De aceeasi varsta cu Roma sau Babylon, Samarkandul iti deschide poarta spre povesti cu padisahi care se plimba prin gradini de trandafiri, in care canta mii de pasari. Asta cand nu poarta vreun razboi sau nu admira dansatoarele din buric, acoperite de valuri.

Necropola Shakhi-Zinda, Samarkand

Perla lumii musulmane, Giuvaerul Islamului, Oglinda lumii sau Roma Estului cum i se spunea, sta sub semnul lui Tamerlan (Amir Timur) care a facut din acest loc capitala sa si l-a impodobit cu palate si gradini. Cei mai de seama mesteri ai vremii au creat aici poeme de faianta albastra ca cerul de deasupra, scriindu-si visurile in arabescuri de piatra. De peste 2500 de ani Samarkandul isi transmite lumii legendele.

Cuibarit in Valea Zarafshan, Samarkand este al doilea oras ca marime al Uzbekistanului, cu o populatie de peste 500000 locuitori. Istoria sa straveche a inceput, conform ultimele descoperiri arheologice, mult inainte ca Alexandru cel Mare sa cucereasca aceste locuri. In timpul Ahemenizilor, secolele 6-4 inainte de Christos, era deja un centru dezvoltat. Alte nume sub care mai este amintit orasul in vechime sunt Marakanda si Afrosiab. La inceputurile sale, aceasta a fost si capitala sogdienilor. Rand pe rand, triburi si hoarde, au trecut peste aceste pamanturi, parjolindu-le sau luandu-le, vremelnic, in stapanire. Orasul si-a dobandit insa stralucirea in Marele Imperiu al lui Tamerlan, care se intindea de la Ind pana la Bosfor. Ulugbek, astronomul, nepotul lui Amir Timur, a continuat sa conduca din Samarkand inca 40 de ani. In tot acest timp a mentinut pacea si a transformat orasul intr-unul dintre marile centre stiintifice ale lumii de atunci.

Plecati din Buhara dupa pranz, cu microbuzul, am ajuns tarziu si am mers sa ne cazam la Hotel Caravan Seraile. Exteriorul nu e prea imbietor: o straduta foarte ingusta intre doi pereti de casa dar poarta noua, din lemn, sculptata in stil traditional, ne da sperante. Curtea este aranjata pentru a putea sta afara, sa bei o cafea sau chiar sa mananci. Camera este simpla dar are tot ce ne trebuie: aer conditionat, frigider si TV. Pentru doua nopti, ce am putea dori mai mult?!

A doua zi plecam sa vizitam orasul, incepand cu Madrasa si Observatorul lui Ulugbek. Inainte de a le prezenta sunt insa necesare cateva cuvinte despre fondatorul lor. Ulugbek este tipul eruditului din acea epoca, imbratisand mai multe stiinte: ganditor, arhitect, artist dar mai ales om de stiinta – astronom. El a ridicat pe o colina a orasului (1428/29) cel mai mare observator astronomic din Asia Centrala a acelor timpuri! Avea un diametru de 48 m si o inaltime de 40 m din care, din pacate s-a recuperat foarte putin. Dupa moartea sa, conducatorii orasului au pretins ca acesta ar fi locul in care au fost inmormantate 40 de fecioare si l-au transformat in loc de pelerinaj religios. In cele din urma, a fost distrus si jefuit de catre fanatici. Abia in anul 1908 un arheolog rus a gasit un document semnaland localizarea observatorului si astfel acesta a fost dezgropat, reabilitat si a intrat in circuitul comorilor nationale.

De ce o fi Ulugbek atat de important? Pentru ca a reusit sa lase mostenire lumii o harta cu descrierea si coordonatele a 1018 stele si pentru ca a calculat lungimea anului stelar ca fiind de 365 zile 6 ore 10 minute 8 secunde, fata de datele moderne care indica 365 zile 6 ore 9 minute 9.6 secunde, adica o diferenta mai mica de un minut! Poate acum nu ni se par extraordinare toate acestea dar sa ne amintim ca pe atunci toate observatiile se faceau fara instrumente optice, doar cu ochiul liber.

ce a ramas din Observatorul lui Ulugbek

grupul nostru, la intrare

panorama spre Piata Registan, de pe terasa observatorului

In partea opusa observatorului se afla Madrasa lui Ulugbek, ridicata intre 1417-1420. Deasupra intrarii, un cer cu stele, simbolic. Acum i interior se afla un mic muzeu dedicat lui Ulugbek. Dupa ce am intrat, pentru ca ma separasem oarecum de grup pentru a face fotografii, una dintre supraveghetoare m-a intrebat daca doresc un material despre observator. I-am raspuns afirmativ si a adus de undeva un teanc de leafleat-uri obisnuite pentru prezentarea unui obiectiv care, in mod normal, ar fi trebuit sa fie undeva, pe o masuta, la indemana turistilor sau sa il primesti la casierie, impreuna cu biletul de intrare. Mi-a cerut o suma modesta dar gestul in sine m-a impresionat neplacut, asa ca am renuntat. Uitasem ca sunt, totusi, in Uzbekistan si nu in cine stie ce tara dezvoltata…

Madrasa lui Ulugbek

On the Silk Way in Uzbekistan  29. Hello, Samarkand!

Samarkand is of the same age as Rome or Babylon. It opens for you the gate to stories about emirs who walk in splendid rose gardens, full of singing birds, of course when they do not make wars or admire the belly dancers covered in veils…

The town had many names like The Pearl of the Muslim World, The Jewel of Islam,The Mirror of the World or Rome of the East. Amir Timur (Tamerlan) made it his capital and adorned it with palaces and gardens. The best craftsmen worked here, writing poems of blue glazed tiles. Samarkand told legends to the world for over 2500 years.

Nested in the Zarafshan Valley, this is the second largest town of Uzbekistan (over 500000 inhabitants). Its history is older than the expedition of the Alexander the Great. The last discoveries demonstrated that the place was already developed during the 6^th-4^th.centuries B.C. Tribes and hordes conquered and mastered these lands for short periods of time. Samarkand knew its real flourishing during Amir Timur’s reign. His grandson, Ulugbek, continued to develop the town for 40 years, creating here, in the same time, one of the greatest scientific site of the world.

We left Bukhara by a mini-van and arrived late in Samarkand. The small, narrow street to the hotel made no good impression but the new, wooden traditional gate gave us hopes. The accommodation at the Hotel Caravan Seraile was very good after all. The rooms offered everything we want: AC, fridge, TV. What would you want more for 2 nights?!

The next day we started our tour by visiting Ulugbek’s Observatory and Madrasah. The Observatory was erected in 1428/29, and was the largest in Central Asia (diameter of 48 m, and 40 m heigh). What make Ulugbek such an important figure? He was the prototype of the scientist of his times, embracing many directions of study: thinker, architect, artist, astronomer. His legacy:  a book which describes 1018 stars, including their coordinates, and the calculation of the length of star year: 365 days 6 hours 10 minutes 8 seconds, with a mistake of less than one minute towards the actual calculus! This is astonishing, taking into consideration that all observations have been made without the assistance of the optical instruments!

The Madrasah, erected during 1417-1420 is now a little museum, dedicated to Ulugbek.