Dacă aș fi alcătuit programul acestei excursii în Iran, aș fi consacrat o zi întreagă vizitării sitului de la Persepolis și a necropolelor Naqsh e Rostam și Pasargad.

Dar cum n-am făcut altceva decât, împreună cu grupul de care aparțineam, să urmez programul agenției organizatoare, am îngrămădit într-o dimineață tot ceea ce vi-am arătat până acum din Shiraz, iar după ora 13, “în dricul zilei” cum se spune, am pornit să vizităm celebrele locuri, eu fiind deja gata obosită. La oboseală s-au adăugat și cele 40 de grade Celsius de la Persepolis, făcându-mă să ratez aproape întâlnirea mult așteptată cu istoria. Cititorii mei poate își amintesc de un alt rateu important, pe același plan dar din cu totul alte motive, pe care l-am înregistrat acum 4 ani la Micene (Mykenes), în Peloponez. Dacă acolo însă mai pot spera să ajung o dată, asta a fost unica ocazie pentru Persepolis…Și momentul în care m-am simțit foarte rău. Ca să ajung măcar până la Poarta Națiunilor, am făcut un efort extraordinar.

ce a mai rămas din gloria Persepolisului

După cum spuneam, am plecat din Shiraz după ora 13, îndreptându-ne spre nord-est unde, la 42 km, se află ruinele mândrei cetăți a cărei construcție a început-o Darius cel Mare, în anul 515 î.H., pe câmpia numită  Marv-e Dasht. Ea a fost continuată de urmașii săi dar era tot neterminată când, Alexandru cel Mare, a făcut-o una cu pământul, după ce a prădat-o.

Persepolis a fost construit pe perioada a 100 de ani, de către trei generații de regi ahemenizi.

Distanța e mică așa că nu durează mult și ajungem.

pe drum spre Persepolis

Mai întâi, urmărim un film documentar despre istoria locului, familiarizându-ne cu personajele.

  Ca să nu vă plictisesc (informații se găsesc destule pe net), cum aș putea reda în cuvinte puține istoria Persepolisului? Capitala rituală persană a ahemenizilor a fost construită pentru a etala puterea, faima și gloria unui rege care conducea 50 de milioane de supuși, cel mai mare imperiu al lumii. Sărbătorirea Noului An (Nowruz) era ocazia care permitea lumii, emisarilor ei care veneau aici să aducă tributul sau darurile popoarelor și să se închine Șahului, să admire această minune, un regal de arhitectură care, fie și doar prin ceea ce a rămas și a ajuns până la noi, a impus includerea sa în moștenirea culturală a lumii, între comorile UNESCO.

Persepolis este denumirea grecească atribuită anticului oraș Parsa, care însemna, în farsi, “Orașul Persanilor.” Capitala a fost de la bun început construită cu scopul de a impresiona. Sala de audiențe, de la care au mai rămas doar 13 din cei 72 de stâlpi care o susțineau, poartă următoarea inscripție: “Darius, marele rege, rege al regilor, rege al țărilor, fiul lui Hystaspes, un ahemenid, a construit acest palat.”

ce a mai rămas din Sala de Audiențe

 

De la poarta pe care am intrat, singurul punct de acces, am mers destul de mult – în plin soare – până la platforma pe care a fost construit orașul. Marea Scară, care pare și acum impunătoare și ale cărei trepte le-am urcat cu greu, una câte una, m-a adus în fața Porții Tuturor Națiunilor sau Porții lui Xerxes, numită astfel după regele care a poruncit construirea ei, în anul 475 î.H.

Xerxes a fost fiul și succesorul fondatorului orașului, Darius I cel Mare. A adăugat și el o inscripție, lângă cea a tatălui său:”Când tatăl meu, Darius, a părăsit tronul, am devenit rege pe tronul său prin grația lui Ahuramazda. După ce am devenit rege, am terminat ceea ce a fost început de tatăl meu și am adăugat și altele.”

Poarta se sprijinea pe patru stâlpi cu o înălțime de 16.5m, formând – de fapt – un fel de anticameră. Tauri înaripați, susțineau pereții laterali, în timp ce, la intare și la ieșire, alți tauri, unii cu cap de om, păzeau ușile înalte. Aceștia sunt inspirați de taurii-paznici din arta asiriană. De-a lungul pereților exista o bancă pe care se aodihneau emisarii veniți cu daruri. Pereții erau împodobiți cu plăci de faianță glazurate în culori vii, precum albastru, portocaliu, verde.

Porți, coloane, frânturi de zid, mai sus mormintele săpate în stâncă – până la care nu m-am simțit în stare să merg – ale regilor Artaxerxes II și Artaxerxes III, stau toate mărturie măreției unor vremuri apuse demult.

