Nu citisem despre Biserica Sf. Severin și am trecut pe acolo întâmplător. Nu știam nici cine este acest sfânt și, de abia după ce am ajuns acasă, am aflat că era patronul călătorilor! (Sf. Severin de Noricum a fost cetățean roman, abate și misionar creștin în zona de mijloc a Dunării.)
De fapt, nu. Imi era foame și, lângă biserică, am zărit un restaurant al cărui nume mi-a plăcut și am intrat. După ce m-am împăcat cu dușmanul
(cum obișnuia să spună un unchi de-al meu despre acțiunea de a mânca), m-am gândit să intru și în biserică, dacă tot eram acolo…
M-a lăsat fără grai! Cred că toți cei care au cutreierat acest blog și-au dat deja seama că mie îmi plac vitraliile. Și acolo, erau din plin! Și ce vitralii!
In Cartierul Latin, pe locul actualei biserici, a existat în secolul 6 o mănăstire care a fost apoi distrusă de normanzi. Abia în secolul 11 a fost construită aici o biserică care a devenit lăcaș de cult pentru toată populația din sudul Parisului.
Cea mai mare parte a bisericii pe care o putem vedea astăzi, datează din secolul 15. Evident, arhitectura este cea gotică.
Unele coloane au capiteluri formate din așa numite marmousets, adică figurine caricaturale, reprezentând călugări sau profeți, ținând în mâini un document. De obicei, se folosesc în pereche.
Mi-a atras atenția o pictură din secolul 17, aparținând școlii franceze de pictură, o capodoperă a pictorului Claude Vignon, intitulată Sf. Apostol Pavel, meditând și ținând în mână o sabie.
Orga, din secolul 18, a fost construită de Francois Ferrand.
In biserică există vitralii din secolul 15 dar și unele de la sfârșitul secolului 19, datorate lui Emile Hirsch. Ele reprezintă scene biblice. In timpul celui dintâi război mondial, ele au fost scoase, pentru a putea fi protejate.
Deși puțin mediatizată, mai mult o biserică de cartier, dacă treceți pe acolo, merită să intrați pentru a vă bucura de lumina filtrată prin culorile intense ale vitraliilor.
St. Severin Church, Not The Best Known In Paris
I visited this beautiful church almost by chance. It is situated in the Latin Quarter and what impressed me the most are the big, beautiful stained glasses windows.
Built on the place of an old monastery, in the 11th. century, what we see today is a part from the 15th.century.
It is worthy to enter at least for 10-15 minutes, if it happens to be in the area, to admire the light filtered by the intense colors of the windows.