In sfârșit, ne-am oprit pentru două zile în Ioannina, loc în care vroiam să ajung de multă vreme.

Oraș legendar, vestit ca centru de învățătură dar și pentru prelucrarea iscusită a argintului, renumit pentru perioada sa de Despotat al Epirului (1358-1416) precum și pentru figura interesantă a Pașei de Ioannina, este vizitat astăzi de numeroși turiști pentru orașul vechi, deosebit de bine păstrat dar și pentru interesantele vecinătăți precum Lacul Pamvotida, Peștera Perama, satele tradiționale din Zaghorie, Dodona cu amfiteatrul său și istoria de oracol al antichității, Cheile Vikos. Chiar dacă ai sta aici o săptămână, nu sunt sigură că ai reuși să vezi totul.

Ioannina se află la o altitudine de 500m, pe malul Lacului Pamvotida, la poalele Muntelui Mitsikeli. Ea are o populație de 100000 de locuitori. Numele său provine, se pare, de la Mănăstirea Sf. Ioan Botezătorul.

Noi am planificat două zile de ședere pentru a vizita Orașul Vechi, Cetatea și Lacul Pamvotida. Pentru că am văzut multe, voi dedica câte o postare fiecăruia dintre aceste obiective.

Pentru a ne fi la îndemână aceste obiective, ne-am cazat în Orașul Vechi, ceea ce ne-a și dat bătăi de cap cu privire la circulatul pe străzi înguste, cu un singur sens pe care nu îl știam dinainte (nu avem GPS). Hotelul Dioni s-a dovedit însă a fi o alegere bună, fiind aproape și de lac și de cetate.

Ne-am plimbat pe străzile din jur și am văzut numeroase case abandonate, care aveau nevoie urgentă de reparații și altele la care ele se făcuseră deja, unele fiind transformate în centre comerciale sau în baruri, cafenele și restaurante. Graferii și-au exersat și aici arta specifică dar în lucrări mai mici ca în alte părți.

Pentru că Orașul Vechi îmbrățișează Cetatea, cei care o vizitează se aventurează și pe străzile sale. Ioannina este și un centru universitar, de aceea ocupanții meselor din cafenele sau de la terase, sunt mai ales tineri.

Peste câțiva ani, străduțele astea vor arăta cu totul altfel! Strălucirea de odinioară, în haină nouă, va atrage vizitatorii și Ioannina va fi din nou un oraș plin de viață și în centrul său vechi, care acum poate părea părăsit în unele locuri.

Dacă în Orașul Vechi casele sunt din piatră, în orașul “modern”, construit preponderent în anii ‘50-‘60 te întâmpină betoanele de rigoare. Fac excepție, estetic vorbind, câteva clădiri între ele și Primăria, a cărei clădire a fost ridicată – ca sediu propriu – de către Banca Națională, în 1928. Clădirea, în stil post-bizantin, este creația arhitectului Zoumboulidis. Atrag atenția ornamentele din faianță glazurată, în culori vii, reprezentând motive vegetale.

Ioannina este bogată și în muzee și monumente precum Turnul cu ceas, Monumentul lui Georgios Karaiskakis sau Cel al soldatului necunoscut, aflate în Piața Democrației, în apropierea Primăriei.

Turnul cu Ceas a fost ridicat în 1905 de către Osman Pasha Kurdul. Arhitectul local Periklis Melerrytos a fost însărcinat cu construcția sa. Inițial, clopotul din turn s-a aflat deasupra Porții mari de intrare în Cetate. Georgios Karaiskakis (1780-1827) este un  erou national al războiului pentru independență.

A Stroll In Old Town Of Ioannina

Ioannina, capital of Epirus, was built starting 528 by Emperor Justinian of the Byzantine Empire. I firstly heard about it in connection with the interesting figure of the Ali Pasha, the tyrant who ruled Epirus for 33 years.

This is a town which has many to offer to its tourists: the Old Town, the Castle, the Perama Cave, the Pamvotida Lake and its little island, and interesting surroundings like: Vikos Gorge, Dodona, Metsovo, and Zaghorie traditional villages.

Ioannina is famous for the silver works of its artisans.