Orasul Konya, prin care trecem in drum spre Cappadocia, a fost capitala statului Seljuk si era renumit pentru numarul mare de invatati si artisti care traiau aici. Facem o oprire, necesara, ca sa vizitam fosta manastire, devenita Muzeul Mevlana.

Celaleddin Rumi, care avea sa devina Mevlana (nume onorific), s-a nascut in Horasan, pe atunci Iran si aflat acum in Afganistan, in secolul al XIII-lea. Tatal sau era cunoscut sub numele de “Sultan al invatatilor”, iar mama sa era fiica unui seic local. Din cauza pericolului invaziilor mongole si a unor incidente politice, familia s-a refugiat in 1212 laKonya, la invitatia sultanului Ala’al-Din Kayqubad. Aici exista o medresa – scoala teologica – care va juca un rol important in viata lui Rumi, viata pe care el o rezuma astfel: “I was raw, cooked and then burned”, adica “am fost crud, am fiert si apoi am ars”. Rumi e sfant pentru musulmani, de aceea Mevlana este un loc de pelerinaj, in care chiar daca esti de o alta religie trebuie sa te porti cu respect. Fotografiatul in interiorul mauzoleului este interzis.Rumi a devenit la randul sau un mare invatat, care atrageamulti studenti la medresa din Konya. La moartea tatalui sau, in 1231, sultanul si-a oferit, pentru inmormantare, propria gradina de trandafiri. Dupa mai bine de 40 de ani, Mevlana a fost inmormantat langa el si unul dintre discipolii sai a construit un mauzoleu deasupra mormantului maestrului sau, un dom cilindric, finisat cu faianta turcoaz.Mauzoleul verde sau Kubbe-i Hadra a fost construit pe patru coloane cu diametru mare, numite “picioare de elefant”. Constructia a fost terminata in 1274, dar adaugarea altor parti a mai durat inca 600 de ani.In 1926 mauzoleul a inceput sa functioneze ca Muzeu de lucrari istorice antice, iar in 1954 numele i-a fost schimbat in Muzeul Mevlana. Acum Mevlana este un mare complex, in care se intra prin Poarta dervisilor. In partea de nord si vest a curtii mari, in care se mai vede ceva din gradina de trandafiri a sultanului, se gasesc chiliile dervisilor. De asemenea, aici exista un cimitir al acestora. Am aflat tarziu ca in estul curtii se afla mauzoleul lui Sinan Pasa, o cunostinta mai veche, de la Istorie, asa ca nu i-am vazut mormantul. Cei care veti merge pe acolo, il puteti cauta.In interiorul cladirii principale, in partea sa cea mai veche, chiar sub dom, in spatele unei porti de argint, se afla mormantul lui Mevlana. Decoratiunile de aur si dantelaria textelor din Coran reproduse in culori vii pe pereti, sunt incantatoare. In fata mormantului se inghesuie credinciosi care se roaga si “pagani” care ar fotografia dar nu indraznesc, din cauza ochilor vigilenti ai paznicilor.

Expozitia din celelalte doua sali prezinta artefacte religioase vechi, covoare de rugaciune si chiar relicve ale profetului Mohammed.

In fata mauzoleului se afla Fantana cu acoperis, Seb-i Arus, care inseamna, in traducere libera “noaptea mortii lui Mevlana”. Ea a fost construita in 1512, din ordinul sultanului Selim.

Rumi a intrat in istorie si in adoratia musulmanilor ca fiind Mevlana, “ghidul” ucenicilor sai. Sosit in Konya el a intalnit pe Mehmet Tebrizi, caruia i-a devenit el insusi ucenic. Ucenicii lui Rumi s-au temut de influenta lui Tebrizi asupra acestuia si l-au ucis. Indurerat, Rumi s-a retras in meditatie. Fiul sau este cel care i-a adunat pe ucenici si a format fratia sufi sau a dervisilor rotitori.

Dervisul este un credincios al carui prim scop este cautarea adevarului, pentru care sacrifica toate dorintele omenesti. Acest lucru se poate realiza doar sub indrumarea unui ghid. In timpul stapanirii otomane, dervisii rotitori au construit numeroase manastiri si aveau un rol important in viata sociala, economica si politica.

In septembrie 1925, Kemal Ataturk, creatorul Turciei moderne, a desfiintat toate fratiile sufi din Turcia, iar in 1926 mauzoleul Mevlana s-a transformat in muzeu, deschis in martie 1927. In ciuda opozitiei guvernamentale, dervisii rotitori exista inca. In 1957 li s-a permis, dupa o reorganizare in “asociatie culturala” sa danseze pentru turisti, doua saptamani pe an. Exista insa locuri turistice, cum este cel vizitat in Cappadocia, unde dansul este prezentat frecvent.

Costumul dervisului rotitor este alcatuit dintr-o palarie inalta si conica din fetru, care simbolizeaza mormantul egoului personal. Fusta alba este o ramasita a egoului, iar mantia neagra de deasupra ei semnifica mormantul lumesc. La inceputul ceremoniei, mantia neagra se da jos, ca o debarasare de cele lumesti.

Ritualul, numit Sema, incepe cu o rugaciune cantata de dervisii condusi de un maestru. Din cauza spatiului mic, dansul pe care l-am vazut in Cappadocia era prezentat de doi dervisi si un maestru. Muzica este solemna, cu tonalitati stranii dar placute, ca o muzica de meditatie. Cu pasi lenti, ei formeaza un cerc. Urmeaza o serie de plecaciuni, facute unul catre altul si catre maestru. Ocolirea cercului se face de trei ori. In final, dervisii saruta mana maestrului si se avanta, pe rand, in dans. Fusta, cu deschidere ampla, se deschide si se roteste unduios, impreuna cu dervisul. Rasucirea reprezinta si ea renuntarea la cele lumesti pentru a putea renaste intru domnul. Dervisul isi deschide bratele si, foarte lent, ridica putin bratul drept si isi culca capul pe acel umar. Palma dreapta se desface spre cer pentru a primi binecuvantarea, iar cea stanga se intoarce spre pamant pentru a o transmite acestuia. Ritmul se inteteste, odata cu rotirea pentru a se opri apoi, brusc. Fascinatia s-a intrerupt, dervisii se pleaca din nou unul in fata celuilalt si parasesc, pe rand, locul dansului lor. Desigur, este o prezentare “amendata’ a dansului dervisilor care, intrati in stare d ebeatitudine, dansau pana la epuizare. Oricum, vizionarea dansului si muzica care il insoteste, iti dau o stare de liniste, de inaltare, binevenita.