The palaces are the most suitable place to watch the beautiful “daechong”. As I found out in a book I bought there, “Guide to Korean Culture”, Hollym, Seoul, 2010 – edited by the Korean Culture and Information Service -,  “daechong” is a coloring method used in palaces and government buildings, at temples, etc. It has a long history, which could be traced down to the era of The Three Kingdoms
(57 i.e.n. – 668 e.n.), when it was used for tombs. During Joseon dynasty, the system was improved: the colors were more vivid, the designs more complicated. At the beginning the motiffs were vegetal: green leaves, water lilies but then they added animals too: lions, horses, dragons, cranes.


The entrance in the palace costs 1000 won (0.65 euro). You go through the Honghwamun Gate, into the first courtyard were a nice little stone bridge, Okcheongyo, led to the second court were the Myeongjeongjeon with the throne hall is.

The garden which I visited afterward was full of cherry trees, red Korean pines and other blooming shrubs. A Chinese 7 stories pagoda, put there by Japanese, a lot of pavilions, led the way upward on a hill from where a beautiful panorama may be seen. I climbed the hill because I wanted to visit the conservatory, at the far margin of the garden. I will tell you more about it in my next post.


Seulul adaposteste sase palate. In ordinea construirii lor, ele sunt: Gyeongbokgung, Changdeokgung, Changgyeonggung, Deoksugung, Gyeonghuigung si Unhyeongung (mai mult o vila regala decat un palat). Eu am reusit sa le vizitez pe primele patru, care sunt si cele mai importante. Construite incepand cu secolul al XIV-lea, ele au fost in mare parte avariate (arse) in timpul navalirii japoneze din secolul urmator (ca si majoritatea altor monumente importante de pe tot teritoriul tarii) si refacute in secolul al XVI-lea. Cuvantul “gung” din componenta numelui are semnificatia de “palat”.

Nu va asteptati sa vedeti niste palate in traditie europeana, mobilate si decorate. Structurile sunt goale si pot fi admirate pentru armonia liniilor si a culorilor, precum si a desenelor folosite pentru decorarea lor.

Este momentul aici sa spun ceva despre “dancheong”, colorarea decorativa utilizata pentru cladiri in Coreea, ca sa puteti apoi urmari acest element si in postarile viitoare. Informatiile le am din cartea “Guide to Korean Culture“, Editura Hollym, Seoul, 2010 – editata de catre Serviciul Coreean pentru Cultura si Informatie.

Ni se explica ca dancheong este utilizat de secole, iar tehnicile folosite sunt pastrate si in prezent. In esenta, este vorba despre colorarea aplicata in anumite locuri ale constructiei pentru a-i sublinia frumusetea. Colorarea are si rolul de a prelungi viata cladirii si de a sublinia caracteristicile si rangul sau. Se aplica in primul rand constructiilor din lemn si reprezinta si o conformare la traditie. Se utilizeaza cinci culori de baza: rosu, albastru, galben, negru si alb.

Primele reprezentari ale dancheong apar in perioada Celor Trei Regate (57 i.e.n. – 668 e.n.), cand era utilizat mai ales la morminte. In acea perioada doar nobilimii ii era ingaduit sa foloseasca acele culori. In timpul dinastiei Joseon, sistemul de colorare a fost imbunatatit: culorile au devenit mai vii si compozitia mai decorativa.

S-au format patru tipuri de dancheong, in functie de locul din cladire unde erau folosite. Modelele de baza erau frunzele verzi, nuferii, penele si rodiile. Mai tarziu s-au introdus si animale precum dragonul, calul, leul si starcul. Modelele geometrice apareau si ele mai des. Stalpii au inceput sa fie vopsiti in rosu, in timp ce partile mai putin expuse la soare erau vopsite in albastru-verzui. Culorile sunt separate de o linie alba, care subliniaza desenul. Se folosesc 2-6 culori, respectandu-se anumite reguli, ca de exemplu, folosirea alternativa a unei culori calde cu una rece. Mesteri speciali se ocupau de vopsirea palatelor, a camerelor de oaspeti si a cladirilor guvernamentale. Pentru vopsitul templelor erau folositi alti mesteri.

Changgyeonggung sau “Palatul Bucuriei Infloritoare” nu este cel mai vechi palat din Seul dar este primul pe care l-am vizitat, chiar in prima zi a sosirii mele acolo. N-am avut rabdare sa ma odihnesc dupa zborul lung, asa cum mi-am planificat si, acest palat fiind destul de aproape de locul meu de cazare ca sa pot merge pe jos pana acolo, l-am facut primul meu obiectiv vizitat in Seoul!

Palatul a fost construit in 1484 de catre regele Sejong, ca loc de retragere pentru tatal sau, regele Taejong. Ars de japonezi in 1592, a fost reconstruit in 1616. In 1830, un alt incendiu a distrus mare parte din cladiri, care au fost refacute in 1834. Cladirea cu sala tronului nu a fost insa afectata, asa ca ea dainuie de la reconstructia din 1616. In 1909, japonezii au construit aici o gradina zoologica si o gradina botanica, completate in 1911 cu un muzeu. Apoi au schimbat numele palatului, decazandu-l din rangul de palat. Intre 1983-1986 gradina zoologica a fost mutata, iar palatului i s-a redat rangul.

Biletul de intrare costa aici 1000 won (0.65 euro). Poarta Honghwamun este locul in care regele ii primea pe oamenii simpli. Dincolo de ea, pe un deal pe care astazi se afla Spitalul Universitar, aveau loc exercitiile de tragere cu arcul, cu ocazia examenelor militare.

Ma bucur sa constat, de cum trec de poarta, ca in prima curte interioara sunt mai multi ciresi infloriti.Un frumos pod de piatra peste piriul Geumcheon, numit Okcheongyo,  conduce spre un palat intermediar, aflat in fata celui care adaposteste sala tronului. Pe pod, un animal fantastic, fereste de spiritele rele.

Pasind in a doua curte, am in fata cladirea Myeongjeongjeon, cu sala tronului. Construita in 1616, este cea mai veche din Seul.

Treptele care urca spre sala tronului sunt frumos sculptate. Traditional, balustradele sunt sprijinite de animale fantastice, iar la mijloc, pasarea phoenix reprezinta puterea regala.

Sala tronului are tavanul frumos casetat si pictat.

Ratacesc in continuare pe coridoare, pe langa alte cladiri, apoi ies in gradina. Admir modul in care acoperisurile tipice aproape se suprapun, realizand un joc subtil de volume si forme. Pe unul dintre coridoare, o mireasa care se viseaza, poate, vreo regina medievala, face fotografii. Turistii o fotografiaza si ei, iar ea rade fericita.

Parcul, cu alte pavilioane, e plin de arbusti in floare, de ciresi infloriti, de pini rosii coreeni. O pagoda chinezeasca cu 7 etaje, construita in China in  1470, a fost plasata aici cu scop ornamental de catre japonezi.

Deasupra acestui loc, parcul continua, oferind o minunata priveliste. Sus, cupluri de coreeni stau pe banci, mananca, asculta muzica sau stau de vorba. Dupa cum aveam sa constat, le place foarte mult “iesitul la iarba verde”.

Urc si eu dealul, pentru a merge sa vizitez sera victoriana aflata la marginea parcului. Dar ce am mai vazut pe acolo va arat in postarea urmatoare.