Daikaku-ji was the last temple I visited in Arashiyama. This is a beautiful temple, which once has been an imperial residence. Emperor Saga, who loved the neighborhood built here his residence, and his daughter, Empress Seishi transformed it into a temple in 876.


There are many buildings here, linked by wooden corridors, adorned with nice lamps. At every corner you have a glimpse of the beautiful gardens. I even saw some monks passing on the corridors. Insides, there are marvelous fusuma, and the ceilings are nicely painted.

Osawa-no-ike pond is a relaxing place, used by the emperor, his family and the nobles for boating or to admire the moon. Now, there were only mandarin ducks there.

Emperor Saga created here a famous ikebana school, which has now branches in all the world.

As it was already closing time, I hurried to the exit, greeted by the camelias which spread their petals at my feet.

Templul Daikaku-ji a fost ultimul vizitat in Arshiyama. Un templu mare si deosebit de frumos, intrucat, initial a fost locatie imperiala. Acest lucru se observa imediat dupa numarul mare de cladiri si elaboratele cai de acces de la una la alta. Imparatul Saga a avut aici o resedinta, transformata mai tarziu in templu de catre fiica sa, Imparateasa Seishi (anul 876).

Pasesc pe coridoarele de lemn, care leaga o cladire de alta, admirand gradinile si tenacitatea cu care sunt ingrijite. Frumoase felinare vechi lumineaza seara drumul. Surprind, de departe si cativa calugari. Templul ocupa un teritoriu vast dar, in afara catorva turisti japonezi si a doi turisti francezi, nu mai e nimeni aici. E drept ca se apropie si ora de inchidere a templului, asa ca trebuie sa ma grabesc. Pacat ca n-am urmat vorbele zicalei festina lente (grabeste-te incet) si m-am impiedicat de o treapta, masurandu-mi lungimea pe podeaua de lemn! Mainile care tineau aparatul de fotografiat le-am ridicat insa, instinctiv, in sus:)

Usile pictate care pot fi admirate aici (fusuma), sunt cu adevarat deosebite.

Continuindu-mi plimbarea pe coridoarele de lemn, care sunt ele insele pictate pe anumite portiuni, la baza peretelui, admiri si alte cladiri. Nu toate sunt deschise vizitatorilor. Una adaposteste un mic muzeu, cu statuile unor zeitati fioroase.

Ajung, in cele din urma si la iazul Osawa-no-ike, considerat a fi cel mai vechi iaz de gradina pastrat in Japonia. Membrii familiei imperiale si nobilii veneau aici sa se plimbe cu barca sau ca sa admire luna. Acum, stapanele lui sunt ratele mandarin.

Nu pot sa nu amintesc ca Imparatul Saga a creat aici una dintre cele mai importante scoli de ikebana, cu sectii raspandite acum in intreaga lume. Doar cu cateva zile am ratat o expozitie de ikebana, cum se organizeaza deseori aici!

Fiindca s-a facut tarziu, ma grabesc si eu spre iesire, odata cu ultimii vizitatori, salutata de florile de camelie, care isi risipesc petalele la picioarele mele.