Aici, la Tatev, se spune că la terminarea bisericii principale, constructorul nu a mai putut să coboare de pe acoperiș și ar fi strigat: “Togh astvats indz ta-tev”, adică “Să-mi dea Dumnezeu aripi!” și de aici s-ar trage numele Mănăstirii Tatev. Acesta nu apare însă nicăieri, până în secolul al 8-lea., mănăstirea purtând mai întâi numele Sf. Eustațiu.

Prima biserică, acum dispărută, apare doar într-o invitație făcută de către episcopul Davit prințesei Syunikului, în 844, de a finanța mănăstirea. Urmașul său, episcopul Ter-Hovhannes, a construit biserica principală, cu hramul Sf. Petru și Pavel (Pogos-Petros în armeană),  între 895-906. Aceasta a fost afectată de un cutremur în 1931 dar restaurată apoi, cu excepția clopotniței care, inițial, avusese trei etaje. Inainte de mănăstire, pe acest platou, aflat la poalele Muntelui  Aramazd (principalul zeu păgân armean), au fost construite temple păgâne, azi dispărute.

Fiind în același timp și un centru de educație (după cum am văzut și la alte mănăstiri armenești vizitate deja), trăiau aici circa 1000 de persoane, călugări și studenți. Perioada cea mai înfloritoare din viața mănăstirii a fost reprezentată de secolele 14 și 15. Un număr de 264 sate plăteau atunci taxe mănăstirii. A urmat apoi atacul selgiucizilor (1170), care au ars toate manuscrisele aflate în mănăstirea pe care au jefuit-o. In secolul următor, sub oblăduirea familiilor Zakarian și Orbelian, a fost construită clopotnița (1286) și s-a refăcut Capela Sf. Grigore Iluminatorul (1295). Numărul satelor care plăteau taxe a crecut la 678. Secolul 14 a adus invazia lui Timur Lenk, când din nou mănăstirea a fost prădată și arsă.

Mănăstirea Tatev, Biserica Sf. Petru și Pavel

Intregul complex este înconjurat de un zid fortificat, ridicat prima dată în secolul al 9-lea și reconstruit în secolele 18-20. Lipsește acum o parte din zid și nici nu mai este atât de înalt precum a fost inițial..

Cupola bisericii principale este susținută de un corp de clădire frumos decorat. Apar ca decorații șerpii, despre care armenii credeau că sunt protectorii căminelor dar și fețe umane. Biserica este, din punct de vedere arhitectural, intermediară între primele biserici de tip basilică și cele mai târzii, construite în formă de cruce. La interior au fost pictate fresce, unele dintre ele de către pictori străini, păstrate doar în mică măsură.

In 1295 s-a adăugat lângă biserica principală și mica capelă a Sf. Grigore Lusavorich (Grigore Iluminatorul), care a înlocuit o veche biserică din 836-848.

Tot aici a fost înmormântat în 1409 Grigor Tatevatsi. Acesta, devenit Sf. Grigore de Tatev, a fost un remarcabil teolog, filosof, pedagog dar și pictor, scriitor și muzician. In timpul în care el a condus destinele mănăstirii, aceasta devenise cea mai mare și apreciată universitate armenească. Nu doar atât, ea poate fi considerată și una dintre cele mai vechi universități ale lumii, în care se predau științe umaniste și sociale, caligrafie, muzică și altele.

Lângă biserică se află Mausoleul lui Grigor Tatevatsi, construit în 1787 deasupra mormântului său, având câteva khatchkare frumoase.

Mausoleul lui Grigor Tatevatsi

Capela Sf. Grigore Iluminatorul

In mijlocul curții se află Cârja Arhimandritului (Gavazan), o coloană octogonală, înaltă cam de 8 m, care are în vârf o cruce de piatră. Unii spun că numele vine de la faptul că studenții seminarului își susțineau examenele lângă acest monument. Există încă multe necunoscute legate de faptul că monumentul ridicat în 904 se legăna în anumite împrejurări (de unde și numele de Coloana mișcătoare) cum ar fi apropierea dușmanului, cutremure sau chiar corul seminariștilor! Specialiștii pun acest fenomen pe seama construcției speciale a părții inferioare a coloanei, o bază pivotantă – adevărată minunăție a ingineriei medievale. In ultimii ani coloana nu s-a mai mișcat și are baza întărită prin benzi de fier.

Deasupra porții de intrare în mănăstire se poate vizita o capelă mică, cu două nivele, rară pentru construcțiile armenești. Ea este închinată Sf. Astvatsatsin (Maica Sfântă) și a fost ridicată în  secolul al 11-lea.

Capela Sf. Astvatsatsin, deasupra porții

In curtea interioară se mai pot vedea urme ale bucătăriei, sălii de mese, brutăriei și celulelor în care trăiau călugării. In secolul al 18-lea funcționa aici și un han pentru pelerini. In perioada de maximă dezvoltare au trăit în mănăstire 600 de călugări.

Tatev Monastery

During the 14th.-15.th centuries the Tatev Monastery was the most esteemed Armenian academy. Grigor Tatevatsi, a remarkable theolog, philosopher, but also painter, musician and writer, was the leader of aproximately 600 monks living in the monastery.

The first church (now vanished) was erected in 844. The main church, which can be seen today, is the Pogos-Petros Church (St. Paul and Peter) built between 895-906. Other buildings in the complex are: the Grigor the Illuminator Chapel, Grigor Tatevatsi Mausoleum, St. Astvatsatsin Church (The Holy Mother), parts of the kitchen, refectory, library, etc. The complex is surrounded by a fortified wall.