteva variante ale acestei excursii dar eu am optat pentru cea care duce doar la cele trei mari obiective: Gullfoss, Geysir și þingvellir. Această variantă a costat 82 euro, iar excursia a durat 6 ore.

Deplasarea se face în întregime în cadrul Parcului Național þingvellir, înființat în anul 1930, într-o zonă aflată la est de Reykjavik, spre interiorul insulei și intrat în patrimoniul UNESCO.

zona gheizerelor

Gullfoss

Oprim mai întâi acolo  unde se aduna primul parlament dn lume (anul 930) și anume în locul numit þingvellir. La începutul secolului al 10-lea, cele 36 de căpetenii regionale au realizat că este nevoie de un guvern național și atunci a avut loc primul Alþing sau Adunare Națională, într-o vale aflată la nordul Lacului þingvallavatn. De atunci, adunarea a avut loc în fiecare vară, până în secolul al 13-lea și dura două săptămâni. Participarea căpeteniilor era obligatorie dar, de fapt, putea asista oricine și oamenii veneau și își instalau corturile în apropiere, pentru a putea urmări ce se întâmplă.

Ceea ce este interesant, este faptul că ghida ne-a spus că și în prezent, orice eveniment de importanță națională pentru Islanda se desfășoară în acest loc!

Valea þingvellir.este acoperită de un câmp de lavă de 9000 de ani, străbătut de numeroase poteci. þingvellir se află la joncțiunea a două plăci tectonice, care se distanțează an de an, determinând fisuri în zonă, în mod permanent.

Din locul de parcare, turiștii obișnuiesc să facă o plimbare prin Canionul Almannagjá, format din stânci verticale de bazalt. Dintr-un punct de belvedere se poate vedea jos, în vale, Biserica þingvellir, construită în anul 1018, când regele norvegian Ólafur Haraldsson a furnizat cheresteaua necesară  pentru ridicarea sa. Structura actuală datează din 1859.

Canionul Almannagjá

Continuăm sub imperiul unor nori nu tocmai prietenoși. Din când în când câte o fermă, o herghelie, un râu de traversat. Știind de acum cât este de schimbătoare vremea aici, nu mi-am pierdut speranța că vom mai vedea și soare…Spre deosebire de ieri, chiar dacă vremea e posomorâtă pe alocuri, e mai primăvăratecă!

Ne-am îndreptat apoi spre zona gheizerelor. E un fenomen așteptat cu nerăbdare de turiști și mai ales de fotografi. Socoteala de acasă nu se potrivește însă cu cea din târg, fiindcă erupția unui gheizer e mai greu de surprins într-o fotografie decât te-ai aștepta. Și asta mai ales dacă nu dispui de timp suficient și de un trepied. E greu să stai cu aparatul în mână și brațele ridicate în așteptarea momentului. Coloana de apă țâșnește în sus câteva clipe și…dispare! Dacă n-ai fost pe fază, asta e. Trebuie să ști însă că ea țâșnește de două sau chiar de trei ori la o repriză dar prima coloană este cea mai spectaculoasă, mai înaltă. Dar te mulțumești, în cele din urmă, cu ce poți obține…Ce vedeți aici este rezultatul a trei erupții de apă geotermală.

Strokkur

Aburii care se ridică în această zonă, numită zona termală Geysir, se văd de departe. Gheizerele există aici de mii de ani. Apa subterană ajunge la temperaturi de 125 grade și chiar și la suprafață depășește punctul de fierbere, așa că este indicat să urmăriți direcția vântului pentru a nu fi afectați de apa clocotită.

Geysir, veteranul, cel care arunca o coloană de apă până la 70 m înălțime, nu mai este activ de foarte mulți ani. Se pare că un cutremur din 2008 ar fi îndreptat oarecum lucrurile și el mai erupe câteodată, foarte rar. Cel mai activ este acum Strokkur, a cărui coloană de apă are 30 m înălțime și apare la intervale de câteva minute. In jur, mai sunt gheizere mai mici și nu atât de spectaculoase.

De îndată ce plecăm de la Geysir, se strică și vremea  și șoseaua. Ploaia scoate și mai bine în evidență o șosea ca multe ale noastre dar, e drept, asta este deja în reparație.

Apoi, ploaia se oprește din nou și noi ne aflăm deja în parcarea de lângă Cascada Gullfoss sau Cascada de Aur.

Râul Hvitá este cel care își aruncă vijelios și zgomotos apele într-un canion de 2 km lungime.  Cascada are două trepte: una expusă, unde apa cade cam 10 m, apoi se răsucește și restul de 20 m cad în valea adâncă, mai puțin expusă privirilor. Ca peste tot și aici accesul este excelent amenajat. Există două platforme de belvedere, a doua fiind naturală, fără protecție, deci trebuie mare atenție când terenul este ud.

Cascada are și o poveste adevărată. Ea mai există încă fiindcă Sigriður Tómasdóttir, fiica unui fermier a cărui proprietate includea cascada, s-a împotrivit – mai întâi tatălui ei, apoi chiar guvernului – pentru a opri construirea unui baraj aici, în anii ’20. Aprobarea de construcție era deja dată dar opinia publică, stârnită de lupta fetei de fermier, a reacționat și barajul nu a mai fost construit. In 1979, Gullfoss a devenit arie protejată.

Gullfoss

A ieșit din nou soarele cât am stat la cascadă și ne-am lăsat puțin mângâiați de razele sale.

La magazinul din parcare se pot cumpăra suveniruri și articole specific islandeze.

Popasul la cascadă s-a terminat, așa că ne întoarcem în capitală. Mai am la dispoziție câteva ore, să mă mai plimb puțin pe acolo.

Pentru mine, excursiile au fost, toate, deosebite. Mi-e greu să spun care mi-a plăcut mai mult fiindcă fiecare a fost altfel și mi-a oferit o altă față a Islandei.

Vouă care excursie vi-a plăcut mai mult?

 

The Third Day: Gullfoss, Geysir and þingvellir

The Golden Circle, the third trip I took in Iceland, presented 3 wonderful places in the þingvellir National Park: Gullfoss, Geysir și þingvellir. Icelanders most beloved waterfall, the geothermal water eruptions, and a historical place in the rift of two continental plates were the main objectives of this trip.