Ne-am indignat acum și am asistat cu durere – prin intermediul televiziunilor – la distrugerea barbară a unor monumente ale antichității, de către teroriști. Sunt pierderi incomensurabile pentru umanitate dar ne-am intrebat vreodată ce a însemnat, pentru lumea de atunci dar și pentru noi, cei de astăzi, distrugerea Persepolisului, de către un om atât de mare cum a fost Alexandru Macedon?

Poate cele mai spectaculoase exponate care pot fi văzute aici sunt basoreliefurile (copii) care împodobeau scările ce urcau spre Apadana, care înfățișau atât scene din viața de zi cu zi, cât și delegațiile care soseau la palat aducând în dar tauri, cămile, fildeși de elefanți, vase, lei, etc. Hainele, coafurile, acoperământul capului îi identificau ca aparținând uneia dintre cele 25 de nații supuse regilor perși.

Cam atât am putut vedea la Persepolis, un sit arheologic uriaș, probabil cel mai mare din lume.

IMPORTANT. Nu există ghizi și nici audio-ghiduri sau cel puțin eu nu am văzut. Grupurile vin cu ghizi din Shiraz, turiștii individuali se bazează pe ghiduri scrise. Intrarea costă 200000 riali, iar orele de vizitare sunt între 7.30-17, în fiecare zi.

Plecăm mai departe spre mormintele regale de la Naqsh-e Rostam sau Rustam (Tronul lui Rostam), aflate cam la 3-5 km nord de Persepolis.

Ele au fost săpate în stâncă, în coama muntelui Hossein, considerat sacru încă din epoca elamită a istoriei Persiei .

Aici, ca într-o veritabilă necropolă, se află mormintele regilor ahemenizi Darius I, Xerses I, Artaxerxes I și Darius II. Ele sunt aproape identice, fațada lor având forma unei “cruci persane”. Sunt săpate la o înălțime de 15 m de la pământ și au, ele însele, înălțimea de aproape 23 m. Accesul în mormânt se face printr-o fațadă de clădire. Toate au fost desacralizate și prădate în timpul invaziei armatei lui Alexandru cel Mare.

Nu se știe cu certitudine dacă trupurile celor decedați au fost așezate în sarcofagele din camerele mortuare sau aceștia au fost mai întâi expuși undeva în “turnuri ale tăcerii” și apoi oasele lor au fost înmormântate. Perșii au preluat obiceiul înmormântării în stâncă, de la mezi.

Se cunoaște doar mormântul lui Darius I, datorită inscripțiilor existente, celelalte sunt doar bănuite a adăposti pe urmașii săi, deoarece acolo inscripțiile lipsesc. Totuși, forma fațadei a fost copiată.

La mormântul lui Darius I, acesta este înfățișat în registrul superior, stând pe o estradă în trepte, cu fața spre un altar al focului, în timpul unei slujbe religioase. El are mâinile ridicate în rugăciune. In spatele său stă cel care îi poartă lancea și securea de luptă. Se observă și simbolul zoroastrian Fravahar, bărbatul care într-o mână ține un arc și cealaltă este ridicată în sus. Reprezentanți ai națiunilor supuse poartă parcă estrada pe care stă regele, având toți fața îndreptată spre dreapta, înspre direcția de mers. In registrul de mijloc se află intrarea în mormânt, iar cel de jos este gol.

Un drum regal lega în antichitate Persepolis de Ecbatana, trecând pe aici, așa că toți călătorii puteau vedea mormintele.

INFO. Vizitarea necropolei se poate face zilnic, între 8-17. Intrarea costă 200000 riali.

La aceeași întâlnire cu istoria nu puteam omite, în drumul nostru, Pasargadae, prima capitală a Imperiului Ahemenid, întemeiată de Cirus cel Mare. Acesta a și murit aici, în anul 529 î.H.

Mausoleul său, având forma unei platforme în trepte, care amintește de zigguratele mesopotamiene, ce are deasupra sarcofagul, a fost refăcut din ordinul lui Alexandru cel Mare, când acesta a venit să-l viziteze.

In localitate se mai află și alte vestigii istorice dar vizitarea lor nu era în program și nici nu am mai fi avut timp. Soarele se îndrepta spre apus, iar noi ne-am întors la Shiraz, admirând multă vreme, pe geamul autocarului, cum se stinge în noapte lumina sa.

mormântul lui Cirus cel Mare

INFO Și aici orele de vizitare sunt între 8-17, zilnic, iar taxa de intrare este 200000 riali.

 

Meeting (Almost Missed) With the History at Persepolis, Naqsh-e Rostam and Pasargadae

I gave my artcle this title because my health state was not good at all while visiting these objectives, and the heat of 40 degrees Celsius didn’t help either.

Nevertheless, on an afternoon (after visiting during the morning everything I showed you from Shiraz till now) we went to visit Persepolis, Naqsht-e Rostam (Achaemenid necropolis) and Pasargadae (where the tomb of Cyrus the Great is), three great historical sites, two of them belonging to the UNESCO Heritage. They all are connected with the Achaemenid period of the Persian history.